Tag Archives: sistem sanitar

radiografie

Cât plăteşti pentru o radiografie în Oradea?

radiografieLa începutul lunii trecute am fost la medic să-mi rezolv durerile de spate care tot apar din când în când. Am luat bilet de trimitere de la medicul de familie şi m-am dus ţintă la spitalul judeţean, la tanti doctor de la fizioterapie. Tanti m-o trimis să-mi fac radiografie, că nu putea să-mi recomande un tratament fără să ştie ce am. Corect!

Bun! Merg la radiografie cu biletul de la fizioterapie (ăla pe care scria ce tip de film la spate să-mi facă) şi cu cel de la medicul de familie. La radiografie, tanti (am avut noroc numai de femei simpatice şi amabile!) îmi zice că dacă merg din nou la medicul de familie şi cer un bilet express pentru radiografie, nu mai trebuie să plătesc 45 de lei ci doar 15 lei.

Am stat vreo 5 minute şi-am calculat. Medicul meu de familie e în celălalt capăt al oraşului. Trebuie să-mi fac programare la ea cu o zi înainte, deci pierd o zi. Asta dacă nu cumva următoarele 2 zile sunt deja planificate şi trebuie să aştept mai mult. Apoi 4 lei mă costă drumul până-n Nufărul cu tramvaiul, că n-avem maşină şi cu taxi e scump. Am preferat să plătesc cei 45 de lei, decât să mai aştept 2-3 zile până-mi făceam o amărâtă de radiografie pe care tot aş fi plătit, dar doar 15 lei.

E atâta birocraţie! De ce trebuie să dovedesc de zeci de ori că sunt asigurat? De ce trebuie să merg de la un doctor la altul pentru bilete de trimitere şi pentru o simplă radiografie lombară? E foarte aiurea să umblu de la un medic la altul, să dovedesc în 10 părţi că într-adevăr, sunt asigurată şi-mi plătesc dările la stat.

Nu e mai simplu să le arăt un card? Da, medicul de familie deja m-a trimis la specialist. Dar biletul de la specialist, împreună cu un card de asigurat, ar trebui să-mi permită să-mi fac analizele necesare fără să mai fiu nevoită să merg din nou la medicul de familie pentru un bilet de trimitere la analizele recomandate de specialist.

Dar na, poate logica mea e greşită!

foto!

O viata distrusa

Un copil de 10 ani care urma să fie operat de apendicită rămâne invalid în urma administrării anestezicului în şira spinării. În câteva clipe o viaţă de om a fost distrusă fără vreo şansă de recuperare.

După 12 ani de chin, inima tânărului decide că e mai bine să se oprească. Avea doar 22 de ani.

Aseară am aflat de la mami că un fost coleg din şcoala primară, rămas invalid în clasa a 4-a, a murit la începutul anului acesta.

În ultimii ani n-am mai ţinut contactul cu el, dar aflarea veştii că nu mai e m-a tulburat. Pentru că în mintea mea a rămas copilul acela vesel, plin de speranţă. Aşa l-am văzut mereu. Chiar şi atunci când se chinuia să treacă linia ferată în cărucior şi refuza cu încăpăţânare ajutorul meu.

“Eşti prea pricăjită să mă ajuţi”, mi-a zis cu zâmbetul pe buze.

Mă gândesc că la fel puteam să păţesc şi eu, la 16 ani, când asistenta mi-a făcut acelaşi timp de anestezie. Cât de uşor se poate nenoroci o viaţă de om…

De azi dimineaţă încerc să-mi amintesc ce melodii îmi cerea să difuzez la radio şi nu mai ţin minte nici una! Şi vremea de afară nu ţine deloc cu mine!
Aşa că am ales Aerosmith cu Dream On. Nu cred că am nevoie să motivez alegerea. Piesa e superbă!