Tag Archives: poze de la munte

Lucruri simple

Știi senzația aceea când stai întins pe pământ, pe-o culme, vântul adie ușor, iar soarele îți încălzește obrajii? Când e atât de liniște în jur încât doar greierii și lăcustele, care-și fac curte lângă urechile tale, se aud.

Zâmbești, întinzi brațele pe lângă trup și te bucuri din nou de soarele de toamnă. De iarba mișcată de vântul fără putere.

Pe deal în Bratca, noiembrie 2018

Am urcat culmea gâfâind, asudând mai tare decât un vițel ce se zbenguia pe lângă cireadă.

Bratca spre Lorău noiembrie 2018

Dar când am ajuns sus pulsul s-a liniștit, respirația a revenit la normal. Am mâncat un sandvis, am gustat vișinata și m-am întins pe jos. În 5 minute visam. Sigur, poate-i vina vișinatei, rezistența mea la alcool e egală cu puterea unei furnici de a căra o sticlă de bere în spinare.

Lorău, Bihor

O oră de somn sus pe culme, sub soarele blând, a fost mai odihnitoare decât o noapte întreagă de sforăit.

Bratca noiembrie 2018

Mi-era dor de o excursie la munte. Nicăieri nu mă liniștesc așa de repede cum o fac la munte. În ciuda efortului fizic pe care-l cere. De fapt, poate tocmai de asta mă liniștesc la munte. Pentru că pentru fiecare peisaj minunat trebuie să trec singură prin hopuri fizice.

Prin pădure Valea Boiului

Pot să-mi analizez gândurile și ideile fără a fi distrasă de dramele exagerate ale altora.

Ne place să amplificăm fiecare detaliu, să-l ridicăm la rang de dramă. Șoferul de taxi ți-a cerut cu 2 lei mai mult pentru o cursă?! Ah, ce tragedie! Colegul de birou are o zi plină și nu a zâmbit la gluma banală pe care ai făcut-o la cafea? Vai, ce dramă! Reacționăm exagerat la orice acțiune fără valoare și ne încărcăm cu prea multe detalii nesemnificative.

Valea Boiului noiembrie 2018

Totul e extrem de important și totul e dramatizat. Iar lucrurile simple, care ne aduc bucurie și ne oferă starea de liniște după care tânjim periodic, sunt banalizate. Ori uitate.

Sau poate-mi place la munte pentru că, în sezoanele reci, e pustiu. E lipsit de zgomotul urban.

calea-ferata-vadul-crisului

La munte, fără filtre

Poze de acum 2 săptămâni, când am făcut o plimbare din Vadul Crișului până-n Bratca. Pădurea încă arăta ca după un război cu iarna, mugurii abia-și făceau loc pe crengile copacilor, însă câteva specii de păsări deja-și intraseră în ritm, în dansul împerecherii.

Oricât de bine arată pozele alea saturate de culori, natura e frumoasă așa cum o vezi în realitate, fără filtre și adaosuri exagerate de culori. Mai ales dacă o vezi de sus, de pe creastă, după 20 de minute de urcat printre crengi semiputrezite și frunze uscate. Ăsta-i felul meu de a vă încuraja să vă luați bocancii-n picioare și să dați o fugă până-n Șuncuiuș, spre exemplu. Că-i la o aruncătură de băț de Oradea, iar traseele sunt marcate.

Uitându-mă la pozele făcute, da, mai bine-mi cumpăr un obiectiv 18-55 mm decât pantofii ăia drăguți, dar pe care nu pot merge fără a mă simți ca o girafă leșinată. Oricât de mult iubesc obiectivul de 50 mm, e frustrant să nu pot cuprinde peisajele în cadre mai mari. Da, știu, nu-i cel mai sharp, mai ales pe un 400D vechi de 8 ani, dar pentru poze de blog e ok. Și ieftin.

apuseni-vad-crisului

calea-ferata-vadul-crisului

poza-de-pe-stanci-suncuius

vadu-crisului

 

aprilie-2015-vadu-crisuluimerci, Robi :)