Tag Archives: prin bihor

suncuius-cariera-argila

Șuncuiuș și Piatra Șoimului în aprilie 2017

Așa s-au aliniat planetele anul acesta, mă rog în primele 4 luni din 2017, că n-am ajuns să vedem prea multe lucruri / zone încă. Muncă, diverse evenimente neprevăzute, vreme neprielnică pentru condiția fizică și uite așa multe zile libere le-am petrecut în casă cu Neflix, ocazional la teatru sau la un pahar de Guinness. Un fel de hibernare urbană.

Dacă acum 2 ani la mijloc de aprilie ne sufocam de cald în timp ce urcam pe creste în Vadu Crișului, anul acesta am resimțit din plin frigul în timp ce stăteam pe-un vârf în Șuncuiuș. Sigur că la soare a fost bine, dar de îndată ce un nor acoperea razele soarelui, se zburlea părul de frig. Pe de altă parte, mi-a fost dor de-o plimbare departe de oraș și de oameni care se plâng constant de orice.

Iaca și câteva poze de la Șuncuiuș – am ajuns până la fosta carieră de argilă, terenul e curățat complet, în afară de culoarea arămie a pământului, sunt puține dovezi că ar fi existat o fabrică uriașă în acel loc uitat de lume. Am dat peste-un șanț construit de zeci de ani, după cum arăta. Șanț făcut pe deal, la dracu-n praznic. Deși având în vedere istoria zonei, sigur avea un rol în cadrul fabricii. Doar că acum e acoperit de mușchi și mărăcini pe ici, pe colo.

Ne-am întors în Șuncuiuș pe scurtătură, care scurtătură a însemnat o coborâre abruptă și lungă, vreo 15-20 de minute tot am dezbătut dacă mai ajungem sau nu în vale. Printre mărăcini, trunchiuri de pomi și copaci căzuți, aflați în plin proces de descompunere. Nu încercați asta dacă n-aveți un ghid bun lângă voi.

La Piatra Șoimului, însă, drumul e perfect pentru plimbări per pedes. Chiar și cu prunci. Însă recomand grijă și atenție când urcați sus la cetate, sunt multe gropi rezultate din săpături arheologice.

Și, desigur, nu uitați să strângeți după voi ambalajele de bere/suc/ciocolată/mâncare! În caz contrar sper ca o marmotă turbată să vă vâneze, ca Liam Neeson în seria Taken, și să vă îndese pe gât toate ambalajele pe care le-ați lăsat în mijlocul naturii.

E frumos prin Bihor!

ciuperca rosie

Unde ieși în weekend vara dacă n-ai mașină (și bugetul restrâns)

Și locuiești în Oradea sau în Zona Metropolitană Oradea. Poți ieși la o tură pe munte cu doar 20 de lei. Trenul Oradea-Șuncuiuș e 7,5 lei, 15 lei dus-întors. Mai adaugă 5 lei pentru o bere și-o cafea la cârciuma din Șuncuiuș, asta dacă nu te deranjează văcuța casei care-ți poate aranja rapid freza dacă nu ești pe fază.

Cu sendvișuri de acasă, 2-3 mere și-o sticlă cu apă, poți face lejer o tură într-o zonă mai puțin populată și fără claxoane de nuntă. De fapt, cel mai bine ieși dacă în rucsac faci loc de-o bucată zdravănă de clisă, niște ceapă, usturoi și pâine. Condiția fiind, desigur, să ai grijă unde faci focul și să nu uiți să-l stingi după ce-ai terminat.

În zona Șuncuiuș / Vadu Crișului / Bratca sunt nenumărate trasee marcate și sigure. Le poți face chiar dacă n-ai bocanci cu goretex, dar ai măcar o pereche de teniși / pantofi sport (aș fi făcut o glumă despre pantofii de lac, dar ceva-mi spune că oamenii ăia nu citesc ce scriu io). Ideal ar fi să ai un tricou sintetic, plus un polar ușor. În ultima tură la munte ne-a prins ploaia prin pădure, ne-am adăpostit sub pomi ca să nu ne ude până la piele, apoi am tras rapid polarul pe mine ca să nu-mi fie rece. Până am ieșit din pădure, tricoul sintetic era deja uscat pe mine. Plus că nu mi-a ținut rece la spate, deși transpiram de la căldura care s-a făcut după ce-a trecut furtuna.

Lasă-n urma ta curat, strânge-ți gunoiul și fă câte poze vrei. Chiar dacă nu-s opere de artă, sunt amintiri. Iar de te întâlnești cu turma de oi în cale, șezi blând și lasă oile să treacă. Câinii ciobanilor se joacă prea des cu lupii ca să le fie teamă de-un băț.

 Și-o lectură obligatorie, la final de articol.

belvedere-vadu-crisului

berbec

ciuperca rosie

flori-galbene

flori-mov

prin-padure

to-the-suncuius

vadu-crisului

Black and white de #prinBihor

Shades of black, white and grey.

Prin Bihor: Săcuieni, Sălăcea și Galoșpetreu. Unele scene/cadre arată mai bine în filtrele din Photoscape, altele-și pierd din farmec.

Licența de Lightroom e prea scumpă pentru bugetul meu alocat softurilor foto.

Detaliu cu balustrada care duce spre beciul din castelul Stubenberg din Săcuieni.

Prin_Bihor-2014_3

 

Scara din castelul din Săcuieni

Prin_Bihor-2014_4

 

Culoar, tot în Săcuieni

Prin_Bihor-2014_5

 

același culoar, într-un alt filtru, alt unghi.

Prin_Bihor-2014_6

 

Un vin alb din Valea lui Mihai, fotografiat într-un pahar din Galoșpetreu, într-o curte tradițională

Prin_Bihor-2014_9

 

Un lacăt de prin Galoșpetreu

Prin_Bihor-2014_43

 

Floarea-i tot din Galoșpetreu, dar din ce a mai rămas din grădina dendrologică a unui conac. Acum servește drept instituție unde copiii din familii nevoiașe sunt îngrijiți și crescuți de o mână de oameni. Conacul a fost restaurat cu ajutorul unui călugăr.

Prin_Bihor-2014_50

 

Din Sălacea, localitatea cu peste 1000 de pivnițe … Multe dintre acestea încă sunt folosite pentru depozitarea vinului.

Prin_Bihor-2014_95

 

Polenizare. În Sălacea.

Prin_Bihor-2014_105

 

Comoditate. În Săcuieni, în curtea castelului Stubenberg.

Prin_Bihor-2014_226

 

Galoșpetreu, pivniță tradițională.

Prin_Bihor-2014_240

selfie cu cizme pe creste

#PrinBihor 2014

E atât de frumos Bihorul. Și-s atât de multe de văzut, de pozat, de trăit, de cățărat. De iubit.
Iar io, ca o zevzeacă, aleg să-mi fac poze pe creste. Cu cizmele colorate.
Pun bateriile aparatului la încărcat, golesc cardul. Caut agenda aia mică, să am ce nota. Mâine vreau să aflu câteva povești interesante de #prinbihor.
Și poate cât de curând vă povestesc despre un profesor de geografie din Vârciorog și cât de bine cunoaște el munții Pădurea Craiului.

Dacă n-ai fost prin Bihor până acum, să-ți fie rușine!

selfie cu cizme pe creste

gheorghe moara de lemn rosia

Ce poți să vizitezi în județul Bihor?

Înainte de a explora și vizita teritorii străine e bine să-ți cunoști țara. În ultimii ani o serie de campanii de promovare au vizat creșterea turismului intern, inițiate fie de către diverse instituții ale statului sau de companii private. Ar fi greșit să spun că turismul intern a crescut în urma acestor campanii, întrucât nu am vreo dovadă în acest sens. Dar pot spune că au ajutat la promovarea unor zone frumoase și poate prea puțin cunoscute. Scopul acestui articol e de a scoate în evidență, în stilul meu, câteva zone frumoase din Bihor pe care ar trebui să le vedeți/vizitați dacă n-ați făcut-o încă!

Buun! Trecem la comunicarea la persoana a doua, că-i mai lejeră și mai familiară. Să spunem că ai decis să vii în Băile Felix în concediu. N-ai prea multe de văzut acolo, cu tot respectul față de oamenii care muncesc și trudesc în stațiune. O plimbare pe la lacul cu nuferi, un picnic în pădure și cam atât.

Vizitează Oradea

Așa că dai o fugă până-n Oradea, că e la 7 km depărtare de stațiune. Am observat că mulți turiști străini sau români care ajung în Oradea se opresc, inevitabil, pe pietonală în Lactobar. Ok, ai văzut, ai pozat, ai mâncat, ai instagramat! Ce mai e de făcut? Momentan Cetatea Oradea e în renovare (în viitor va deveni un centru turistic ce va include cafenele și restaurante), parcul dendrologic e drăguț, răcoros și liniștit, iar la Ciuperca te sfătuiesc să urci noaptea, când se aprind luminile-n oraș. Dacă ești gurmand poate te răsfeți într-o seară la restaurantul Graf, cel mai bun restaurant din zona de vest a țării.

Buun! Am tăiat Oradea de pe lista obiectivelor din județul Bihor. Asta nu înseamnă că orașul acesta ar fi un adevărat obiectiv turistic, dar totuși e capitală de județ, e bine s-o vezi o dată-n viață.

Obiectivele din comuna Roșia, Bihor

În excursia „Prin Bihor”, organizată acum 2 săptămâni de Euromaidec Touring, am ajuns prin câteva zone frumoase pe care ar trebui să le vezi, mai ales dacă ești pentru prima dată în județ. Despre Ineu am povestit deja, e un obiectiv adresat mai mult persoanelor care preferă cluburile selecte și sporturile ce nu presupun un mare efort fizic, precum e golful. În Vadu Crișului – o zonă frumoasă, de altfel – am ajuns acasă la doamna Juliana, unul dintre cei 3 olari care au mai rămas în sat, iar în drum spre Roșia – Damiș – întregul peisaj e spectaculos, cu multe doline și peisaje rustice. Dacă ai rău de mașină, cum e și cazul meu, îți recomand să stai în dreapta șoferului, întrucât drumul e cu serpentine. Dacă mergi cu autocarul, cum a fost cazul nostru, nu simți la fel de tare unduirile drumului, mai ales la viteza redusă cu care am mers noi.

Știai că Roșia-i singura comună din Bihor unde toți locuitorii s-au declarat români? O comună doar cu români. Partea proastă e că-n Roșia găsești și cele mai multe vrăjitoare, din câte am înțeles de la prieteni mai umblați prin județ. Ei bine, pe teritoriul comunei Roșia se află peștera de cristale Farcu (să fie o legătură între cristale și vrăjitoare? neee! 😀). A fost descoperită în 1987 de către mineri. Deși era programată o oprire și pe la această peșteră, n-am ajuns pentru că înainte cu o zi tot județul a fost cotropit de o furtună cu grindină. Intrarea în peșteră a fost inundată, s-au strâns aluviuni de o jumătate de metru, din câte am înțeles.

cuptor-pe-vatra-moara-de-lemn-rosia

Roșia mai are ceva de oferit: moara de lemn! Singura moară de lemn ce mai funcționează în tot județul! Tot din cauza furtunii domnul Gheorghe, bătrânul muzicant ce trăiește acolo, nu a dat drumul la moară, debitul apei fiind prea mare. Are 81 de ani și întâmpină fiecare turist cu tradiționala higheghe, ba chiar are o condică de prezență în care s-au semnat mii de turiști.

Dacă ai vreme, ascultă-i povestea și muzica!

gheorghe moara de lemn rosia

Pensiunea eco și bio din Remetea

Din Roșia am ajuns la Remetea, la pensiunea Turul (str. Principală nr. 300). Prețurile încep de la 20 euro/cameră, din câte am văzut aici. De ce am ales să-ți povestesc și despre această pensiune? Pentru că se diferențiază de alte pensiuni prin faptul că oferă mâncare organică, produsă în cadrul serelor și grădinilor de care au grijă proprietarii. Nu au certificare Ecocert și altele, e un proces lung care trebuie parcurs pentru asta, dar am înțeles că vor să facă ceva în acest sens. Mâncarea a fost excelentă, de la guliile cu gustul puternic pe care-l regăseam în copilărie în mâncărurile mamei, până la gemul de prune, făcut după o rețetă ce nu include arome chimice. Pâine făcută pe vatră, din făină integrală, fără găurile pe care le găsesc mereu în pita de la magazin.

Cred că se poate spune că turismul bine făcut trece (și) prin stomacul călătorului, pentru că orice turist mulțumit de mâncarea unui local revine și recomandă mai departe acel serviciu. Așa cum părinții mei recomandă Allegria prietenilor lor din Lugoj care vin la băi. Ai mei au fost tare impresionați de servirea și de mâncarea de acolo!

Proprietarul pensiunii e tânăr (nu cred că are mai mult de 40 de ani) și vreme de 15 ani a avut o fermă de struți. A ajuns la ideea pensiunii „bio” după ce a fost nevoit să ofere cazare unor austrieci. Încetul cu încetul, în 12 ani, a reușit să ajungă la o pensiune ce oferă în total 80 de locuri de cazare, inclusiv loc de campare pentru bicicliști (da, Alex, au dușuri!).

Și mai interesant e că omul nu pune accent pe promovarea în țară, ci mizează mai mult pe turiștii străini. Același lucru l-am observat și la pivnicerul din Diosig, care a spus la un moment dat că are, în mare parte, clienți din Ungaria. Și pot înțelege decizia de a depune efort pentru a ajunge la clienții care-ți pot plăti prețul corect pentru un serviciu. O roșie zemoasă și gustoasă, crescută în mod natural, fără chimicale, nu o poți vinde la un preț de nimic, față de roșia crescută forțat și fără gust. Mă rog, nu mă număr printre cei care preferă mult, ieftin și prost, ci puțin, bun și la un preț corect. Dar asta-i altă discuție!

Peștera Meziad

De la Remetea am ajuns la peștera Meziad, unde n-ai cum să nu rămâi nițel impresionat de peisajul montan și de uriașa deschidere a peșterii. Aici s-au descoperit oase de Ursus spelaeus, ursul de cavernă, iar ghidul ne-a spus că recent s-au descoperit și oase de om la intrarea în peșteră.

spre pestera meziad

Înainte de a explora peștera poate vrei să te dai pe tiroliană, e 10 lei tura dus-întors. Te sperii oleacă, îți crește adrenalina și apoi poți explora liniștit cele 2 nivele ale peșterii. E amenajată, cu lumini și scări, poate-ai noroc să te distrezi de umbra uriașă a unui păianjen mititel care-și întinde pânzele pe suprafața becului.

pestera meziad

V-aș povesti și despre cele două biserici pe care le-am vizitat, dar turismul ecumenic nu e pe gustul meu. Sigur că aș vrea să vizitez mănăstirile din estul țării, dar nu cu scopul de a mă închina unei instituții în care nu cred, ci pur și simplu pentru a vedea ce au făcut românii acum sute de ani.

flori albastre pestera meziad

Ce vă mai recomand să faceți în Bihor? Să mergeți măcar o dată la Bratca, să vă cazați la o pensiune pe acolo și să explorați zona. Vara-i cea mai bună perioadă, când betoanele din orașe se încing, acolo-i răcoare și bine.

Vizitați Șuncuiușul, admirați Defileul Crișului și dacă aveți vreme, dați o tură cu barca pe Valea Drăganului. Ieșiți din rutina ștrand-leneveală-vizitat biserici. Și, mai ales, nu lăsați toate pet-urile în urma voastră, chiar dacă alții au fost nesimțiți și le-au lăsat.

Ce alte zone din Bihor ar mai fi de recomandat?

Ce caută lumea:

  • de vizitat in bihor