Tag Archives: poze cu pisica

pandindu-si victima umana

Viața cu o pisică de apartament…

Când o strig, se uită la mine și vine, dacă n-a găsit o jucărie mai interesantă în raza ei vizuală. Când o chem să-mi țină de cald, nu vine. Îmi aruncă o privire de parcă mi-ar reproșa că am deranjat-o pentru ceva atât de neinteresant, precum e încălzirea corpului, și se tolănește pe podeaua rece. Parcă pentru a-mi face-n ciudă că am pretins oleacă de căldură de la blana-i pufoasă.

lazy cat

Când are chef de răsfățat și vrea să o scarpine cineva pe sub bărbie și s-o mângâie pe cap, sare rapid pe mine. În 2 timpi și-n 3 mișcări am devenit noua ei unealtă de scărpinat. Îmi aruncă o privire galeșă, cu ochii verzui și pupile negre uriașe, își ridică botul pentru a-mi adulmeca ultima masă și se mulțumește să-și frece obrajii de umărul meu.

pandindu-si victima umana

Dimineața, de îndată ce-am ridicat capul de pe pernă, începe seredana. Miau-miau-miau-miau! Și continuă până când o iau în brațe și-o scarpin pe burta-i dolofană. Uneori încetează abia după ce ne fugărim prin casă. Sau după o partidă de Stalker-Cat!

stalking cat

Când adoarme la mine-n brațe și e musai să fug la baie, nu s-ar ridica nici în ruptul cozii! Ba chiar dă să muște dacă îndrăznesc să-i mut poziția corpului.

Dacă mă așez în pat, în maximum 5 secunde e-n dormitor lângă gâtul meu, torcând și frământând ca un pisoiaș speriat. Se oftică atunci când îi pun șervețele la gură, să nu-mi murdărească tricourile cu salivă. Mușcă din șervețele, cască nemulțumită apoi se retrage la picioarele mele, lingându-și labele aparent murdare.

Știe că nu suport să mă lingă, așa că am impresia că uneori în mod intenționat îmi linge sprâncenele dimineața. Și uite așa sar ca arsă din pat, fugind la baie să mă spăl pe față. „Yuck, mâță, aia-i limba cu care te lingi la cur! Bleah! Unde-i dezinfectantul?!”, îi strig. Nu pare să-i pese, dimpotrivă, se cațără pe cadă și-apoi pe marginea chiuvetei, curioasă de mirosul soluției.

lazy_cat_is_lazy

Nimeni nu m-a avertizat că pisicile trag pârțuri mai puturoase decât oamenii și sforăie mai tare decât bărbații beți! Ei bine, eu nu-s atât de egoistă. Uite, ca să știi și tu, om normal care te gândești să adopți o mâță: pisicile au aceleași nevoi ca oamenii! (ah, ce noutate, nu?!) Vor saliva pe tine, îți vor lăsa miresme greu de suportat după ce mănâncă lactate și te vor speria când le vei auzi sforăind din dulap. Sau din sertarul cu chiloți.

Din când în când vei zări grămezi mici (sau mai mari, depinde de mâță) de păr care alunecă prin casă, similare cu buruienile uscate duse de vânt în deșerturile din western-urile lui Eastwood. De obicei aceste grămezi se vor strânge în colțul cel mai inaccesibil al camerei, sub pat, sub geanta lăsată pe jos după ce-ai venit de la serviciu sau pe blugii pe care i-ai dat jos rapid când ți-ai văzut partenerul gol pușcă ieșind de sub duș. Nu uita totuși să închizi pisica în altă cameră. Cats love to watch…

Și cam asta-i viața cu o pisică de apartament…

parndorf_outlet_50mm

5 motive pentru care merită să cumperi un obiectiv 50mm

Cum spuneam şi-ntr-un post din decembrie, de câteva luni mă joc c-un Canon 400D cu un obiectiv de 50mm (al meu e f/1.8, e ceva mai ieftin).  Sigur că are avantaje şi dezavantaje, ca orice obiect. Cred că-mi place atât de mult pentru că-mi aminteşte de un aparat foto pe care l-am primit când am împlinit 16 ani. Nu mai ştiu ce marcă era, l-am lăsat acasă la părinţi. Ştiu doar că strângeam banii de alocaţie ca să cumpăr filme şi să duc poze la developat. Pentru un elev care nu primea bani de prânz în fiecare zi, era o avere să developezi 36 de poze. Şi trebuia să ai grijă ce imagini faci, să nu-ţi tremure mâna pentru că nu mai puteai şterge poza de pe film.

Eh, din fericire trăim într-o eră digitală. E mult mai uşor să spui că eşti fotograf dacă ştii să foloseşti Photoshop şi alte softuri de prelucrare a imaginilor.

Pentru a vedea cele 5 motive pentru care ar trebui să ai un obiectiv de 50mm în trusa foto, urmăreşte clipul realizat de cei de la DigitalRev. Subscriu la partea cu distanţa dintre aparat şi subiect. După o perioadă, deja ştii din reflex la ce distanţă să stai atunci când pozezi cu un obiectiv de 50mm. M-am obişnuit atât de bine cu el, încât atunci când schimb obiectivul, uit să folosesc zoom-ul.

Motivul principal pentru care ador obiectivul de 50mm e că e foarte luminos. Pot să fac poze bune şi fără a folosi blitz-ul. Sigur, nu-s fotografii, nu-s opere de artă, nu-s cele mai clare sau sharp imagini. Totuşi, să nu uităm că nu-s fotograf şi nici n-am prea multe cunoştinţe despre arta fotografică. Eu fac poze, de fotografii se ocupă cei care-s plătiţi pentru asta!

Câteva poze făcute noaptea cu 400d cu 50mm. ISO variază de la 400 (cele cu Oradea, nu mai ştiu ce am setat la White Balance), până la 800 (în Viena, când era beznă). Dacă io am făcut câteva poze bunicele, un fotograf sigur ar scoate nişte fotografii reuşite c-un astfel de obiectiv. Zic şi io!

rastel_biciclete_viena_50mm

pisica_jucausa_50mm

oradea_noaptea_50mm

masina_expo_viena_50mm

parndorf_outlet_50mm

catzilla

Cum să chinui o pisică

Se spune că pisicile sunt prostuţe pentru că mănâncă iarbă. De parcă noi n-am avea nevoie de fructe şi de legume din când în când, pentru a linişti stomacul îndopat cu diverse cărnuri. De fapt, pisicile sunt haioase tocmai pentru că le poţi momi şi păcăli cum vrei şi când vrei.

Cea mai simplă cale prin care poţi tortura, încet şi sigur, o pisică e să-i arăţi ghiveciul cu iarba pisicii, dar să nu-i dai acces la verdeaţă până nu-i îndeajuns de mare. Fireşte că despre iarbă vorbesc. Cea din imagine încă nu a ajuns la înălţimea necesară, mai are nevoie de vreo 2-3 zile. De data asta nu am plantat grâu, ci ovăz.

iarba pisicii

Pentru a continua tortura, se rupe un fir de iarbă şi de flutură prin faţa pisicii. E indicat să porţi mănuşi când faci asta. Sau să-i tai gheruţele. E posibil să te alegi cu nişte urme dureroase.

pisica pofticioasa

Odată ce a simţit mirosul apetisant al ierbii, asigură-te că ză felis catus domesticus nebunus nu se întinde prea mult. Dacă nu ajunge la firul de iarbă, poate să sară şi să-ţi apuce mâna cu ghearele. Nu vrei asta! Flutură firul la înălţimea la care poate ajunge.

catzilla

După ce-ai ademenit-o, grijă la degete. Muşcătura de felis catus domesticus nebunus poate să-ţi provoace traume pe viaţă! Şi e mortală în cazul specimenelor felis catus domesticus paranoicus.

Masculii din această specie, mai mari şi mai pofticioşi, necesită o atenţie sporită întrucât dintr-o singură îmbucătură îţi pot reteza braţul!

privire de pisica inocenta

Repet: pentru ca această metodă de tortură să funcţioneze, felis catus domesticus nebunus nu trebuie să aibă acces la iarba din ghiveci până când firele au ajuns la înălţimea de 10 cm! Nici măcar privirile inocente şi galeşe nu trebuie să te înduplece.
Prima lecţie de torturare a pisicii se încheie aici. Revenim în curând cu alte metode de tortură de succes!
pisica_spioneaza

Monstrul din apartament

Din când în când, de obicei când rămân singură acasă, aud tot felul de zgomote ciudate. În coridor. Sunt sunete grave, sacadate, ritmice, de parcă o vietate mitică ar pândi din umbră. Ca-n basmele şi filmele americane. Apoi, pentru 2-3 minute e din nou linişte. De parcă fiinţa care le produce ar conştientiza că am auzit-o şi încearcă să mă păcălească.

Se lasă liniştea! E întuneric în casă, doar plăpânda flacără a lumânării din cubul de sare mai îndrăzneşte să sfideze bezna.

Dintr-o dată zgomotele revin. Se aud mai aproape, lângă patul meu. Mi-e frică să cobor. „Ce bine că am şosetele de lână în picioare”, suspină o voce în mintea-mi. „Da, de parcă şosetele alea te-ar putea proteja de o bestie”, altă voce din cap se răsteşte.

În dormitorul întunecat, zgomotul se intensifică. Bestia e tot mai aproape de mine. Ce să fac?! Să fug? Dacă mă prinde din urmă şi mă sfâşie? Dacă mă pândeşte de ore întregi, aşteptând momentul ideal, speriindu-mă şi îngrozindu-mă cu acele sunete atât de grave, atât de … înspăimântătoare?!

Sentimentul de groază se amplifică la vederea a două luminiţe verzi. Îmi dau jos şosetele de lână, în speranţa că poate voi reuşi să lovesc monstrul. De parcă o bucată de lână ar putea să aibă vreun efect asupra unei vietăţi care a sădit spaimă şi frică în sufletu-mi.

Dintr-o dată simt ceva rece, umed şi fin cum îmi atinge degetul de la picioare. Tresar! Mă ascund rapid sub plapumă. Zgomotul revine. E tot mai aproape de mine!

Când credeam că va trebui să renunţ şi la cealaltă şosetă, un glas duios şi cunoscut îmi spulberă spaima: Miauuu! Mau-mauuu! Aaah, mâţă!

Mi se aşază pe piept şi toarce, fericită că m-a găsit. Nu ştiu ce sau cine era monstrul rece, umed şi fin, care scoate zgomote înfricoşătoare. Dar mă bucur că am găsit pisica!

pisica_spioneaza