Tag Archives: recomandari

cer-albastru-vladeasa

Pauză de citit

În zilele când nimic pare să nu meargă așa cum trebuie, uneori prinde incredibil de bine o pauză de 15-20 de minute pentru a citi. Recomand 2 articole în engleză, pentru când vrei să te deconectezi complet de muncă:

  1. Un articol despre obsesia tinerilor din China pentru frumusețe și selfie. Și mi-a plăcut în mod deosebit ideea asta:

„People born in the nineteen-seventies, one star explained, still bear traces of the collectivist mind-set of the days before Communism was tempered by market reforms. “They only know what it’s like to please the group, and don’t really have a sense of self,” he said. The one-child policy meant that people born in the eighties are a bit more self-centered, and subsequent generations are even more so. Today’s teen-agers, he said, “want to stand out and be individuals—to be like everyone else is just uncool.”

2. Un text despre cum o relație a început din plictis și a murit din jenă. Despre o tânără de 20 de ani și-un bărbat de 34 de ani. Cat person se numește și, truth be told, n-are vreo legătură cu mâțele.

 

Unde gasesti cheesecake in Oradea?

În Oradea există câteva patiserii şi localuri unde poţi mânca o cheesecake bună (îl acord ca feminin pentru că e prăjitură). Mă rog, termenul de “cheesecake” mă cam zgârie pe neuron, dar dacă tot e la modă să importăm americanismele, so be it! 😀

Bun. Prăjituri tipic americane, deosebit de bune, găsiţi pe str. Vasile Alecsandri, chiar după noul magazin BBUp (doamnele şi domnişoarele ştiu sigur despre ce vorbesc!), pe lângă magazinul ăla cu produse din Italia atât de scumpe că nici să le priveşti nu-ţi vine. Patiseria cred că se numeşte American Deserts şi într-adevăr, cofetarii de acolo au nişte deserturi americane delicioase! Chocolate Cake e senzaţională şi cheesecake-ul cu piersici e divină. Preţurile sunt accesibile: 5 lei cheesecake, 2,5 lei o brioşă sau muffin, ca să înţeleagă şi piţipoancele din noi … 😀

Apoi, tot cheesecake bunicică (deşi are blatul prea tare) găseşti lângă facultatea de Medicină, Cafe Venezia cred că-i zice localului. Tot pe la 5 lei e felia de prăjitură.

Şi last, but not least, am mâncat în seara asta o cheesecake delicioasă în BooKafe (fostul Cafeneux – pe str. Nicolae Jiga nr. 25). Cu topping de ciocolată, cu o cremă de brânză ce avea aromă de lămâie, cu un blat moale şi pufos… yummy!

cheesecake

Dacă vrei prăjituri bune, cu specific românesc (cred!), sigur găseşti la Pigalle, Danessa şi Bunexim. Cei de la Bunexim au laboratorul în Velenţa, dar pentru cei care n-au maşină, aflaţi că în Rogerius, pe str. Transilvaniei, găsiţi patiseria Bunexim. Aduc produse proaspete în fiecare zi. Sunt ieftine şi bune. Recomand prăjitura Lămâiţa.

La câtă reclamă am făcut în postul ăsta, ar trebui să-mi ajungă prăjiturile de Paşte până la Crăciun… :))

Ce caută lumea:

  • bunexim velenta magazin patiserie

Cele mai bune filme cu mafioti

Am început anul 2010 într-un mod cât se poate de plăcut: după ce am băut tot vinul spumant, am golit platoul cu șnițele și murături, ne-am uitat la filme cu mafioți și filme cu băieți de cartier. De data aceasta vom povesti puțin despre peliculele care prezintă viața celor implicați în societatea mafiotă.

Fie că vorbim de italieni sau ruși, mexicani ori chinezi, societățile mafiote sunt bine închegate și drastice. Aș putea chiar spune că se bazează pe principiul selecției naturale, unde cel mai puternic trăiește și se înmulțește.

Desigur, violența e la ordinea zilei, sânge vărsat în numele unor orgolii sau idei tâmpite, gloanțe care zboară peste tot și neapărat un trădător. Fie că vorbim de un polițist sub acoperire, un consilier care s-a lăcomit, întotdeauna într-un film cu mafioți vei avea o „cârtiță”.

I’m gonna make you an offer you can’t refuse!

Cel mai bun film ce prezintă societatea italiană mafiotă e, fără îndoială, Nașul (The Godfather), regia Francis Ford Coppola. Marlon Brando a făcut un rol excelent iar Al Pacino e fantastic. În ciuda violențelor specifice acestei lumi, filmul ecranizează foarte bine relațiile familiale dar și pe cele sociale, dintre familie și restul lumii. Mario Puzo, autorul nuvelei Nașul (1969) a portretizat o lume care poate fi ușor găsită în societatea modernă, chiar și în secolul 21. Abia aștept să citesc și cartea 🙂

You see this knife? I’m gonna teach you to speak English with this fucking knife!

Un alt film despre societățile mafiote care mi-a plăcut enorm de mult e Gangs of New York în regia lui Martin Scorsese.  Nu sunt fană Leonardo di Caprio dar îmi place Daniel Day Lewis. Rasismul și naționalismul se îmbină în această producție și rezultă o lume împovărată de ură, răutate, violență și sete de răzbunare.

That’s either one of two things: Either you’re somebody, or you ain’t nobody.

American Gangster, producția anului 2007 cu Denzel Washington și Russel Crowe în rolurile principale, e unul dintre cele mai bune filme cu gangsteri/mafioți care a fost făcut în anii 2000. Nu degeaba Ridley Scott e considerat un regizor de top. Cu toate că în American Gangster nu putem vorbi de o familie condusă de un Don sfătuit de consigliere, de o ierarhie specifică mafiei italiene, ne e prezentată evoluția personajului interpretat de Denzel: de la un puștan visător, la unul dintre cei mai nemiloși oameni de afaceri ai lumii interlope. Un tată model, un soț ideal dar un om de afaceri crud, criminal de crud…

Ție ce filme cu mafioți ți-au plăcut în mod deosebit?

Update:

Din categoria celor mai bune filme cu mafioți neapărat trebuie să amintesc și de Scarface, Bugsy, The Departed și Casino. La recomandarea voastră, le-am revăzut și mi-au plăcut la fel de mult ca prima dată când le-am văzut. Al Pacino e cu adevărat isteric în Scarface iar Warren Beatty a fost fermecător în Bugsy. Pentru cei care n-au văzut filmul, Bugsy e cel care vine cu ideea unui oraș al cazinourilor, orașul respectiv fiind Las Vegas-ul de azi. Păcat că moare din cauza unei femei… (some) Women are evil!

Cinemateca de acasa

Pentru azi am câteva recomandări cinematografice: Amintiri din Epoca de Aur (I), Surrogates şi The Fall.

Amintiri din Epoca de Aur, partea I – film regizat de Ioana Uricaru şi scris de Cristian Mungiu. Prezintă câteva dintre miturile existente pe vremea comuniştilor. Eu fiind născută-n ’86, n-am trăit decât perioada comunistă de după ’89 (să nu-mi spuneţi că odată cu Ceauşescu a murit şi comunismul că nu vă cred!). Fireşte că părinţii, prietenii mai în vârstă mi-au povestit de viaţa din acele vremuri aşa că filmul nu mi-a arătat ceva ce nu ştiam deja. Merită văzut!

P.S: noi l-am văzut în Timişoara, la Cinema Studio dacă nu mă înşel. Un cinematograf comunist, mare si friguros. Putem spune chiar că pelicula a rulat doar pentru noi, fiind singurii spectatori din sală!

Amintiri din Epoca de Aur
Amintiri din Epoca de Aur

The Fall – producţie a anului 2006, regizat de Tarsem Singh (The Cell şi second director pentru The Curious Case of Benjamin Button). Vedeta filmului este o fetiţă de 10 ani, Catinca Untaru, din Bucureşti.

Acţiunea se desfăşoară într-un spital de la periferia Los Angeles-ului, în anii 1920. Un cascador, ce suferise un accident de călărie în timpul filmărilor, îi spune fetiţei, Alexandria, o poveste cu bandiţi. De fapt, singurul lucru pentru care cascadorul o ademeneşte cu poveşti e pentru a o convinge să-i facă rost de morfină, pentru a se sinucide.
Catinca e o dulceaţă de fată. Nouă ne-a plăcut. E un film de fantezie în care Catinca se interpretează pe ea, o copiliţă inocentă, fascinată de poveşti! Micuţa de 10 ani a obţinut acest rol, primul din cariera sa, dintre alte câteva sute de copii.

Catinca Untaru in rolul Alexandriei in The Fall
Catinca Untaru in rolul Alexandriei in The Fall

Surrogates, producţie a anului 2009, cu Bruce Willis in rolul principal. Mi s-a părut o prostie de film. N-am înţeles de ce ar prefera cineva să folosească un robot în locul său. Ok, că-ţi trimiţi robotul la cumpărături sau la serviciu (mai ales când ai şedinte interminabile!) înţeleg, dar să-l foloseşti când te întâlneşti cu cineva?! Bruce Willis s-a ramolit. Nu prea merită văzut, decât dacă eşti mare amator de SF-uri stupide. Mai bine ai citi benzile desenate ce au stat la baza realizării filmului.

Robotul lui Bruce Willis in Surrogates, 2009
Robotul lui Bruce Willis in Surrogates, 2009

“Blogheritele” zilei

De câteva zile citesc posturile Pitbulitzei. Îmi place foarte mult cum scrie, poate pentru ca are curajul de a scrie despre nişte chestii pe care majoritatea femeilor nu le-ar transpune în cuvinte nici măcar în jurnalele personale.

Multe femei tac şi acceptă anumite restricţii. Citeşte ce are de spus, nu-ţi va părea rău!

Deşi nu e măritată, şi nici nu are de gând în viitorul apropiat, Fălcuţă scrie bine şi îmi asigură porţia de râs de fiecare dată când publică ceva nou.

Tu pe cine mai citeşti?

Unde mâncăm?

Am văzut că Dragoş a scris despre Vandana, unul dintre cele mai proaste locuri din Oradea unde poţi mânca. Probabil că Luigi are menirea de a întreţine atmosfera până vine mâncarea.

Să vă povestesc şi eu câteva ceva despre Vandana. Astă toamnă am fost la dentist şi a trebuit să scăpăm de măseaua de minte. Drept urmare câteva zile n-am putut mânca decat preparate din cartofi fierţi, supe sau ciorbe. Fiind la lucru, am hotărât să mâncăm la Vandana, fiind aproape de firmă. Am intrat, am găsit locuri unde nu ajungea fumul de ţigară, şi am aşteptat să vină chelnerul pentru comandă. După vreo 10 minute de hlizit ochii la masa goală a venit o tanti cu meniurile şi ne-a lăsat să ne consultăm. După alte 10 minute a revenit să ia comanda. Eu, datorită problemei dentare, i-am cerut doar cartofi natur cu salată asortată. S-a uitat lung la mine şi replica ei a fost “Doar atât?”. Am liniştit-o când i-am spus că băieţii vor comanda pizza. I-a revenit inima la loc şi a plecat să dea comanda mai departe.

Am aşteptat aproximativ 30 de minute după cartofii natur şi încă vreo 10 minute după pizza băieţilor. Cartofii mei au fost buni, nu neg. Cel mai mult m-a deranjat faptul că nu era delimitat spaţiul pentru nefumători de cel pentru fumători. Eu nu pot să mănânc în fum de ţigară. Îmi piere pofta de mâncare şi îmi vine greaţă.

De la episodul ăsta am preferat să mergem cu maşina până la Pensiune (Bld. Dacia, la blocurile Zig Zag) sau chiar până la cantina de la Zahărul. Acolo sunt câteva tanti super amabile, de fiecare dată vin şi întreabă “Puiuţilor, ce vă aduc azi?”, sala de nefumători e micuţă, dar fumul de ţigară nu pătrunde şi poţi să mănânci liniştit. Preţurile sunt mult mai mici, iar mâncarea delicioasă. Dacă ajungeţi pe acolo să întrebaţi de friptura de porc şi sosul de mazăre. Îmi lasă gura apă numai când mă gândesc la farfuria plină de mazăre. Dacă mergi pe la ora 2 e foarte posibil să nu ai loc, mai ales vara. Apropo, vă recomand să nu luaţi porţii întregi, nu de alta dar e foarte posibil să nu puteţi să mâncaţi tot. Colegii meu gurmanzi au confirmat asta! Mai bine luaţi jumătăţi de porţii!

La Pensiune serviciile sunt asemănătoare. Oamenii care servesc zici că sunt furnici, nu-şi mai găsesc locul iar mâncarea e ieftină şi bună.

Apropo, aseară am fost la pizza în Bridge (Quattro Stagioni, la 2 farfurii, amestecată) şi am fost surprinşi că pizza a fost gata în 10 minute. De regulă aşteptam pe puţin 25 de minute.

P.S : De asemenea, ăsta NU e post plătit, astea sunt recomandările mele pentru cei care servesc prânzul în oraș în timpul pauzei de masă.