Tag Archives: seriale

fructe-toamna

Filme de pe Netflix

Pentru că mi s-a părut prea scump abonamentul TV, avem Netflix. E mai practic și mai util. Și-s filme bune pe Netflix, fără zeci de minute de reclame făcute parcă de șobolani drogați (după duiumul de reclame idioate la medicamente e ușor să rămâi cu impresia că problema principală a românilor e frica de a tuși când au diaree). Iaca doar câteva recomandări de filme și seriale de pe Netflix, văzute în ultima perioadă.

1. Riphagen

Despre Al Doilea Război Mondial și rezistența din Rotterdam & Amsterdam, despre colaborarea poliției olandeze cu naziștii. Și despre cât de crud e omul mai ales în vreme de război. Europenii chiar știu să facă filme mai bune decât americanii însetați de explozii și sânge împroșcat în toate părțile. Plus că filmul ăsta nu profită la maximum de empatia spectatorului, ca multe alte producții ce tratează un subiect atât de vast și de crud. E de văzut.

2. Black Mirror

E un serial atipic, adică episoadele n-au legătură între ele. Satiră și umor negru, ficțiune îmbinată cu realitate. E genul ăla de serial la care râzi de idioțenii, dar apoi te gândești că așa ceva chiar se poate întâmpla în realitate (și nu mă refer la episodul cu primul ministru britanic). Sunt doar 3 episoade / sezon, parcă. Sezonul 3 va apărea în 21 octombrie 🙂

3. Unbreakable Jimmy Schmidt

Când am văzut imaginea filmului mi-am zis „hell no, e prea roz”. Și-am trecut peste serial, dându-i totuși o șansă astă vară, în timp ce tricotam o eșarfă. Și după primele 2 episoade am început să caut informații, să văd cine totuși a gândit un asemenea serial în care se face mișto de americani, pop culture și ideea americană de a gândi pozitiv indiferent de situație. Tina Fey e-n spatele (și-n fața) serialului și poate doar știind asta ar merita să-i acorzi o șansă lui Jimmy.

4. Ali Wong – Baby Cobra

Stand up comedy cu o gravidă care se laudă că s-a măritat cu un tip de la Harvard pt că ea nu mai vrea să mai lucreze vreodată. Și cam atât pentru că restul trebuie văzut 😀

5. Dwayne Perking – Take Note

Alt stand up comedy cu un tip care compară Europa cu America și altele, fără a exagera cu stereotipii enervante.

6. Stranger Things

Un serial parcă desprins din cărțile lui Stephen King, cel puțin asta e prima impresie cu care am rămas după primul episod. Acțiunea se desfășoară treptat, episod cu episod și atinge punctul culminant în ultimele 2 episoade din cele 8, cât are primul sezon. Al doilea sezon încă se filmează și au rămas nenumărate întrebări fără răspuns care sper să fie lămurite în următorul.

7. Cedric the Entertainer

Stand up comedy despre americani, muzică, hipsterime și millennials din perspectiva unui tip de 40 de ani.

8. Designated Survivor

Un serial care apare încet pe Netflix, episod cu episod. Cum s-ar organiza America dacă ar dispărea congresul american și președintele în urma unui atac terorist. E mai interesant decât circul mediatic din jurul alegerilor președințiale americane. Și-i cu Keifer Sutherland care se transformă episod cu episod, dintr-un pisoi speriat într-o felină căreia-i cresc ghearele.

The Good Wife și How To Get Away With Murder au episoade noi, pe care încă nu le-am văzut. Fracture, cu Anthony Hopkins e de văzut (dacă nu l-ai prins la HBO până acum), Mascots e amuzant dacă-ți plac filmele care fac mișto de lucruri banale. Apoi ar mai fi documentare interesante, cum e Holy Hell – despre un cult bizar, Amanda Knox – despre o studentă acuzată că și-ar fi ucis colega de apartament în Italia și toată nebunia mediatică din jurul procesului său, After P0rn Ends – despre ce se întâmplă cu starletele porno după ce-și încheie carierele, iar spectacolele de stand up comedy cu Jimmy Carr și John Mulaney merită văzute. La fel și Jeff Foxworthy and Larry the Cable Guy 😀

Când am timp să văd filme și seriale? Seara, la cină și înainte de somn.

 fructe-toamna

pisica-ascunsa-sub-patura

O coincidență bizară

Aranjați la cămașă albă și cravată neagră, asortați cu zâmbete seci până la urechi, cu gentuțele lor purtate ca niște școlărițe catolice și cu câte-o carte neagră-n mâini. Doi flăcăi înalți, unul mai brăzdat de acnee decât celălalt, unul mai speriat decât altul. Au bătut ușor la ușă, de vreo 3 ori.
Am deschis ușa apartamentului fără a mă uita pe vizor. I-am studiat pentru vreo 20 de secunde, le-am zâmbit tâmp și, în timp ce închideam ușa, începusem să murmur un „Oh, no, no, no!”, râzând apoi ca o nebună.

Ce coincidență să apară mormonii la ușă în doar 15 minute de la începerea primului episod din Masters of Sex …

pisica-ascunsa-sub-patura

suits

Ima Robot – Greenback Boogie, Suits Theme

De ceva vreme ne uităm la Suits, un serial interesant cu avocaţi şi oameni isteţi. Ştii, se spune că dacă te uiţi la filme cu oameni deştepţi, poţi ajunge unul, la rându-ţi. Aş spera să fie aşa pentru că în felul acesta serialul va avea succes, va fi vizionat de mulţi oameni şi nu se va anula după al 2-lea sezon. Condiţia e, fireşte, ca şi următoarele sezoane să fie la fel de reuşite precum e primul.

Mă rog, nu asta e important, ci faptul că am reuşit să găsesc cine cântă tema serialului. Formaţia se numeşte Ima Robot, din L.A şi melodia se numeşte Greenback Boogie.

Charlie Sheen a stricat Two and a half men!

Nu ştiu câţi aţi fost atenţi la scandalul Charlie Sheen / CBS / producătorii serialului (Chuck Lorre and co.). După nenumăratele probleme cu băutura, scandaluri în public şi violenţă în familie, producătorii au decis că e mai sănătos să renunţe complet la Charlie Sheen pentru rolul său din serialul Two and a half men.

Iar de când a fost concediat, Sheen a luat-o razna complet: se filmează înjurându-şi foştii producători, se laudă că el ar fi ză shit şi că el e cel mai cel, nimeni nu-l egalează etc. Am tot sperat că astea-s doar roluri pe care le joacă în faţa camerei de filmat din propria casă, dar şi în emisiuni tot prostiile astea le aberează. Să nu uităm că era plătit cu 2 milioane de dolari pe episod, adică primea 2 milioane pentru 20-25 de minute de film.

Charlie Sheen a devenit idiotul narcisist care crede că lumea se învârte în jurul lui. Se crede mai tare decât oricine, un actor atât de valoros încât a uitat să joace. A intrat atât de bine în pielea lui Charlie Harper, încât nu mai face diferenţa dintre film şi realitate. Da, e talentat, da, ştie să facă jocuri de cuvinte inedite, dar caracterul său lasă de dorit. Are prea multe aere de vedetă. Şi lui Shannen Doherty (serialul Farmece şi Brenda din Beverly Hills original), i s-au urcat aerele la cap şi s-a certat peste tot cu producătorii de filme şi seriale. D-aia nu o mai prea vedem pe micile sau marile ecrane.

Spre deosebire de Sheen, Jon Cryer (Alan Harper) are un rol mult mai complex şi mai dificil. E păcat că un actor precum Charlie Sheen a distrus un serial reuşit.

sursa foto

jack carter eureka

Eureka, oraşul geniilor

jack carter eureka

Eureka e un serial excelent despre un orăşel american unde trăiesc oameni dotaţi cu IQ-uri impresionante. Totul începe cu un experiment care dă greş, un şerif federal care, încercând să evite câinele ce mereu trece strada când circulă o maşină, ajunge în oraşul Eureka. Oamenii sunt sociabili, cam ţăcăniţi, dar toată lumea trăieşte în armonie.

Episodul pilot durat vreo 84 de minute. Şeriful federal Jack Carter, interpretat de Colin Ferguson, devine şeriful oraşului Eureka după ce reuşeşte să rezolve nişte probleme. Serialul nu duce lipsă de umor şi de multe invenţii care mai de care mai ciudate. Printre ciudăţeniile astea se numără Casa Viitorului. Ei, se pare că scenariştii au asociat casa cu o femeie, altfel nu-mi explic de ce sărmanul Jack e nevoit să-i ceară scuze casei pentru că … a întârziat la cină!

P.S: mi se pare doar mie sau în serialul ăsta Colin seamănă cu mândrul Groparu de la Cluuj?

foto: syfy.com

greys-anatomy

Grey’s Anatomy – Scena din camera de examinare

În cazul în care am uitat să-ţi povestesc, în ultima vreme urmăresc Grey’s Anatomy. Cam târziu, ştiu, dar  mai bine mai târziu decât niciodată.

Până acum nu înţelegeam de ce Patrick Dempsey (Derek) şi Ellen Pompeo (Meredith) formează unul dintre cele mai reuşite cupluri de pe micile ecrane. Primul episod e cel care convinge audienţa (feminină, în mare parte) că cei doi merită încă un episod, şi-apoi încă unul şi tot aşa până ajungi să fii cucerit de McDreamy, slutty Grey, stripper Yang, George, Alex, Bailey şi ceilalţi.greys-anatomy

Ea se trezeşte dimineaţa, ia pătura de pe tipul care e tolănit pe jos lângă canapea şi îl invită politicos să plece. Deşi au petrecut o noapte împreună (cu multă tequilla), abia dimineaţa îşi află numele.

E o relaţie spontană care se încropește între doi adulţi care se comportă ca doi adolescenți timizi. În Grey’s Anatomy a apărut una dintre cele mai populare scene de dragoste dintr-un serial: Exam Room Sex.

Scenă senzuală n-are vreo legătură cu pornografia! După scena de sex din Top Gun, cea din Grey’s Anatomy e pe locul secund într-un top al celor mai reuşite scene de dragoste dintr-un film. Cel puțin asta am citit prin ceva revistă de 2 lei.

Clipul Exam Room Sex nu poate fi pus pe vreun site, dar îl poţi vedea direct pe youtube! Are peste 9 milioane de vizualizări şi ceva-mi spune că multe doamne şi domnişoare au stat cu degetul pe replay sau F5 …

foto: facebook.com/greysanatomy

House MD, sezonul 7

După ce-am văzut primul episod din sezonul 7 din House MD am vrut să renunţ la serial. Mi se părea că e începutul unei telenovele proaste. Însă după ce-am văzut preview din următorul episod, am alungat gândul ăla negru din suflet, condamnându-mă pentru infidelitatea-mi paranoică.

Dacă eşti fan House sigur vei aprecia următoarea scenă. Cuddy e uimitoare în ultima parte. 😀

Weeds – Little Boxes de Malvina Reynolds

Weeds e noul serial ce ne-a fermecat. Iar melodia de intro se potriveşte ca o mănuşă ideii serialului. Viaţa din suburbiile americane, orăşelele destinate oamenilor cu facultăţi, persoanelor care au afacerile lor, care au un anumit statut social. Însă odată ce te infiltrezi în comunitatea lor, îţi dai seama că e la fel de ţesută de intrigi şi bârfe la fel ca orice altă comunitate. Ba e chiar mai intrigantă şi mai periculoasă, cel puţin pentru statutul social atât de greu de obţinut sau de păstrat pentru unii.

Viaţa oamenilor din suburbia Agrestic, California, e  încărcată de clişee şi de … de iarbă, căci de aici vine şi numele serialului. Eroina serialului e Nancy, o văduvă care vinde iarbă şi prăjiturele din iarbă pentru a-şi putea întreţine viaţa şi pe cei doi copii în acelaşi cartier select.

Melodia Little Boxes, intro-ul serialului, a fost scrisă Malvina Reynolds (cântăreaţă de folk şi un activist politic, un fel de Ada Milea de la noi) în 1962 în urma unei călătorii cu maşina prin oraşul Daly City, California. Melodia a ajuns un succes datorită lui Pete Seeger, un cântăreţ american de muzică folk.
Cf. Wikipedia:

The song is a political satire about the development of suburbia and associated conformist middle-class attitudes. It refers to suburban tract housing as “little boxes” of different colors “all made out of ticky-tacky”, and which “all look just the same.” “Ticky-tacky” is a reference to the shoddy material used in the construction of housing of that time.

Julee Cruise – Falling (Twin Peaks)

Richie mi-a adus aminte de probabil singurul serial pe care nu am avut voie să-l văd. Când a apărut Twin Peaks în România aveam doar 6 ani. O copilă foarte curioasă care s-a speriat de piticul din camera cu pătrățele. Atât mai țin minte din serial: piticul și camera aceea. Erau lucruri foarte înspăimântătoare pentru un copil de 6 ani care încă trăia în lumea frumoasă a copilăriei inocente.

Coloana sonoră de la Twin Peaks, interpretată de Julee Cruise, am regăsit-o pe vremea când lucram la radio. Serile ploioase de duminică, așa numitele seri în care se fac bebeii, erau singurele momente când aveam voie să difuzez muzică mai lentă. Iar Julee Cruise, alături de Simply Red și Barry White, erau la ordinea zilei. Pentru Richard Marx aveam nevoie de … altceva. Mă rog, asta e mai puțin important.

Julee Cruise este o artistă americană, născută în 1 decembrie 1956, în Creston, Iowa, SUA. Single-ul Falling, coloana sonoră a Twin Peaks, a fost lansat în 1990. De-a lungul anilor a lansat 3 albume însă cred că Falling rămâne piesa de rezistență a carierei sale. A colaborat cu David Lynch și Angelo Badalamenti pentru majoritatea melodiilor lansate.

Vocea sa „angelică”, după cum a fost descrisă de Badalamenti, a captivat atenția publicului avid după altceva, ceva sublim și liniștitor în același timp. În timp ce „imperiile” se prăbușeau, vocea lui Julee a fost ca un pansament pentru cei sătui de violențe