Tag Archives: Politica

Libertate cu-un șut în fund și isterii de melteni

Uitați-vă la oamenii ăștia din filmare. Uitați-vă cum arată cei ce vor vota la toamnă un președinte de țară.

Oamenii ăștia au ieșit în stradă pentru „libertatea presei independente” și-n timp ce protestau pentru „apărarea” unei instituții media, și-au bătut joc de presă. Să lovești jurnaliști, doar pentru că pun niște întrebări pertinente înseamnă că nu ești capabil să procesezi niște informații, să verifici niște date și să observi unghiuri de abordare. Sigur, au participat mulți pensionari la „Plimbarea Libertății”, însă să hulești o jurnalistă pentru că lucrează la o instituție media care e concurența celei „amenințate”, e o prostie. Dar cred că acei oameni nu gândesc limpede.

Au ieșit în stradă cu un singur scop: să-l urască în cor pe Băsescu. Pentru că Băsescu e de vină pentru absolut orice e rău în țara asta. Io, spre exemplu, n-am apă caldă, huo!!!, Băsescu e de vină! Jos Băse!!!

Vineri, căci doar atunci am urmărit postul, imediat după anunțarea sentinței, Antena 3 a manipulat populația într-un mod exagerat și răuvoitor. Jurnaliști s-au dat victime, Kovesi fiindu-le țintă, transformând un proces de justiție într-unul de ură colectivă la adresa lui Băsescu. S-au comparat cu intelectualii închiși de comuniști, un gest exagerat și nesimțit. După ce-ai furat (că nu se poate numi afacere cinstită ce-a făcut Voiculescu), nu mai ai dreptul de a poza în victimă nevinovată a unui regim politic.

E interesant de observat și analizat comportamentul acelor oameni care-au ieșit în stradă și-au hulit niște reporteri care voiau să prezinte evenimentul și din alte unghiuri.

alte opinii interesante de citit găsiți aici, aici – istoria clădirii și a procesului de privatizare – și aici.

via piticu

Politicienii și contraceptivele

Americanii fumează niște etnobotanice tare ciudate. Altfel nu-mi explic „dăștepții” de politicieni (bărbați!) care susțin că ei știu cum funcționează corpul feminin, că o femeie poate evita o sarcină în cazul unui viol. După ce-am văzut clipul în care Todd Akin (conservator, candidat pentru Senatul american) susține că „If it’s a legitimate rape, the female body has ways to try to shut that whole thing down”, prima reacție a fost „Zi zău cu limba scoasă!”. Mint, prima reacție a fost o înjurătură, dar io-s femeie cu 8 ani de acasă, nu scriu înjurături pe blog. Doar prostii!

Înainte de toate, cum adică „if it’s a legitimate rape”? (pentru cei de nu știți limba engleză, nenea ăsta zice că dacă într-adevăr femeia a fost violată, organismul său are capacitatea de a respinge o sarcină, așa din senin) Că mai sunt femei disperate care strigă lupul deși nu-i lupul, e partea a doua. Dar să generalizezi și să sugerezi că multe cazuri de viol nu-s adevărate, e o idioțenie. Mai ales când vine de la un politician cu pretenții. Sau poate n-am înțeles eu bine cuvintele omului!

Culmea, tot nenea ăsta, Todd Akin, a propus o lege pentru interzicerea pilulei de a doua zi. Ce-i drept, o femeie cât de cât informată știe cât de periculoasă e pastila asta dacă o iei de mai mult de 2 ori pe an. Motiv pentru care cele care ne gândim întâi la sănătatea noastră și abia apoi la orgasme, știm că există atât de multe metode contraceptive, încât nu merită riscul pilulei de a doua zi. Asta nu înseamnă că trebuie interzisă. Că, din păcate, mai există și accidente din care pot rezulta sarcini nedorite. În momente total nepotrivite. Cu persoane nepotrivite.

De fapt, ce m-a făcut să scriu acest articol e ipocrizia din politică. Practic în campania electorală (la americani e în toi) toți candidații pun presiune pe electorat cu niște subiecte controversate care, în mod normal, țin de alegerile personale ale indivizilor. Iar omul de rând, care se uită la dezbaterile politice în pauzele de la Jersey Shore, uită că n-are bani de benzină.

Dreptul de a alege păstrarea unei sarcini e un subiect controversat pe care mizează mulți politicieni conservatori în cursa pentru fotoliul din Senat. Spre deosebire de demagogii români, politicienii americani pun în practică anumite idei. Că ei chiar cred în ceea ce spun. Nu toți, firește! Dacă Akin ăsta ajunge-n Senat, atunci nenea ăsta s-ar putea să aibă sprijin în demersul său prin care embrionii ar fi considerați oameni încă din momentul fecundării. Ceea ce înseamnă că avorturile, chiar și cele până la 12 săptămâni, ar intra la categoria omucidere. Și asta ar duce la dispariția dreptului femeii de a continua sau nu o sarcină.

În timpul ăsta Melinda Gates, soția lui Bill Gates, încearcă să găsească o cale prin care femeile din țările sărace să aibă acces la contraceptive. Ce ironic!

Puteam să comentez puțin pe marginea politicii și a campaniei electorale din România, dar la noi dacă îndrăznești să critici USL-ul ești băsist, iar dacă-l înjuri pe Băsescu ești USL-ist. Nu există o cale de mijloc, momentan. Poate prin toamnă-iarnă se vor mai schimba nițel lucrurile …

Geoana vs. Basescu

Alegerile de azi le-a rezumat foarte bine un nene ce a sunat la Europa Fm să-și spună opinia:

Domnilor, am pus-o!

Conform datelor oferite de Exit Poll CCSB situația e în felul următor:

Geoană 51,2%

Băsescu 48,8%.

Update: sorţii au decis: Băsescu a câştigat încă un mandat. Pfu, dă-ne Doamne răbdare, că cine ştie ce ne aşteaptă!

Rezultatele finale sunt: Băsescu 50,33%, Geoană a luat doar 49,66%. Adică i-au despărţit 70.048 de voturi.

Cristian Tudor Popescu a scris un editorial excelent despre circul din ultimele 2 săptămâni, circul numit generic „Alegeri Prezidențiale”:

“Simt nevoia să mă spăl pe mâini după ce am băgat votul ăsta în urnă.” Asta le-am spus membrilor comisiei de vot de la liceul “Aurel Vlaicu”, înainte de a pleca. O doamnă din capul mesei mi-a replicat zâmbind: “Cum ieşiţi, în dreapta, după uşă, avem dezinfectant; ne-am gândit că or să vrea mulţi.” În anul 2000, când aveam de ales între Ion Iliescu şi C.V. Tudor, mulţi simţeau nevoia să-şi dea palme când ieşeau de la vot, acum tendinţa e să te speli pe mâini. De aici

Să sperăm că PNL-ul va reuși să țină comuniștii sub control …

Vorba lui Lăpușneanu către Moțoc: Proști, da’ mulți!

Carpe, nu oameni!

Îi povesteam lui Laurenţiu de discuţia pe care am auzit-o venind acasă de la serviciu. Încă nu-mi vine să cred că toate zvonurile de turism electoral sunt adevărate. Ştiu, sunt încă un copil prostuţ şi naiv.

Tot mă întrebam cum putem să fim atât de slabi ca oameni, atât de îngăduitori cu astfel de lucruri…

Cum ne putem vinde atât de ieftin?! E crunt! E groaznic pentru că ne vindem onoarea şi demnitatea pe bani mărunţi. carpa murdara

Aseară, la celebra dezbatere politică, Băsescu l-a pus la zid pe Geoană. Încerc pe cât posibil să evit emisiunile cu temă politică, aseară însă am fost  practic forţată să o ascult la radio. (s-a difuzat live la EuropaFm)

Am auzit cum Geoană îşi căuta cu greutate cuvintele, cum a înghiţit în sec şi încerca să nu-şi muşte limba când Turcescu l-a pus să jure că nu a făgăduit beneficii materiale sau de altă natură mogulilor Voiculescu, Patriciu, Vântu.

Băsescu a fost franc, direct, pe placul românului. Dar nu m-a convins. Şi ştii de ce? Pentru că, la fel ca Geoană şi Năstase, doar promite. Plus că stârneşte scandal, circ mediatic. De parcă nu se simte bine în biroul lui de preşedinte fără să stârnească certuri interminabile. De aceea Băsescu nu e preşedintele pe care l-aş alege pentru a mă reprezenta!

Mi-aş dori să spun că mâine voi emigra din ţara asta, că mâine voi pleca în lume şi ca voi scăpa de ura şi pesimismul românului. Dar nu pot face asta. Nu încă!

Dacă vă veţi vinde votul pe bani mărunţi, nu meritaţi să fiţi numiţi oameni. Cârpe e cel mai bun termen pentru a vă caracteriza! Cârpe uzate şi folosite de fiecare dată când se şterge geamul. Din păcate, soluţia de curăţare e mereu aceeaşi.

____________________________________________

sursa imaginii

Curiozitate electorala…

Dacă PSD tot promite până și luna de pe cer*, cum se face că sediul lor din Oradea arată în halul ăsta?

Ferestrele arată de parcă au trecut prin bombardamente, tencuiala e picată pe alocuri, fațada e într-o stare jalnică. Măcar au siglă nouă și modernă cu partidul …

sediul psd oradea

Asta spune multe despre cât sunt de organizați!

* era un apropo fin la promisiunea lui Geoana de a da 20.000 de euro fiecărui român ce revine în țară!

La taifas cu Ilie Bolojan

Ne-am întâlnit ieri seară, 29 iulie 2009, începând cu ora 18, pe terasa localului Time Out de lângă Biserica cu Lună.

Scopul: să aflăm câteva răspunsuri la problemele orădenilor, direct de la sursă, adică de la Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea.

Punctual şi diplomat, primarul a renunţat la cravată pentru a se face comod alături de noi ceilalţi care nu suntem nevoiţi să ne îmbrăcăm la costum în fiecare zi.

Problemele abordate: asfaltarea (pe alocuri, total fără un plan pus la punct) străzilor, centura oraşului, problema curăţeniei oraşului, cluburile orădene, parcurile pentru căţei, amenzile aplicate celor ce nu-şi îngrijesc imobilele, situaţia facturii de energie electrica de la blocurile NATO şi altele.

Deşi a devenit primar în urmă cu doar un an, se pot vedea câteva lucrări duse la bun sfârşit. Printre ele enumăr parcările din zonele aglomerate, au dispărut gunoaiele de pe str. Vasile Conta, s-au dat jos panourile publicitare total neproductive, lucrările la şoseaua de centură şi multe altele.  Pe măsură ce le voi observa, voi publica pe blog să vedeţi şi voi!

Desigur, lucrurile nu sunt nici pe un sfert terminate. Sunt încă multe de făcut dar e nevoie de timp şi de bani!

Cu riscul de a părea naivă vă spun că eu cred că se pot schimba în bine lucrurile. Încet-încet, desigur. Şi cu ajutorul nostru, al tuturor.

Ilie Bolojan, ca orice alt primar de oraş, e doar un om. Fizic nu are cum să rezolve toate problemele oraşului în 2 timpi şi 3 mişcări. Însă consider că putem da o mână de ajutor semnalând anumite probleme ale oraşului.

Decizia primarului de a sta la discuţii cu o parte din cetăţenii oraşului, e binevenită. Înseamnă că totuşi nu scriem degeaba de Oradea şi problemele întâlnite aici. E un fel de feed-back şi ăsta, nu?

Un exemplu:

Trotuarul de pe Bd. Dacia e supraaglomerat de mulţi şoferi grăbiţi care parchează maşinile chiar lângă scări. Nu de puţine ori s-a întâmplat să văd mame care se chinuiau să urce scările cu tot cu cărucior în braţe, pentru a trece mai departe pe trotuar. Într-o zi o doamnă, cu un copil cu dizabilităţi fizice, nu avea loc să circule pe trotuar aşa că a început să urle în faţa blocului în speranţa că posesorul maşinii se va simţi şi va muta maşina.

Azi dimineaţă Poliţia Comunitară a venit şi a lăsat bilete de avertisment pe parbrizurile tuturor maşinilor parcate aiurea pe trotuar. De s-ar delimita cumva spaţiul ăla. La nici 10 minute după ce au plecat poliţiştii un bou cu o dubiţă şi-a parcat maşina la câţiva centimetri de scară.

Din păcate, mentalitatea orădeanului de rând e cea care pune multe piedici unor idei bune …

Panouri de criza

În decembrie 2007 făceam poze la panourile stradale de pe Bld. Dacia, Oradea. Nici eu n-am ştiut de ce le-am pozat. Probabil my inner self ştia mai bine.

În iarna lui 2007, trecerea spre 2008, toate panourile publicitare erau ocupate. Ne agasau atâtea reclame.

Săptămâna trecută am observat efectul crizei: doar 2 panouri sunt ocupate, restul “şomează”. E criză şi în publicitate?!

De ieri am văzut că încă un panou s-a ocupat. De PNL. Campania electorală e mană cerească pentru agenţii!

Măcar publicitatea să beneficieze de banii politicienilor, dacă noi, muritorii de rând, nu! 😀

La povesti cu Adriana Saftoiu

Ieri dimineaţă ne-a încântat cu o vizită doamna Adriana Săftoiu. Nu ştiam prea multe despre dânsa, în urma interviului lămurindu-mă de ce.

Ne-a povestit câte ceva despre cartea pe care tocmai a lansat-o, Jurnal de campanie, o carte în care descrie cum s-au petrecut alegerile uninominale în judeţul Prahova, unde Adriana Săftoiu a candidat pentru un fotoliu de deputat (colegiul electoral 7).

Mi s-a părut o doamnă stilată, sinceră şi deschisă. Ok, e fost jurnalist actualmente om politic, dar totuşi, nu înţeleg de ce politicianul român se schimbă total în momentul în care ajunge la cârma ţării.

Desigur, nici Adrianei Săftoiu nu-i pot atribui acea sinceritate totală (dacă pot folosi expresia asta deşi e cam aiurea) însă are acea charismă ce lipseşte politicianului de televizor. Ştiţi voi care, acela care ţine discursuri demagogice pentru populaţia avidă după promisiuni.

A fost o întâlnire “casual”, cum ar spune americanul, liniştită, marcată pe ici pe colo de câte o întrebare mai îndrăzneaţă legată de Crin Antonescu (sper că n-are de gând să devină următorul Băsescu!), de cum cum sunt percepute declaraţiile sale de marii ziarişti, sau întrebări legate de plecarea sa de la Cotroceni.

Pe Traian Băsescu l-a caracterizat aşa cum mereu zicea şi tati: “E un preşedinte de discurs!”.

Ziceam că nu ştiam prea multe despre Adriana Săftoiu pentru că e genul de om politic retras, acel politician care nu ţine discursuri stupide la toc şouri, care nu se simte mai “potent(ă)” dacă l-a pus la punct pe adversarul politic printr-o replică memorabilă, aşa cum se întâmpla în războiul Băsescu-Tăriceanu.

Per total, Adriana Săftoiu e o persoană care te cucereşte ca om, înainte de a te convinge ca om politic. Sunt tare curioasă de cartea sa. Da, a fost şi Ilie Bolojan prezent la întâlnire!

Ilie Bolojan

Adriana Saftoiu

Adriana Saftoiu la Oradea

P.S: dacă nu ai citit Principele, de Machiavelli, n-are rost să încerci să înţelegi politica!

S-au dus si cei 3 ani de facultate …

Parcă ieri îmi făceam curaj să intru în curtea Facultăţii de Ştiinţe politice şi Ştiinţe ale Comunicării, pentru a-mi cunoaşte viitorii profesori şi colegi. În după amiaza aceea ploioasă am făcut cunoştinţă cu persoane care mi-au devenit colegi şi prieteni.

Au trecut 3 ani de atunci. Nu ştiu cum, dar s-au dus prea repede. Nu spun asta cu regret. În primul an am fost mai mult prezentă la cursuri. Desigur, pe atunci lucram în 2 ture într-un magazin mare de produse electrocasnice. O săptămână mergeam la cursurile de dimineaţă, în cealaltă la cele de după masă. A fost un an frumos.

Din al doilea an, odată cu schimbarea locului de muncă, a locuinţei, lucrurile s-au petrecut altfel. Au apărut alte probleme, alte “priorităţi”. Dar întotdeauna mi-am luat cursurile de la colegi şi m-am pregătit pentru examene. Norocul meu că am avut colegi de treabă şi înţelegători. Adevărul e că majoritatea materiilor au fost uşoare şi uşor de asimilat.

Din al treilea an, marcat de alte schimbări dar mai radicale, n-am mai fost deloc la facultate. Recunosc şi îmi pare rău în acelaşi timp. Locul de muncă a primat. Nevoile financiare trebuie satisfăcute, nu?

Ca în fiecare an, aşa cum se întâmplă la festivităţile Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Ştiinţe ale Comunicării, şi de această dată am avut invitaţi din sfera politică, adică politicieni de la PSD. Nu de alta dar doamna decan, Lia Pop, are un fotoliu călduţ în partidul numit anterior.

Fireşte că a trebuit să menţioneze, atât de subtil pe cât e o doamnă grasă pe plajă, că va candida la Europarlamentare. Detalii, detalii …

Discursul lui Claudiu Pop, subprefect de Bihor si membru de vază PSD, a fost plictisitor şi deloc inspirant. De parcă ar fi fost bătut cu un par cu multe nituri înainte de a veni la festivitate. A promis că va avea grijă ca facultatea să aibă sediu nou. Eventual cu un cabinet de radio-tv, dacă tot există aparatură. Altfel cum să ne lăudăm că “producem” jurnalişti de marcă dacă ei n-au văzut în viaţa lor un microfon sau un mixer?

Însă Florin Budea, de la Bihoreanul, a animat atmosfera şi ne-a revigorat spiritele cu un spici violent, dur, precum un cub mare de gheaţă într-o zi toridă din Sahara. Dragă Florin, dacă tot te plângeai că nu ai găsit oameni buni, care să fie oneşti şi să scrie fără a fi influenţaţi, de ce nu m-ai căutat?! (trebuie să-mi promovez brandul, nu?). Apropo, sper că discuţia cu domnul Pop s-a rezumat la chelia ta şi ceasul scump al subprefectului. N-am vrea să credem că tocmai jurnalistul onest s-a vândut partidului comuniştilor, nu?!

Tavi Haragoş, profu’ de relaţii publice şi comunicare din anul 1 şi cel de jurnalism online din anul 3, ne-a sfătuit să fim foarte atenţi la felul în care suntem percepuţi ca brand şi să-l vindem. Fireşte, orice persoană publică e un produs. Adela Lupşe ştie mai bine cum stau lucrurile.

Sorin Borza a aberat oleacă despre criză, despre Aristotel (uf!) şi ne-a sfătuit să fim siguri pe alegerile noastre de acum încolo. Dacă mă trece la Etică (un 5, nu vreau mai mult!), voi uita de promisiunea lui deşartă de a ne aduce wirelessu’ la facultate.

Rectorul, Cornel Antal, n-a putut veni. Dar ne-a trimis urările sale de bine. Mă întreb cum o arăta la faţă omul ăsta. În 3 ani, zău că nu l-am văzut vreodată.

Sincere mulţumiri unor profesori de marcă ai Facultăţii de Jurnalism din Oradea: prof. Ioan Laza, prof. Florin Ardelean şi prof. Tavi Haragoş. Primul e cel serios, al doilea e oleacă misogin dar cu biblioteca la pachet iar cel de-al treilea e cel comunicativ şi interactiv.

Mulţumiri decanatului pentru şarada de festivitate! La următoarea încercaţi să aduceţi şi alţi oameni importanţi din viaţa publică bihoreană. Eventual care să nu facă parte din PSD! N-am dori să creadă cineva că Facultatea de Jurnalism din Oradea e o creşă de mici pesedişti, nu?!

Poze mai târziu, după ce termin de procesat. Mulţi fost-am!