Tag Archives: seth godin

no-mediocrity

Dumb it down ….

Că-s mare fan Seth Godin nu cred că e vreun secret. Am mai scris pe blog despre cum mi-am schimbat perspectiva asupra unor lucruri după ce-am citit The Icarus Deception și, momentan, e cartea aia pe care o voi recomanda oricui caută o redefinire a valorilor. E foarte pragmatic și rezonez cu multe dintre ideile sale.

Mi-am reamintit de-o idee pe care-am găsit-o într-un articol pe blogul său:

If you want to reach more people, if you’re measuring audience size, then the mantra of the last twenty years has been simple: make it dumber.

Use clickbait headlines. Short sentences. Obvious ideas. Little nuance. Don’t make people uncomfortable or ask them to stretch. Remind them that they were right all along. Generate a smile or a bit of indignation. Most of all, dumb it down.

And it works.

For a while.

Și extrapolam ideea de „dumb it down” la relațiile dintre oameni. Oare uneori nu tocmai asta facem atunci când ne menajăm sau cenzurăm opiniile pentru a nu fi interpretate într-un mod jignitor și pentru a păstra relații de amiciție cu diverși oameni cu valori opuse? Sigur că ne facem vizibili în acel cerc de oameni prin lipsa atitudinii incomode, dar contribuim cu ceva la evoluția acelor relații de prietenie?

Oare nu asta face o fătucă disperată după atenție, atunci când își pozează non stop boticul cu atitudine și postează citate motivaționale? E cea mai sigură și simplă formă de a te face remarcat, dar oare chiar atragi oamenii pe care-i dorești în jurul tău? Oare chiar ai ce discuta cu acei oameni, dacă treci totuși de comentariile de tipul „ce frumi ești *insert iconițe cu animăluțe, poșetuțe, pisicuțe, rujulețe, toculețe etc.*?

Oare nu asta face un prunc disperat după zâmbetele fătucelor disperate, când se pozează la volanul unor mașini scumpe, cu ceasuri care par extravagante, dar nu-s memorabile? Știți voi, noul trend cu ceasuri Daniel Wellington, niște obiecte urâte Quartz vândute la prețuri exagerate (serios, 800 lei pe un Quartz cu brățară textilă e un preț prea mare pentru calitatea oferită).

Oare superficialitatea nu e tot un mod de „dumb it down”? Sau poate o viață superficială, înconjurat de oameni superficiali, e un scop în sine? O fi mai simplu să trăiești înconjurat de oameni care n-au curajul să-ți spună când ai luat-o pe cărări, care-ți cântă-n strună la fiecare tâmpenie, dar care râd de tine de îndată ce-ai ieșit din încăpere? O fi și ăsta un scop și-un mod de viață?

În acest weekend am terminat de citit „When Breath Becomes Air” de Paul Kalanithi, prima carte la care am plâns în timp ce-am citit-o. Și-am rămas cu o întrebare pe care-am regăsit-o în carte: Ce înseamnă a avea o viață împlinită, dacă dăm la o parte moralitatea, datoria față de noi și de societate?

Toți avem un număr limitat de ani de trăit, chiar e mai bine să-i trăim într-o bulă de ignoranță și superficialitate? Sau e prea grea de dus povara unei vieți cu o doză minimă de egoism și egocentrism?

michiduta crosetat

#Rants 2

E păcat să rămâi la un nivel inferior dacă ai potențial pentru a urca la un alt nivel. De ce să te complaci în „și alții fac asta/toată lumea face asta” când ai putea să te ridici deasupra mediei? E greșit să renunți înainte de a încerca.

Și e un mare păcat să refuzi să evoluezi, pe plan personal și profesional, doar pentru că ți-e lene/frică/nu știi ce te așteaptă dacă încerci. Viața nu „se întâmplă pe tăcute”, așa cum o sugerează milioane de poze motivaționale care sunt răspândite pe internet ca pe un panaceu. Lucrurile evoluează. Unii oameni evoluează și prioritățile se schimbă. Alții continuă să reproșeze nimicuri. Să-și imagineze scenarii egoiste ori să se tragă pe fese de fiecare dată când li se oferă alternative, soluții.

Întotdeauna alții vor ști mai bine decât tine ce ai nevoie, cum trebuie să-ți trăiești viața și ce anume te definește ca om. Sunt ironică, desigur. Unii oameni apelează la șantajuri emoționale, la victimizări și, când nimic altceva nu funcționează, la agresiune ori bullying pentru a te determina să faci ceea ce vor ei să faci. Și dacă nu te supui, ce?

Seth Godin spune, în The Icarus Deception, că dacă nu-ți găsești locul făcând ceea ce-ți place, poate-ar trebui să renunți la oamenii care te țin pe loc și să continui să faci ceea ce-ți place, să evoluezi înconjurându-te de persoane care te apreciază.

Argumentul „de ce nu faci și tu ca restul lumii?” e stupid. De ce să alegi cărarea banală, ca turma, când îți poți croi propria-ți potecă plină de aventuri? Alege o râșniță cu piper mozaic în locul piperului negru la plic.

Uneori e bine să fii „Michiduță” cel egoist. Michiduță care-și continuă drumul chiar și atunci când apar obstacole, ori alții-l trag înapoi.

Zoe, fii bărbată!

michiduta crosetat