Tag Archives: pisoi

Noile tendinţe în publicitate

După succesul Germanos cu drăgălaşul câine rasa Jack Russel, agenţiile de publicitate nu s-au lăsat mai prejos şi au readus animalul în prim plan. Doar sexul şi animalele vând cel mai bine, nu? 😛

Un alt trend e acela al preluării unei idei vechi care a avut succes într-o altă reclamă.

Cuţu-cuţu, pisi-pisi

De vreo 2 ani Germanos încearcă să atragă clientela apelând la imaginea unui câine rasa Jack Russel. Peste ocean spoturile publicitare cu animale au dus la rezultate neaşteptate, imaginea unei familii tipic americane nefiind completă fără un câine de companie (în Marea Britanie balanţa înclină mai mult în favoarea felinelor). Românii au început să acorde din ce în ce mai multă importanţă animalelor de casă, în special câinilor. Aşa că era de aşteptat că şi agenţiile de publicitate din România vor adopta trendul utilizării unui patuped simpatic în spoturi, indiferent de produs.

Prima dată când am văzut spoturile Germanos m-am întrebat: “Bine, bine dar ce legătură are patrupedul cu telefonul?”, întrebare care n-a mai contat după ceva timp. M-am îndrăgostit de căţeluş. Din păcate spoturile de acum nu mai sunt atât de amuzante ca cele de la început.

În ultimele săptămâni am văzut un spot pentru Prigat – Pisica energică. Deşi iniţial mesajul era acela că sucul îţi dă mai multă energie (nici asta nu înţeleg cum vine), se poate interpreta şi prin faptul că sucul e aşa de nasol că până şi copiii preferă să-l dea pisicilor, aşa cum făceam fiecare dintre noi în copilărie când ne obliga bunica să păpăm ceva ce nu ne plăcea.

Un alt câine “publicitar” e şi cel din spotul pentru berea Stejar (o fi mai sănătoasă decât sucul Prigat?). Chiar nu înţeleg asocierea dintre berea Stejar, noul lor slogan şi bietul Terrier care o păţeşte. Ok, am înţeles că se adresează unui public masculin dar câinele? Punem pariu că Terrier-ul a plăcut mai mult publicului feminin decât masculin? Un bărbat ce are grijă să nu-i fie lezată masculinitatea nu-şi ia ca şi câine de pază un Terrier. Nu se uită decât la câini de talie mare, de la Ciobănesc German în sus. Nu-i aşa Arhi? 😀

Copiem dar suntem originali

Ţin minte când a apărut primul spot Sony Bravia. M-a fermecat pe loc. Dacă nu mă înşel, au optat pentru un spot teasing, m-au făcut curioasă despre ce e vorba şi abia după câteva săptămâni au apărut cu un spot despre produsul efectiv. Mi-a plăcut mai mult decât campaniile Peugeot. Oricum genialitatea celor ce au creat întreaga campanie Sony Bravia nu putea rămâne fără “epigoni”. Aşa că noul spot Click Net, de la Romtelecom imită foarte bine spotul acesta. Prima dată când am văzut spotul de la Click Net chiar am crezut că Sony lansează un nou produs sau ceva. Până şi melodiile seamănă.

Probabil agenţia de publicitate care colaborează cu Romtelecom duce lipsă de oameni creativi altfel nu-mi pot explica preluarea ideii din spotul Panasonic Viera în spotul Romtelecom Journey.

Tragem o concluzie?

Bruta mică spunea că spoturile româneşti devin din ce în ce mai isteţe. Posibil. Fără să fiu rea trebuie să recunosc faptul că sunt multe spoturi care mie nu îmi spun nimic ci dimpotrivă, îmi lasă impresia că se adresează ţaţei Floare din piaţă care are nevoie de tot soiul de detergenţi, supe la plic şi iaurturi cu diferite arome şi denumiri.

Ia-mă acasă!

Pe la orele prânzului cineva a lăsat în faţa firmei o cutie cu 4 pisoiaşi şi o sticlă cu lapte. Nu aveau mai mult de 3 săptămâni.

Micuţele feline au atras atenţia întregului personal din firmă (iubitor de animale, bineînţeles!) aşa că în scurt timp lumea s-a îmbulzit să mângâie pisoiaşii.

De aici şi până la “Eu pe ăsta îl iau acasă!” nu a fost decât un pas. În scurt timp toţi cei 4 pisoiaşi şi-au găsit un cămin.

Colegele mi-au povestit că mămica pisoilor a murit otrăvită iar persoana care avea în grijă felinele nu a dorit să le arunce la gunoi (aşa cum se întâmplă adesea cu puiuţii nedoriţi) aşa că a decis că cineva cu siguranţă îi va adopta dacă îi va lăsa în faţa firmei.

Aş fi vrut să iau şi eu un puiuţ acasă dar mă doare sufletul să-l las 10 ore pe zi singur acasă, fără mâncare sau dragoste.

Cât timp puiuţii aşteptau să fie adoptaţi, le-am dat lăptic şi i-am mângâiat, să nu se simtă singuri. Da, m-am ales cu o zgărietură pe piept pentru că puiuţul galben s-a speriat şi a căutat un alt loc, ceva mai fin. Probabil are rău de înălţime! 🙂

Cel negru, din prima poză a fost ultimul care şi-a găsit un stăpân. La început am crezut că era flămând dar dragul de el nu dorea decât atenţie. Cum îl mângâia cineva, cum torcea.

09042008.jpg 09042008002.jpg

P.S: Pozele sunt făcute cu un telefon mobil, de către un coleg de muncă.