Tag Archives: pofte

Amintiri culinare

Azi am apucat să iau prânzul cu bruta mică. Am cumpărat ceva de păpică dar când am ajuns acasă mi-am adus aminte că avem în frigider o bucată de slănină afumată.

Numai când m-am gândit la slănină cu muştar şi ceapă bătută, am început să salivez. În copilărie, când mergeam cu bunicii la câmp, la cules de prune, era cea mai bună mâncare după câteva ore de zbenguială pe coclauri.

O bucată de brânză de oaie, abia scoasă din butoi, câteva roşii din grădina bunicii, ceapă verde proaspăt spălată, vreo 2-3 ardei graşi sau Kapia, o bucată zdravănă de slănină afumată şi muştar. Plus pită de casă, făcută în ţest de mama Eca.  Ummm, delicios!

Aşa de mult am poftit pe slănina din frigider, că am apucat repede de am curăţat o ceapă, am bătut-o oleacă, am sărat-o puţin, am amestecat-o cu ulei şi am tăiat câteva bucăţi de slănină. Doamne, bun a mai fost! Nu mi-a mai trebuit caşcaval pane, şuncă sau gyros.

N-am mai mâncat slănină de … astă vară când mi-au adus ai mei ceva cărniţă roşie cu slănină, afumate bine. Nu ştiu cum îi zice dar e foarte bun.

Ciudat e că în copilărie, când nu mergeam la sat, nici nu voiam să aud de slănină, cârnaţi sau măsline. Însă când îl vedeam pe taică-meu cu câtă poftă mânca, nu rezistam.

Cred că e singura persoană care-mi poate face poftă cu ceva. Caltaboşul e singurul preparat de casă pe care nu l-am agreat niciodată! Oricine ar mânca în faţa mea caltaboşi, tot nu mi s-ar face poftă!

Tu ce pofteşti azi?