Tag Archives: romania

suncuius-sant-betonat

Să așteaptă pă culoar!*

La ora 8 fără 9 minute au intrat în spital pe ușa principală. Înfofoliți bine în paltoane vechi, dar îngrijite, ținând aproape o geantă de piele neagră și 2 plase de plastic. El, grăbit, aplecat de umeri și cu privirea în sus, ea urmându-i pașii la jumătate de metru în spate. Aici au dat de prima recepție, cea de internări. O tinerică, cam grăbită, i-a îndrumat spre recepția de consultații: „faceți dreapta și după colț vedeți recepția pentru consultații, aici e cea pentru internări. N-ați venit să vă internați în spital, nu-i așa?”

Bătrânul a încercat să articuleze ceva, vizibil nemulțumit de ideea de a căuta un alt om căruia să-i dea actele și banii necesari unei consultații. Au făcut 2-3 pași și-au dat de portarul amabil, care i-a ghidat pentru restul de 10 pași pe care trebuia să-i parcurgă pentru a ajunge la cea de-a doua recepție, unde se fac programări de consultații.

Ambele recepționere erau ocupate cu procesarea consultațiilor pentru alți oameni, așa că așteptam după linia de confidențialitate ce colora gresia. Cei doi bătrânei ajung în urma mea și, căutând cu privirea recepționerele, se înghesuie printre cei care așteptam civilizat la coadă. La un moment dat simt un cot în coaste, cobor privirea și dau de bătrânica ce-și făcea loc pentru a ajunge înaintea mea la rând. Bătrânelul ocupase jumătate din pupitrul recepționerelor, dominându-l vizual cu brațele întinse pe blatul lucios.

Doamna din fața mea plătește consultația, i se comunică la ce cabinet trebuie să se prezinte și când dau să fac un pas în față, pentru a ajunge la recepționeră, o văd pe bătrânică. Se foiește-n fața mea și înaintează. Între degetele grăsune și zbârcite strângea mânerele unei genți de piele neagră din care se chinuia să scoată un portofel. Privirile ni se intersectează și, făcând un pas în față, îmi zice „ah, erați cumva în față?”. Îi zâmbesc și-i spun că o las înainte, 5 minute în plus sau în minus nu contează. Bătrânelul, în schimb, ajunsese deja în fața tinerei la care așteptam și urmărea cu interes cuvântul magic: „Următorul!”

Bătrânica ajunge lângă soț și-o văd cum îi dă coate, încercând să-l atenționeze că s-a grăbit și-a sărit peste rând. „Ce domn’le, lasă că n-a pățit nimic, să aștepte!”, mormăie nemulțumit, fără a-și lua privirea de pe chipul tinerei de la care încă aștepta cuvântul magic. Se aude un „Spuneți, vă rog!” din spatele pupitrului, iar bătrânul mai are puțin și se urcă pe suprafața lucioasă, pentru a fi cât mai aproape de domniță.

Recepționera le cere actele și-i întreabă ceva de bilete de trimitere și medici, bătrânica se face și mai mică, în timp ce bătrânelul parcă se înalță și răspunde tranșant, ca un căpitan. Apoi se fâstâcește, căutându-și ochelarii de vedere, și întinde buletinul soției și cardul acesteia de sănătate. Tinerica din spatele pupitrului tastează ceva, în ochi i se oglindește lumina monitorului și după 1 minut vine verdictul: „Va fi 150 lei consultația”.

Bătrânica, parcă știind la ce să se aștepte, scoate banii pentru a-i înmâna recepționerei, dar în drum întâlnește mâna lui, care plătește costul consultației.

„Mergeți la cabinetul X, la doctor Y, pe culoar, la dreapta. Multă sănătate!”, încheie recepționera. Fără a-i răspunde tinerei, bătrâneii se întorc și ajung din nou la portarul amabil, care-i îndrumă spre cabinet.

N-am nicio concluzie.

*titlul e inspirat de scena asta (minutul 2.30)

masina veche oradea

Da, am ieșit la protest!

Tot încerc să înțeleg de ce Dragnea & co. tot cântă despre manipulare și „prostime credulă”, așa cum am fost descrisă de-o colegă care-ar mai vota cu Vadim, dac-ar mai trăi, sărmanul. Campioni la manipulare sunt taman PSD-iștii. Pentru că PSD și ALDE refuză să creadă că românii pot ieși-n stradă pentru un principiu, fără a avea interese ascunse.

Nu, domnilor Dragnea & Tăriceanu, nu ies pentru a da jos un Guvern, n-am primit bani, nu consider că acest guvern nu e legitim. Asta e, ați câștigat, am înghițit în sec și-am așteptat să văd că vă țineți de programul acela cu tăieri de taxe și măriri de pensii și salarii, pe care susțineți că-l cunoașteți din scoarță-n scoarță. Nici în 12 decembrie n-aș fi ieșit pt a contesta alegerile, nu văd rostul în a contesta un proces democratic. Nu e scopul meu.

De ce am ieșit la protest?

Am ieșit pentru un principiu. Pentru că a adopta pe furiș niște ordonanțe delicate, fără o dezbatere publică între specialiști, denotă clar lipsa de bună voință. Și un asemenea proces de adoptare pe furiș nu înseamnă democrație. Ci înseamnă că în orice moment ne putem aștepta ca Guvernul să adopte alte ordonanțe care ne vor limita încet-încet niște drepturi fundamentale. Libertatea de exprimare, dreptul de a ne mobiliza, de a protesta, dreptul la un vot corect și cine știe ce vă mai trece prin cap. Spun asta pentru că acea carte de încredere pe care v-am acordat-o în decembrie, s-a dus pe apa sâmbetei în 31 ianuarie.

În trecut PSD a mai adoptat tot pe furiș câteva ordonanțe și legi care-au limitat drepturile presei. Doar că atunci tinerii n-au fost atât de proactivi, mulți – inclusiv eu – erau prea tineri, trăiau pe banii primiți de la părinții care se chinuiau să o scoată la capăt lună de lună. Și nu exista o rețea de socializare care să faciliteze comunicarea. Pentru că-n aceste zile, poporul a comunicat mai mult decât ați făcut-o voi, cu toată mașinăria voastră de propagandă – serios, când văd că încercați să deturnați ideea protestelor anti-PSD cu „Iohannis trădător de țară”, îmi vine să râd ca o isterică, un om rațional și normal nu se lasă păcălit cu o asemenea strategie.

Dezinformare 

Sigur că s-a dezinformat și încă se dezinformează mult, din toate părțile, inclusiv Digi24 a manipulat nițel cifrele și felul în care a difuzat imagini de la proteste, dar  în mare, cred că România a asistat la o bună lecție de cultură civică. Pentru că la agresivitatea și aroganța voastră oamenii au reacționat cu ironie și umor. În loc de violențe, oamenii au îndemnat la pace și calm. Facebook s-a mutat în stradă, cu toate meme-urile și glumele, iar asta e ceva greu de înțeles pentru un partid obișnuit să unească prin ură (ura împotriva lui Băsescu, Soros, Cioloș acum împotriva lui Iohannis). M-aș bucura dacă n-aș mai auzi tâmpenia aia cu „nu ne vindem țara” și „nu stăm noi ca ghioceii în fața străinilor”, pentru că mizând foarte mult pe astfel de non-argumente naționaliste, ajungem la inepțiile lui Ceaușescu. Și de acolo până la a încarcera intelectuali și oameni școliți în Europa nu-i decât un pas.

Iar strategia de a desecretiza o stenogramă din guvernul Cioloș și una din guvernul Grindeanu, încercând să sugereze în acest fel că oamenii sunt manipulați de opoziție pentru a ieși în stradă, deși și celălalt guvern a făcut modificări codului de procedură penală, e o altă dovadă că buna credință nu există ca principiu. Dacă guvernul Cioloș ar fi făcut aceste mișcări mișelește, la ceas de seară și fără a anunța, sunt sigură că ar fi ieșit oamenii în stradă.

Cultură civică

În ultima săptămână eu am câștigat, iar voi – PSD & ALDE – ați pierdut. Am câștigat încredere în țara aceasta și cunoștințe despre cum funcționează unele structuri ale statului (nefiind de profesie jurist ori magistrat, nu mi-a fost deloc ușor să înțeleg unele formulări, dar totuși am citit legi și ordonanțe și-am ascultat opiniile specialiștilor în domeniu, chiar și-ale celora care vă susțin).

Și cu acest articol cred că mi-am spus oful vis-a-vis de protestele democratice din România.

masina veche oradea

belis-prin-romania

Condamnarea celuilalt

Sâmbătă dimineața. Ora 7, trenul tocmai ajungea pe peronul 4. Circula din Oradea în direcția Cluj Napoca. Am găsit locuri pentru a șede și pentru a ne așeza ghiozdanele de tură.

În scurt timp singurul vagon pus la dispoziție de CFR pe-o rută populară – sunt trenurile acelea noi care arată de parcă ar fi trecut prin iad și printr-o zonă de război – se umpluse de călători. Așa de mulți că dacă cineva avea nevoie de toaletă, avea mai mari șanse să-și ușureze vezica în chiloți decât să se chinuie să ajungă până la toaleta trenului. Sau învăța să zboare până la toaletă. Fiind un tren de navetiști, m-a surprins că CFR a ales să pună în circulație un singur vagon. Da, trenul s-a golit undeva prin Bratca – Șuncuiuș, dar pentru o rută atât de populară pe timp de vară, să aloci un singur vagon pentru sute de călători, e nesimțire și gestionare proastă.

Să se dea câte una, să ajungă la toți!

Mă rog, nu despre alegerile CFR-ului e articolul, ci despre cum au reacționat oamenii. Fiind o rută populară pentru concedii și ture la munte – în zona Bratca / Șuncuiuș / Valea Drăganului se fac ture superbe de mountain biking – evident că, printre navetiști, și-au făcut loc bicicliști și familii care mergeau la munte pentru sfârșitul de săptămână.

Iar navetiștii și oamenii care veniseră-n Oradea să facă piața, s-au simțit trădați că n-au mai avut loc pe scaune, că au fost nevoiți să se înghesuie printre proprii saci cu varză și plasele uriașe cu legume. Și-au început să comenteze către conductor să-i dea jos pe bicicliști. Că … au biciclete. Care ocupă spațiu în tren. Asta în timp ce sacii cu varză și plasele cu legume nu deranjau, deși ocupau de 2 ori mai mult spațiu decât bicicletele!

E fascinant de observat cum românul mai degrabă se întoarce împotriva altuia care e puțin diferit, în loc să atace sistemul greșit care i-a plasat în acea situație.

Când vom începe să nu-l mai condamnăm pe celălalt om aflat în aceeași situație cu noi și vom începe să ne revoltăm împotriva sistemului care ne-a forțat să ne luptăm unul cu altul?

belis-prin-romania

digi-24-studiu-meserii

De ce, Digi24, de ce?

Potrivit unui articol apărut pe Digi24: „Studiu. Opt din zece români dispreţuiesc bucătarii, croitorii şi frizerii.

Lăsând la o parte faptul că articolul e scris pe genunchi – nu apar nicăieri: citarea autorității de-a făcut studiul, eșantionul pe care s-a făcut, date demografice, date oficiale, apoi folosirea cuvântului „bucătărit”, pe bune, bucătărit?! etc., – comentariile sunt interesante. Și-mi lasă senzația aia de „I don’t wanna live on this planet anymore”. Sunt materiale bune pe siteul Digi24, seria România furată e un exemplu, de ce ai amesteca mierea cu căcatul? Tot căcat vei obține, dar căcat îndulcit.
digi-24-studiu-meserii
Un alt articol susține că 40% din tinerii născuți în 1994 vor să devină antreprenori. Materialul citează un sondaj, că-i greu să-l numești studiu, mai ales când vine de la o firmă de resurse umane ce caută forță de muncă pentru companii din Cluj, iar cei născuți în 1994 au ajuns deja la vârsta ocupării unui loc de muncă. Probabil au chestionat 400 de tineri dintr-o bază de absolvenți, posibil chiar în cadrul unui târg de locuri de muncă, și-au ajuns la niște concluzii. Ei bine, articolul e, la fel ca cel de mai sus, scris pe genunchi. Rapid, hai să dăm un titlu care atrage și sugerează, printre altele, că tinerii se văd patroni, nu muncitori. Asta într-o oarecare contradicție cu articolul care sugerează că românii urăsc munca fizică și meseriile.
 digi24-studiu-tinerii-1994
Să mai aduc aminte de știrile legate de Curtea Constituțională și controversa din jurul legii cu urmărirea penală și abuzul în serviciu? O zi întreagă n-am auzit de la Digi decât că peste 300 (sau erau 3000?!) de oameni politici anchetați pentru abuz în serviciu vor scăpa de anchete dacă judecătorii curții vor dezincrimina abuzul în serviciu. Deși, din câte-am aflat din alte surse, nu era vorba nicăieri de dezincriminare, ci de clarificarea unei expresii interpretabile.
MediaFax, Evenimentul Zilei, Gândul, s-au dus toate-n cap. Și nu cred că motivul e doar goana după afișări și bani.
De ceva vreme și Digi24 o dă tot mai des în bară cu materiale proaste de genul acesta. Păcat!

Încredere în comerțul online din RO

Mai există vreun sait românesc de e-commerce care nu-și vinde bazele de date cu clienți? De fiecare dată când primesc spam pe o adresă de e-mail pe care am folosit-o doar pe un anumit site, îmi pierd încrederea în acel magazin online. Iar șansele, ca eu să mai cumpăr de acolo, scad drastic.

Cel mai tare mă irită atunci când, pe adrese folosite în magazine pe care le credeam serioase, primesc spam  de la saituri cu produse făcute pe vapoare, vândute la preț de nimic pe diverse platforme de shop online.  Probabil nu-s singura care a observat multitudinea de „magazine online” de pantofi și „păpuci” ieftini ori de genți din mușama descrisă drept „piele ecologică”.

În ochii mei, o astfel de practică îmi transmite că ție, manager/antreprenor de magazin online, nu-ți pasă de mine, de clientul tău. Nu dai 2 bani pe faptul că am ales să cumpăr de la tine datorită anumitor standarde pe care le-am regăsit în magazinul tău și, prin astfel de măgării, mă îndemni să renunț la acele standarde pentru a cumpăra chinezării prea scumpe pentru calitatea lor.

E chiar așa de mare „foamea de bani” încât practica „X recomandă Y” s-a demodat? Altfel nu înțeleg de ce tot mai mulți manageri aleg să-și vândă clienții pe șestache, să fie și virgini dar și cu …

Dar poate încrederea mea de client nu are valoare …

cai-salbatici-padis

 

Demagogie și impostură – #7daysofbitching

Discursul lui Ponta, de anunțare a candidaturii la președinția României, mi-a adus aminte de-o înjurătură pe care o auzeam mereu de la bunicul meu din Banat:

„Bată-cie dracu’ să te baaaată. Să te ia și să nu te mai aducă!”. (imaginează-ți că auzi înjurătura asta cu un accent de bănățean ofuscat)

Drept e că taica avea obiceiul de a înjura așa mai ales atunci când vaca nu voia să-și mute curul gras din bălegar și prefera să doarmă pe paiele murdare. Ori când Murgu, unul dintre caii gospodăriei, nu stătea cuminte la potcovit.

Acum îmi pare rău că nu-mi amintesc mai multe din cuvintele de duh pe care le spunea taica atunci când îl enerva câte-un dobitoc din ogradă …

Bunicii tăi cum își alintau dobitoacele?

 

Despre proiectele anti-avort și liberul arbitru

Recent am citit pe The Guardian despre creștinii din Anglia care au sabotat clinicile pro-avort, afișând pancarte cu mesaje care condamnă această practică, dar și femeile care trec printr-o experiență atât de traumatizantă. Filmau femeile care intrau și ieșeau din clinici, condamnându-le. Nu vreau să-i judec pe creștinii care au ales să acționeze în acest mod, ci vreau să ridic o întrebare:

De cât avortul e considerat o măsură de contracepție?

Întreb asta pentru că, de vreme ce atâția străini consideră că au dreptul să decidă alături de femeie când și cum să-și construiască o familie, o fi considerat avortul o măsură contraceptivă. Că doar așa-i în cabinetele de planning: împreună cu doctorul și partenerul, doamna decide cum va evolua familia respectivă. Da, sunt ironică, dacă mai e rost de îndoială!

Și ajung la subiectul proiectului românesc de a impune o consiliere femeii care decide să facă avort. Consilierea asta nu se face oriunde, ci doar în cabinete avizate de Ministerul Sănătății. Nu avem suficiente cabinete de planning familial, hei, nici măcar cabinete de consiliere psihologică în școli nu avem, dar vor exista cabinete de consiliere împotriva avortului. În cadrul mirobolantei întâlniri, psihologul ar trebui să-i explice damei însărcinată că nu-i musai să renunțe la sarcină. Că există și alte opțiuni. Sunt total de acord cu asta, există și alte opțiuni. Dar cum să obligi o tânără, care-a trecut printr-un viol, să păstreze sarcina rezultată dintr-o asemenea experiență traumatizantă? 

Din punctul meu de vedere, avortul nu-i o măsură de contracepție. E o alternativă nefericită într-un caz nefericit. Dar, pe de altă parte, de ce nu încurajăm utilizarea metodelor contraceptive? Cu siguranță cifrele despre avorturi ar arăta altfel în dreptul României.

În 15 ani de școală nu țin minte să fi avut vreun curs de educație sexuală. În afară de programele derulate de Procter&Gamble despre utilizarea absorbantelor și rolul igienei intime, nu țin minte să fi avut vreun curs despre metodele și produsele de contracepție. Dar am studiat religia până în clasa a 12-a, materie la care eram obligați că cumpărăm cărți de religie pentru nota 10 și trebuia să memorăm tot felul de  citate stupide care au rolul de a spăla creierele tinerilor naivi! Ipocrit sistemul ăsta!

Nu-s pro avort în ideea că nu-l consider o alternativă la pilula contraceptivă, prezervativ sau diafragmă. Și câte alte metode contraceptive or mai exista. Însă, în același timp, sunt pro-avort pentru că orice femeie are dreptul să decidă dacă vrea și poate să continue sarcina sau nu. Mă refer la femeile care au probleme de sănătate (risc crescut de infarct, boli genetice care au 90% șanse de a se transmite fătului, cancer etc), și dacă fătul e într-adevăr afectat de diverse afecțiuni care nu i-ar permite să trăiască. Sau dacă pruncul urmează să se nască într-un mediu toxic (mamă dependentă de droguri, familie de alcoolici etc). Ori sarcinile apărute în urma violurilor. De fapt, orice femeie are dreptul de a decide dacă poate duce sarcina la bun sfârșit. Că sunt și cele care fac din asta un fel de sport macabru, e partea a doua. Dar nu-i cazul să generalizăm. Mai degrabă consider că acele ședințe de consiliere ar trebui să pună mai mult accent pe cum să eviți o sarcină nedorită decât pe „uite, e și el un suflețel, îți va plăti pensia într-o zi”.

E ușor să decizi întreruperea dezvoltării unui embrion? Nu cred! Așa că toate pancartele, vânătorile de „vrăjitoare” din clinicile pro avorturi și consilierile superficiale cu filme despre avorturi nu ajută cu nimic. Dimpotrivă, femeia va fi supusă unui și mai mare stres. Nu așa se ia o decizie, nu sub presiunea unor oameni care nu știu prin ce trece acel om în acele momente.

Nu înțeleg de ce credincioșii consideră că au dreptul să decidă în locul unei persoane sfâșiată de gândul că trebuie să renunțe la acel embrion/făt. Repet, nu e ușor să decizi asta, oricât de pragmatică ai fi ca femeie! În loc să pună accent pe planificarea familială, pe promovarea metodelor contraceptive, se condamnă doar efectul. Nu se identifică toate cauzele!

În Statele Unite a fost un scandal interesant despre includerea metodelor contraceptive în planul de asigurare medicală. Nu știu cât costă o folie de anticoncepționale în State, dar știu cât costă în România. Și nu-i ceva ce nu și-ar permite orice femeie care are un venit stabil. Îmi pare o atitudine egoistă și tâmpită ideea că statul plătește ca femeile să și-o tragă cât vor și unde vor! Vezi cazul Rush Limbaugh.

Nu e ca și cum  bărbatul nu s-ar bucura de actul sexual protejat cu pilule contraceptive asigurate de angajator. Că anticoncepționalele nu intră la categoria medicamente pentru diverse boli (cu mici excepții), da, ăsta e un argument bun.

Tot tărăboiul cu „noi plătim ca femeile să facă sex” e aberant până la Dumniezo și-napoi! Pentru că afirmația asta ar fi mai corectă sub forma „statul plătește ca cetățenii să și-o tragă cu protecție”. Că nu doar femeile se bucură de avantajele pilulei!

Să protestăm, zic, c-așa face toată lumea!

De la proteste adunate:

„- De ce-ai ieșit pe stradă?

– Nu știu, așa au făcut toți prietenii mei. Am auzit că se iese în stradă și-am ieșit și eu cu ei.”

„- De ce sunteți nemulțumit?

– Nu vedeți cum ne fură? Copiii noștri n-au locuri de muncă, toți oamenii deștepți pleacă din țară, s-au tăiat salariile și pensiile, a crescut taxa auto. Hoții, ne jupoaie de bani! Trăim din ce în ce mai rău.

– Și ce sperați să obțineți dacă ați ieșit în stradă?

– Să pice guvernul! Să scăpăm de Băsescu și de câinele lui, Boc.

– Și credeți că va fi mai bine, se vor mări pensiile și salariile?

– Nu știu, dar m-am săturat de hoții ăștia de la guvernare!”

„- Pentru ce protestați?

– Pentru căderea hoțului de Băsescu, a lu’ Udrea și Boc, nemernicii ăștia. Ne-au distrus viețile, de când au venit ei la guvernare, au distrus totul. N-au făcut nimic pentru țară. DEMISIA!! Să-și dea DEMISIA!

– Bine, să zicem că pleacă Băsescu și pică guvernul ăsta. Pe cine punem în loc?

– Nu știu, că nu io-s ăla care e acolo, la Parlament. Să punem pe alții care-s mai buni. Poate pe Ponta sau pe Antonescu. Pe oricine altcineva care poate face ceva. Ne-am săturat de hoții de Băsescu și de Boc, huoooo! Nu eu decid cine vine în loc.”

*******************************

Asta spun oamenii care-au ieșit în stradă. Uită-te la interviurile ad-hoc, uită-te pe orice forum sau ziar online. Să plece Băsescu pentru că nu-l mai vrem, se strigă în cor. Considerăm că avem puterea de a forța o guvernare să renunțe, dar nu avem puterea de a propune pe altcineva. Nu avem o alternativă. Știm doar că vrem altceva. Pe altcineva. Un conducător care să facă totul bine peste noapte, să mărească salariile, pensiile și să scadă impozitele. Și să elimine taxa auto. Și să dea locuri de muncă populației, care e ea. Și să dea înapoi banii revoluționarilor. Din senin, românii nu mai au problema parlamentarilor care votează cu 2 mâini și dorm în plen. Dintr-o dată singurii vinovați sunt Băsescu, Boc și Udrea.

De fapt, vrem să plece Băsescu, dar nu ne asumăm responsabilitatea pentru o viitoare guvernare. Pentru ca peste alți 2-3-5 ani să ieșim din nou în stradă să urlăm: „Jos X-ulescu! Huooo, hoții!”.

Neștiința asta naște monștri. Neștiind pe cine susținem, lăsăm loc speculanților să ajungă la putere. În învălmășeala creată e de-ajuns să se evidențieze un oportunist și istoria se repetă. Proteste să fie, dar să le știm și scopurile!

Așa-i în tenis!

mancare de urzici

Ce înseamnă să trăieşti decent în România?

mancare de urziciNu ştiu de voi, dar io sunt şocată de spusele Ministrului Muncii că omul bogat din România are salariul de 800 de lei/lună! Adică 2400 de lei/familie. Că doar o familie din 2 părinţi+1 minor atinge suma de 2400 de lei/familie/lună! Pentru că, nu-i aşa, pruncii lucrează de la 3 ani, de unde şi bugetul de 2400 de lei/familie! Sau poate Ministrul Muncii consideră că pruncii vor sta cu părinţii toată viaţa?! Altfel nu-mi dau seama de unde suma asta!

Într-o familie cu prunci minori lucrează 2 persoane: mama şi tata. 2×800 de lei = 1600 lei/lună.

Apoi, dacă părinţii nu au casa lor şi locuiesc în chirie, care e minim 150 de euro pentru un ap. cu 2 camere (adică undeva la 650 de lei/lună), plus întreţinere care iarna ajunge la 300 de lei/lună. Însumat, ajungem la 950 de lei doar pe locuinţă şi întreţinere. Hai că vara ajungem doar la 750 de lei/lună. Să mai adaug telefonul, gazul (sau butelia, cum e-n Oradea), servicii medicale (Doamne feri, dar se mai întâmplă!), haine şi mâncare? Da, aşa-i, românul care trăieşte din 800 de lei pe lună e bogat, ce atâta zarvă!

Încercaţi voi să trăiţi din 800 de lei/lună, să vedeţi cât e de greu. Io ştiu pentru că am trăit în chirie din 800 de lei/lună. Mi-am luat o colegă de apartament pentru a împărţi cheltuielile cu chiria şi întreţinerea. În caz contrar nu-mi rămâneau decât 150 de lei/lună pentru mâncare! Poate dacă aş fi mâncat urzici din 2 în 2 zile mi-ar fi ajuns banii şi-ar fi rămas şi pentru economii!

Strângeam bănuţii să-mi ajungă de la un salariu la altul. Ce economii?! Eventual renunţam la diverse produse de carne mai scumpe şi cumpăram carne de pui, că-i mai ieftină. Şi pâine cumpăram doar d-aia mică, să-mi ajungă pentru 2 zile. Că altfel se strica şi mi-era milă atât de pâine, dar şi de banii daţi pe produs.

Nu-mi spuneţi că puteţi trăi decent din 800 de lei/lună. Şi dacă sunteţi 2 persoane cu salariu de 800 de lei, tot nu izbutiţi. Pentru că mâncarea e tot mai scumpă (litrul de ulei de 6 lei, kilogramul de zahăr e 5 lei, orezul e 6 lei, de legume nici nu mai vorbesc), iar butelia a ajuns la 65 de lei, de la 40!

Am dat 210 de lei doar pe analize şi un medicament. Plus 200 de lei pe fizioterapie, să pot munci fără să mă cârcesc de dureri de spate! Dacă aş fi muncit pe 800 de lei/lună, nu mi-aş fi permis asta. Sau aş fi renunţat la ceva să-mi permit.

Deci domnule ministru al muncii, ia mai calculaţi odată cum e cu românii bogaţi cu salarii de 800 de lei/lună! Sau şi mai bine, încercaţi să trăiţi din salariul ăsta o lună. O singură lună! Apoi mai vorbim de românii bogaţi!