Foto: Andrei Teorean
Luni seară (11 iulie) a avut loc în Sala Mare a Primăriei Oradea o dezbatere publică pe tema obligativităţii sterilizării/castrării tuturor câinilor din oraş. Proiectul a fost elaborat împreună cu reprezentanţii SOS Dogs şi presupune că fiecare câine care a împlinit vârsta de 6 luni trebuie sterilizat/castrat. Însă sunt şi excepţii: câinii cu drept de montă (înregistraţi la Asociaţia Chinologică), câinii bolnavi, câinii prea bătrâni şi cei utilitari, folosiţi de persoanele nevăzătoare. Cel puţin aşa se preciza în documentul ataşat pe siteul primăriei. Cei care nu vor castrarea/sterilizarea, vor contribui cu 100 de lei/an pt. întreţinerea ţarcurilor şi îngrijirea câinilor din adăpostul local.
Buuun! La dezbatere au pornit tot felul de discuţii, unele mai aprinse, fiecare încercând să-şi ţină partea: SOS Dogs că vor să sterilizeze câinii şi să elimine problema animalelor fără stăpân din oraş (deşi ceva-mi spune că nu vom putea scăpa vreodată de toţi câinii maidanezi din oraşele româneşti, din cauza mentalităţii româneşti!), dar au nevoie de bani pentru asta (de unde şi acea contribuţie de 100 de lei/an).
Gratuit pentru orădeni, dar veterinarii din ce mai trăiesc?
Iniţial eram de acord cu ideea celor de la SOS Dogs, dar totuşi, după ce am ascultat mai multe opinii şi am citit mai pe îndelete proiectul, am văzut că sunt hibe: de ce crescătorii de câini, care fac bani de pe urma împerecherii femelelor, să fie scutiţi de la plata contribuţiei, iar orădenii care au animale fără valoare chinologică, să plătească? Nu creşte riscul abandonului de animale în urma adoptării hotărârii care presupune încă o contribuţie pe care orădeanul trebuie să o plătească? Cabinetele veterinare din ce vor mai trăi, dacă SOS Dogs vor steriliza/castra pe gratis câinii din oraş? (bine, asta nu e ideea mea).
În loc de operaţie, mai bine injecţie!
Şi medicul veterinar Jankay Ferdinand a luat cuvântul, spunând cât de mari sunt riscurile sterilizării/castrării. Ceea ce mi se pare perfect normal. Înainte de a lua o decizie, trebuie să ştii atât avantajele, cât şi dezavantajele. Doar că a dat-o cu băţul în baltă propunând ca sigură injecţia hormonală, ca măsură contraceptivă, fără să precizeze că şi aici sunt riscuri, mai ales la femele. Dacă la castrare/sterilizare spunea că orădeanul va trebui să-şi hrănească animalul de companie cu mâncare specială foarte scumpă, în caz contrar va ajunge tot la veterinar cu probleme urinare, a uitat să precizeze că aceleaşi riscuri sunt şi la injecţia contraceptivă. Nu-s specialist, dar atunci când îmi propui o soluţie, îmi spui şi riscurile. Da, primăria nu poate obliga un om să-şi asume riscurile unei operaţii de sterilizare/castrare, dar îl poţi obliga să-şi asume efectele secundare ale unei injecţii hormonale? Care trebuie administrată din 6 în 6 luni? Îl poţi obliga să cheltuiască banii pe injecţie, dacă nu-l poţi obliga să cotizeze cu ăia 100 de lei/an? Da, totul se învârte în jurul banilor…
Microcipare şi vizite bianuale la vet!
Consilierul local Bogdan Hossu a venit însă cu o altă propunere: microciparea obligatorie şi vizite bianuale la veterinar. Asta ar însemna că veterinarii nu-şi pierd din clienţi (ba mai mult, vor atrage mai mulţi bani), iar orădenii vor avea animalele înscrise într-o bază de date. În caz că-şi pierd animalele, vor putea fi uşor recunoscute (dacă sunt găsite) prin citirea microcipului. Momentan e cea mai simplă soluţie şi singura care n-a scandalizat audienţa din sala primăriei. Un microcip e undeva la 22 de lei, spunea medicul veterinar Jankay Ferdinand, nu reprezintă un risc pentru sănătatea câinelui (deşi am citit şi pe tema asta câteva teorii interesante), iar prin vizitele bianuale, cu o ecografie, se va putea observa dacă femela a avut sau nu pui. Dacă a avut şi orădeanul nu poate dovedi ce a făcut cu puii (adică ar trebui să aibă adeverinţe de microcipare pentru căţei), e bun de amendă.
Buuun! Şi ideea asta e bună. Dar cum o aplici? Asta e singura întrebare pe care n-am apucat s-o pun aseară. Cum faci baza de date? Cum convingi orădeanul să meargă cu câinele la veterinar? Având în vedere că mulţi nici măcar nu merg la vaccinul antirabic, care ştiam că e obligatoriu prin lege (poate greşesc, corectează-mă!)
Că treaba cu intratul în casa omului, mi se pare o grosolănie! Nu poţi intra peste om, pe proprietatea sa, să verifici dacă are sau nu animal de companie. Poate sunt avocaţi prin preajmă şi ştiu mai bine cum stă treaba cu dreptul la intimitate şi proprietate.
Şi cum rezolvi problema câinilor comunitari? Eutanasiere? Nu! Primăria ar urma să subvenţioneze în continuare adăpostul SOS Dogs pentru a steriliza câinii din oraş. Adică, ar participa activ la ţinerea sub control a maidanezilor din oraş. Că nu poţi să ştii niciodată când Robert Smith (actualul finanțator) se va retrage din finanţarea asociaţiei non profit SOS Dogs.
Ce-am înţeles eu din toate discuţiile de la primărie? Veterinarii care au fost reprezentaţi de Jankay Ferdinand nu sunt de acord cu propunerea SOS Dogs pentru că ar pierde bani (oamenii şi-ar steriliza/castra câinii ieftin sau gratuit la SOS, n-ar mai apela la cabinetele private decât atunci când animalele s-ar îmbolnăvi). Aşa că vor ca Primăria să aprobe hotărârea locală prin care orădenii ar merge la cabinetele veterinare să-şi injecteze animalele, plătind bani veterinarilor, iar câinii comunitari ar rămâne problema exclusivă a SOS Dogs.
Totuşi, indiferent de soluţia care se va aproba, cum convingi orădeanul să meargă cu animalul la veterinar? Asta e singura hibă care a rămas neacoperită. Se auzeau din sală comentarii că unii veterinari practică preţuri uriaşe de 250-500 de lei/sterilizare/castrare, motiv pentru care oamenii nu-şi duc animalele la vet. Eu am dat 100 de lei pe sterilizarea lui TheMitsi, și nu mi se pare o avere. Pisica e bine, sănătoasă, nici nu se mai vede operaţia! Dar io-s una din femeile alea nebune care merge mereu la veterinar, de teamă să nu pățească mâța ceva.
p.s: ştiu, titlul e cam confuz. seo baby!
