Tag Archives: redescopera romania

balvanyos

Top 10 locuri care merită vizitate în România

Anca a fost prima care a scris despre top 10 destinaţii #dinRomania. Încă n-am ajuns în toate locurile respective, dar nici n-au intrat zilele-n sac. Ei, totuşi îţi pot recomanda 10 locuri frumoase din România pe unde am ajuns şi care m-au fermecat. Pentru că drumurile nu m-au dus prin Maramureş sau prin Moldova, îţi arăt câteva dintre cele mai frumoase locuri din Ardeal (şi Banat).

10. Peştera din Româneşti, jud. Timiş

E una dintre puţinele peşteri unde se ţin concerte simfonice şi de muzică rock. Peştera e mică, însă acustica e incredibilă. Puţinii lilieci care dorm agăţati de tavan sună de parcă ar fi câteva sute, datorită acusticii, fireşte. Drumul până la peşteră e plăcut, asta dacă nu prinzi o zi ploioasă. Copacii sunt marcaţi până la intrare, practic nu te poţi pierde nici să vrei! Iar de îndată ce ieşi din peşteră şi urci dealul, te poţi bucura de câteva privelişti superbe. E chiar frumoasă zona, păcat că mulţi oameni sunt mai orientaţi spre distrugere, decât spre conservare. În imagine e Dâmpul lui Filip, după ce ieşi din peşteră şi urci micul deal.

dampul lui filip pestera romanesti

9. „Craterul” de la Betfia, jud. Bihor

E un loc îndrăgit de amatorii de off-road (deşi e cam interzis), pentru teambuilding-uri (acolo am făcut rapel şi ne-am dat pe tiroliană anul trecut) şi pentru a frige slănină cu ceapă, ceea ce n-am mai făcut de vreo 2 ani. 😀 După ce-ai ajuns sus, lângă observator, poţi cuprinde cu privirea Băile Felix şi o mică parte din Băile 1 Mai, precum şi satul Betfia. După ce cobori de la „crater”, poţi vizita şi Rezervaţia Naturală Pârâul Peţa, loc unic în Europa.

„Craterul” de la Betfia face parte din rezervaţia naturală paleontologică Dealul Şomleu, şi e de fapt un aven cu o adâncime de 86 de metri, puţul având o cădere aproape verticală de 54 de metri. În zonă i se spune „crater” întrucât odinioară, pe versantul sudic, funcţiona o carieră de calcar. În cadrul rezervaţiei au fost descoperite, în 13 puncte fosiliere, nenumărate fosile de reptile, amfibieni, păsări şi mamifere. O imagine din observator:

betfia

8. Peştera Scărişoara, Gârda de Sus, jud. Alba

E un loc fenomenal! Coborârea în cei 48 de metri ai avenului se face pe scări înguste (de aceea e indicat să-ţi iei încălţări care nu alunecă), iar odată ajuns jos, te sfătuiesc să închizi fermoarul bluzei. E rece, temperatura ajunge la 1-2 grade Celsius, din câte povestea ghidul. Are o lungime de 720 de metri şi o adâncime de 105 metri. Peştera e amenajată, însă nu m-aş risca să merg acolo cu prunci sub 10 ani.

ghetarul de la scarisoara

7. Şuncuiuş, jud. Bihor

Prima dată când am fost la Şuncuiuş aveam 16 ani şi fusesem acceptată într-o tabără de fete. Tot atunci am făcut rapel pentru prima dată. Nu cred că voi uita vreodată groaza ce m-a apucat când, după ce am urcat pe stâncă, m-a pus Necuratu’ să mă uit în jos. Câteva clipe mai târziu reuşeam să mă adun şi să-mi demonstrez că pot să cobor de pe stâncă şi fără să mă panichez. Şi-am reuşit. Ce-i drept, oamenii care ţineau frânghiile aveau şi experienţa persoanelor fricoase. În zona Şuncuiuş am vizitat mai multe peşteri, printre care Peştera Unguru Mare şi Peştera Vadul Crişului. Dacă vrei să te cazezi, alege să stai la căsuţe. Iar după ce ajungi sus pe munte, nu uita să-ţi iei aparatul foto cu tine, priveliştea e incredibilă. Dacă mergi cu familia, atenţie la Crişul Repede. Apa nu e adâncă, însă e rapidă şi plină de vârtejuri.

Suncuiusfoto: http://www.speoarta.ro

6. Salina de la Turda, jud. Cluj

Ţi-am mai povestit de Turda şi de navele extraterestre de acolo. E chiar impresionant locul! Mi-a plăcut mai mult decât salina Praid, care deşi e mai mare, încă evocă perioada comunistă. În salina de la Turda te poţi plimba cu barca pe un lac sărat, aflat în interiorul salinei.

lacul sarat din salina turda

5. Balvanyos, jud. Covasna

Aici am fost acum vreo 4 ani, la un teambuilding. Era septembrie, pădurea de foioase începea să dea „haina” verde pe una mai arămie. Drumul până acolo e pe placul oricărui amator de curbe şi serpentine. Şi dacă tot ai ajuns până la Balvanyos, poţi da o fugă până la lacul Sf. Ana, care-i la 10 km. Imaginează-ţi că-n fiecare dimineaţă, cât am stat acolo, am văzut astfel de peisaje:

balvanyos

imaginea superbă am împrumutat-o de pe hotelbalvanyos.ro

4. Porolissum, Moigrad, jud. Sălaj

Castrul roman, devenit ulterior capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C., a avut un rol important în timpul împăratului Traian: de a apăra principalul loc de trecere prin munţii Carpaţi. Drumul roman încă există, într-o stare mai bună decât şoseaua din Orăşeni, de exemplu. Câteva panorame marca Zdeto găseşti aici!

porolissum

3. Transfăgărăşan

Bine, nu e un loc de vizitat însă e o şosea pe care trebuie să mergi măcar o dată în viaţă. Şi dacă tot ai „făcut” transfăgărăşanul, trebuie să te opreşti pe la Bâlea lac. Să vezi oglinda munţilor.

transfagarasan iunie 2011

2. Cetatea Alba Carolina, Alba Iulia

Am rămas gură cască văzând ce bine arată cetatea din Alba Iulia. De altfel, habar n-aveam că-n acel oraş mic, dar important dpdv istoric există o cetate atât de mare care invită românii să-şi cunoască istoria. Cel mai probabil voi scrie un post separat despre  cel mai impresionant loc vizitat în Redescoperă România. Fotografii reuşite găseşti şi aici.

cetatea alba carolina

1. Transalpina

Prima dată când am auzit de Transalpina, nu m-am gândit că mă va impresiona atât de mult. Poate mi-a plăcut pentru senzaţia de a fi „cu capul în nori”, poate pentru că e un drum bun, cu multe curbe şi peisaje incredibile. De altfel, cred că e o şosea care arată cât de frumoasă poate fi ţara asta, la fiecare urcuş ai ce vedea. Şi dacă tot ai străbătut Transalpina, nu strică să te opreşti la Rânca, o staţiune mică şi cochetă care promite multe.

Şi pentru că ar trebui să fie leapşă, o dau mai departe Ioanei, că ştiu că are câteva locuri de recomandat din România. Iar cei care vor prelua leapşa mai departe, vor primi un cadou din partea echipei Redescoperă România.

transalpina

Transalpina, Poteca Dracului sau Drumul Regelui!

Am rămas oleacă în urmă cu posturile despre ediţia a 3-a din Redescoperă România, despre locurile văzute, simţite şi fascinante din Transilvania. În ultima zi am ajuns pe Transalpina, cea mai înaltă şosea din România. E aşa, cam pe la cota 2.145 metri. Un fleac, mai ales dacă ai rău de înălţime. Nu-i cazul meu, din fericire. Că şi aşa sufăr de prea multe „răuri”…

Ca să-ţi faci o idee: e atât de înaltă Trasalpina, încât atunci când ajungi în Pasul Urdele, unde-i punctul culminant, faci cunoştinţă cu norii. Efectiv eşti cu capul în nori. Şi e atât de bine, încât zău că-mi doresc să fiu mereu aşa :D. Cum ar zice tanti Björk, It’s Oh So Quiet.

Sigur că mi-am făcut şi poză de piţi acolo, că tot îmi spune Laurenţiu că-s mereu cu capul în nori când îmi uit cheile de la birou acasă, ori când mă împiedic pe stradă pentru că-s prea ocupată să admir clădirile vechi din Oradea.

Şoseaua e asfaltată, deşi încă sunt porţiuni unde se lucrează. Merită să conduci până sus, să vezi hăul care se arată de îndată ce ieşi din maşină. Asta dacă prinzi o zi cu soare, cum am avut noi noroc. Dacă prinzi o zi cu nori mulţi şi întunecaţi, parcă n-aş mai coborî din maşină, dacă aş fi în locul tău.

Citeam despre Transalpina (DN 67C) că ar fi fost dată în folosinţă încă din 1935, de pe vremea lui Carol al II-lea, însă şoseaua a fost asfaltată abia de prin anii 2000, parcă. Dacă ai informaţii mai exacte, te rog să mă corectezi!

Transalpina a fost cunoscută sub numele de Poteca Dracului, apoi Drumul Regelui.

Şi câteva poze pentru posteritate, că cine ştie când mai ajung pe acolo şi cu ce şofer.

Un video de pe Transalpina, la Răzvan

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

priveliste de pe transalpina

Are rost să vizitez România? DA!

Multă vreme am crezut vorbele celor din jur care povesteau cât de groaznică e ţara asta, că nu e nimic interesant de văzut şi de făcut în România, că peste tot e mizerie, că-i plin de oameni răi şi nesimţiţi şi exemplele pot continua la nesfârşit.

După ce-am vizitat o parte din munţii Apuseni şi o mare bucată din Transilvania, pot spune că am fost o ignorantă atâţia ani. România e o ţară magnifică, avem atât de multe peisaje superbe, încât zău că e păcat să le ratezi.

priveliste de pe transalpina transfagarasan iunie 2011

În privinţa oamenilor, da, nu le poţi avea pe toate, sunt locuri unde oamenii sunt mai primitori şi mai săritori, alţii sunt mai reticenţi şi se gândesc de 2 ori dacă e bine să te ajute sau să-ţi răspundă. Dar tocmai ăsta e farmecul! Sigur că e loc de mai bine la capitolul servicii, dar în timp se rezolvă toate. Pentru că educarea persoanelor care lucrează cu oamenii nu se face peste noapte şi, în mod cert, nu prin priviri arogante şi replici răutăcioase şi imbecile, ci prin zâmbete şi câte-un „Mulţumesc!”. Am observat că rezolv mai multe cu un zâmbet şi cu o vorbă bună spusă la momentul potrivit. Ce rost are să fiu răutăcioasă cu o chelneriţă care nu mi-a adus lămâie la ceai, când îi pot spune frumos că aş dori 2 felii de lămâie. De cele mai multe ori ospătarii îşi dau seama când au greşit şi se simt prost pentru asta, iar dacă nu faci mare caz din greşeală, vor avea grijă să nu mai facă greşeli atunci când te servesc.

În ultima săptămână am avut ocazia să vizitez câteva locuri pe care le-am ratat în excursiile din copilărie, de cele mai multe ori din motive de sănătate (apendice neserios, varicelă enervantă, oreion stresant). Aşa că m-am bucurat ca un copil prostuţ când am coborât scările pentru a ajunge la gheţarul de la Scărişoara, am alergat ca o nebună pe dealul de la Porolissum, şi-am aţipit în iarbă pe Cheile Turzii.

cheile turzii cetatea porolissum

Da, se văd urmele pe unde-au trecut românii care nu ştiu ce e ăla respect faţă de ei şi faţă de mediul din jurul lor, dar asta n-ar trebui să te împiedice să admiri formele de relief atât de diverse în România.

Dacă ai o maşină bună şi eviţi anumite şosele care par decupate dintr-un film despre război, România se arată ca o fată frumoasă şi ruşinoasă, care abia aşteaptă să fie apreciată (nu te gândi la prostii!).

În penultima zi am reuşit să-mi scrântesc glezna. În cel mai stupid mod. Nu alergând şi ţopăind pe dealuri sau printre stânci (cum am făcut la Bâlea lac). În Alba Iulia, la cetate, n-am văzut ultima treaptă a scărilor interioare şi am călcat strâmb. Instant mi-au dat lacrimile de durere. Dar chiar şi aşa, tot n-am vrut să ratez Cheile Remetiului. Cu glezniera strânsă pe picior, am mers cât am putut de departe pe chei, făcând o mică parte din traseu. Sper ca în curând să pot face întregul traseu, oricât de greu e.  Glezna să mă ţină!

intrare in cetatea alba iulia schimbarea garzii la alba iulia

N-ai idee cât de bine mi-a prins excursia asta, văzând atât de multe locuri superbe din România! Pentru o săptămână am uitat de rapoarte urgente şi de multe ori stupide, excel-uri complicate, trafic şi SEO, am uitat cum e să stai 9 ore la birou, pe un scaun incomod care m-a adus la discopatie lombară. În schimb, am văzut cât de simplă poate fi viaţa călătorului prin România.  În multe sate vedeam oamenii care-şi afişau la poartă bunurile pe care le oferă turiştilor: de la fructe şi legume, la cotoriţe (coşuri împletite) şi pălării de paie.

Da, merită să vizitezi România. Merită să vezi cât de frumoase au rămas plaiurile mioritice, să te bucuri de aerul curat de munte şi de peisajele incredibile cu care am fost binecuvântaţi.

Redescoperă România este un proiect Petrom, impreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

Transfăgărăşan şi Salina Praid, ziua 5 @Redescoperă România

După salina de tip futuristă din Turda, pe care-am vizitat-o în ziua 4, ieri am fost la Salina Praid, unde intri cu autobuzul. Şi nu glumesc!

Salina e amenajată atât de bine, încât există magazin de băuturi, mâncare şi vinuri, un restaurant imens, WiFi, o biserică de care Piticu a fost impresionat, un parc unde copiii se pot juca şi mese de ping-pong şi biliard. Ba chiar există un antrenor care îndeamnă oamenii să facă mişcare.

În privinţa Transfăgărăşanului, îi doresc tot binele din lume celui sau celei ce a inventat medicamentul împotriva răului de maşină. După 2 emetostopuri, drumul pe Transfăgărăşan mi s-a părut atât de antrenant, încât aş vrea să mai merg şi azi pe acolo. La Bâlea Lac priveliştea montană te face să uiţi de serpentine, curbe periculoase sau de răul de maşină. Munţii se oglindesc în apă, de parcă lacul ar fi o oglindă naturală a naturii prin care îşi priveşte crestele înzăpezite.

Redescoperă România este un proiect Petrom, impreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

Câteva poze:

 


 

Salina de la Turda, ziua 4 @ Redescoperă România

Ziua 4 a început cu o vizită la salina de la Turda. Bobby zicea că mergem să vedem OZN-urile de la Turda şi abia după ce-am ajuns acolo am înţeles ce-a vrut să spună. Io-s mai blondă, mă prind mai greu la glume. Mai ales după atâtea emetile şi alte pastiluţe care mă scutesc de răul de maşină. (sic!)

Când ajungi la salină şi vezi cum arată clădirea, vei spune că, într-adevăr, o navă uriaşă extraterestră a aterizat acolo. Impresia iniţială se schimbă după ce-ai intrat în galeriile sărate. Am avut un ghid tinerel, voinic şi pus pe glume. Însă cel mai mult mi-a plăcut accentul lui de ardelean, accent pe care atât de greu îl mai regăsesc în ultima vreme. Cel puţin în Oradea.

Ne-a întrebat de ce pereţii salinei sunt negri (indiciu: ceva legat de procesul de extracţie şi puritatea sării) şi apoi ne-a prezentat camerele galeriilor. Am văzut inclusiv prima „maşinărie” folosită la extracţia sării. Crivacul, căci aşa se numeşte dihania din lemn de brad (fiind de esenţă moale, se comportă mai bine la mediul salin şi nu putrezeşte), era manevrat cu ajutorul a 1 sau 2 cai pe fiecare braţ. Au murit sute, poate chiar mii de cai în timpul extragerii de sare, proces ce datează încă de prin 1857 în acele adâncuri atât de bogate.

Tot simpaticul ghid ne-a mai spus că deşi în acea salină există suficient de multă sare pentru următorii 1000 de ani, mina a fost închisă întrucât sunt prea mari riscurile de prăbuşire. Are o formă de clopot.

Am mai văzut camera scărilor şi altarului, unde muncitorii se rugau de 2 ori pe zi, iar pe scări veneau, fireşte, nobilii. Se spune că muncitorii nu aveau voie să urce pe scări, întotdeauna foloseau frânghiile pentru a coborî în mină. Cine nu asculta ordinele, era foarte aspru pedepsit! Însă domnişorul nu ne-a spus ce păţeau cei care încălcau regula.

Uf, sunt atât de multe lucruri pe care ţi le-aş putea povesti despre salină, însă din lipsă de timp, mai adaug doar atât: în interior există un lac mic sărat pe care te poţi plimba cu barca. E atât de interesant amenajată salina, încât poţi juca biliard, şah, bowling sau poţi admira întregul complex de la înălţime. E fascinant şi datorită luminilor amplasate, interiorul arată ca o navă spaţială extraterestră. Aşa cum ştim noi că arată navele după ce-am văzut filme americane.

Şi-acum poze! Că e deja târziu în noapte, iar mâine plecăm iarăşi la drum.

Redescoperă România este un proiect Petrom, impreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

ghetarul de la scarisoara

Peştera Scărişoara. Redescoperă România, ziua 3

Munţii Apuseni ascund multe comori, adevărate tezaure naturale. Una dintre comori e peştera Scărişoara. Sau Gheţarul de la Scărişoara, cum vrei să-i spui. Temperatura în peşteră se menţine la 0 grade Celsius iarna, iar vara undeva pe la 1 grad. Ceea ce înseamnă că e indicat să te îmbraci gros atunci când cobori treptele avenului (care are o adâncime de circa 48 de metri), chiar dacă e august şi-n oraş sunt 40 de grade. Am urcat până la altitudinea de 1165 m cu Dacia Duster, o maşină care s-a dovedit a fi foarte rezistentă.

La Scărişoara, Doamne-Doamne ar putea face cea mai tare petrecere cu vodkă. Are în jur de 80.000 de metri cubi de gheaţă, cu o vechime de 4000 de ani. Pesemne, cineva, acolo sus, păstrează gheaţa la rece pentru ocazii speciale.

Câteva poze pe care le-am făcut. N-am reuşit să fac prea multe întrucât am obiectiv de 50mm şi, să fim serioşi, până şi eu ştiu că un astfel de obiectiv nu e pentru peisaje. Decât dacă eşti blondă, cum e cazul meu!

Tot ieri am mai fost pe la Cetatea Bologa, barajul Drăganului, Lacul Leşu, cascada Iadolina şi am rămas gură-cască la peisajele de prin Arieşeni.

Redescoperă România este un proiect Petrom, impreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

 

dimineata in cluj

Ziua 1 din Redescoperă România

Pentru mine prima zi a început cu un drum cu trenul până-n Cluj. O călătorie interesantă prin tuneluri şi printr-un peisaj de vis, cu o companie nu prea plăcută. Păcat că n-am avut aparatul foto cu mine, că sigur mi-ar fi ieşit câteva cadre superbe.
Până acum am tot venit prin Cluj cu maşina, printre emoţiile legate de serpentine, admirând Piatra Craiului (ce frumos arată vara târziu, când foioasele se îmbracă în culori roşiatice şi aurii). Din fericire, călătoria cu CFR-ul are şi o parte bună: trenul are viteză mică şi poţi observa o mulţime de lucruri.

Fireşte că-s invidioasă pe oamenii care-au trecut şi-au vizitat câteva obiective superbe #dinromania. Poţi vedea câteva poze superbe în albumul de pe Facebook.

Azi începem aventura în a doua zi, sunt curioasă de tradiţiile de Rusalii de prin părţile astea.

Bună dimineaţa din Cluj 🙂

Redescoperă România este un proiect Petrom, realizat impreuna cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45şi Muzeul National al Taranului Roman.

dimineata in cluj

Plec să descopăr Podişul Transilvaniei

Nici nu ştiu cum să exprim în scris bucuria care m-a cuprins când am aflat că e rândul meu să Redescopăr România. Acum e rândul lui Laurenţiu să rămână singur o săptămână. 😀 (hihi!)

De aproape 5 ani, de când locuiesc în Oradea n-am apucat să văd şi cealaltă parte a Transilvaniei, aşa că abia aştept să văd ce minunăţii se mai ascund #dinromania. (exprimare cam ca nuca-n perete, dar ideea e că pe twitter poţi urmări aventurile noastre)

Şi ştii care mai e partea frumoasă? Că voi avea ocazia să cunosc alţi oameni interesanţi, oameni pe care-i citesc de ceva vreme şi pe care nu credeam că voi avea vreodată ocazia să-i văd face to face.

Echipa Redescoperă România, ediţia 12-19 iunie e formată din:

Bobby Voicu (blog twitter facebook)
Andrei Basoc (blog twitter facebook)
Ana Matei (blog twitter facebook)
Adelina Enache (blog twitter facebook)

Augustin Radu (blog twitter facebook)
Diana Nastase (blog facebook)
Tara Duveanu (blog twitter facebook)
Zdeto (blog twitter facebook)

Doru Panaitescu (blog twitter facebook)
Catalin Georgescu (blog facebook)
Oana Portase (blog twitter facebook)
Liliana Ianculescu (blog facebook)

Adi Mihaltianu (blog twitter facebook)
Ciprian Alexei (blog twitter facebook)
Irina Ilie (facebook)
Andrei Monenciu (blog twitter facebook)

Cristi Dorombach (blog twitter facebook)
Razvan Baciu (blog twitter facebook)
Anca Bundaru (blog twitter facebook)
Ana Bulgar (blog twitter facebook)

Şi să nu uităm că Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.