Tag Archives: suncuius

cum arata planta ambrozie?

Telejurnal din România, 15 august 2018

Stimați telespectatori, bună seara!

În prezența tovarășului de viață, inginer de sistem și fan Beatles, am efectuat o vizită de lucru într-o mică, dar bogată comună din România.

În cadrul acestei vizite de lucru am pus bazele unei noi întruniri pentru cea de-a doua Mare Adunare Națională a Băutorilor de Bere în Compania Vacilor, eveniment de mare amploare care va avea loc în Șuncuiuș. Data exactă a acestei întruniri va fi anunțată în perioada următoare.

La sosirea în istorica localitate din Bihor, tovarășul inginer a observat cât de roditor este pământul din această zonă. Locuitorii din Șuncuiuș au fost binecuvântați cu recolte nemaipomenite pe hectar. Pe marginea șoselei și de jur împrejurul gării a rodit și s-a extins minunata plantă numită Ambrozie.

Prin intermediul telejurnalului dorim să mulțumim tovarășilor din administrația locală pentru eforturile depuse în îmbunătățirea condițiilor care-au permis acestei plante numită Ambrozie să se extindă și să prospere în această localitate. Vă dorim doar sentimente de înaltă prețuire și de dragoste, precum a fost și iubirea dintre Traian și Decebal.

 

cum arata ambrozia?

cum arata planta ambrozie?Vizita de lucru s-a încheiat într-o atmosferă entuziastă, plină de însuflețire la vederea reprezentanților din comitetul Tomberonez, care ne-au ghidat cu privirea din mijlocul activității de partid.

Cele mai iubite membre ale acestui comitet acționează cu eroism și exemplară dăruire pentru ridicarea pe noi culmi de progres și civilizație a teritoriului pe care-l patrulează zi și noapte.

pisici-tomberoneze

Trăiască Republica Socialistă.

 

suncuius-cariera-argila

Șuncuiuș și Piatra Șoimului în aprilie 2017

Așa s-au aliniat planetele anul acesta, mă rog în primele 4 luni din 2017, că n-am ajuns să vedem prea multe lucruri / zone încă. Muncă, diverse evenimente neprevăzute, vreme neprielnică pentru condiția fizică și uite așa multe zile libere le-am petrecut în casă cu Neflix, ocazional la teatru sau la un pahar de Guinness. Un fel de hibernare urbană.

Dacă acum 2 ani la mijloc de aprilie ne sufocam de cald în timp ce urcam pe creste în Vadu Crișului, anul acesta am resimțit din plin frigul în timp ce stăteam pe-un vârf în Șuncuiuș. Sigur că la soare a fost bine, dar de îndată ce un nor acoperea razele soarelui, se zburlea părul de frig. Pe de altă parte, mi-a fost dor de-o plimbare departe de oraș și de oameni care se plâng constant de orice.

Iaca și câteva poze de la Șuncuiuș – am ajuns până la fosta carieră de argilă, terenul e curățat complet, în afară de culoarea arămie a pământului, sunt puține dovezi că ar fi existat o fabrică uriașă în acel loc uitat de lume. Am dat peste-un șanț construit de zeci de ani, după cum arăta. Șanț făcut pe deal, la dracu-n praznic. Deși având în vedere istoria zonei, sigur avea un rol în cadrul fabricii. Doar că acum e acoperit de mușchi și mărăcini pe ici, pe colo.

Ne-am întors în Șuncuiuș pe scurtătură, care scurtătură a însemnat o coborâre abruptă și lungă, vreo 15-20 de minute tot am dezbătut dacă mai ajungem sau nu în vale. Printre mărăcini, trunchiuri de pomi și copaci căzuți, aflați în plin proces de descompunere. Nu încercați asta dacă n-aveți un ghid bun lângă voi.

La Piatra Șoimului, însă, drumul e perfect pentru plimbări per pedes. Chiar și cu prunci. Însă recomand grijă și atenție când urcați sus la cetate, sunt multe gropi rezultate din săpături arheologice.

Și, desigur, nu uitați să strângeți după voi ambalajele de bere/suc/ciocolată/mâncare! În caz contrar sper ca o marmotă turbată să vă vâneze, ca Liam Neeson în seria Taken, și să vă îndese pe gât toate ambalajele pe care le-ați lăsat în mijlocul naturii.

E frumos prin Bihor!

ciuperca rosie

Unde ieși în weekend vara dacă n-ai mașină (și bugetul restrâns)

Și locuiești în Oradea sau în Zona Metropolitană Oradea. Poți ieși la o tură pe munte cu doar 20 de lei. Trenul Oradea-Șuncuiuș e 7,5 lei, 15 lei dus-întors. Mai adaugă 5 lei pentru o bere și-o cafea la cârciuma din Șuncuiuș, asta dacă nu te deranjează văcuța casei care-ți poate aranja rapid freza dacă nu ești pe fază.

Cu sendvișuri de acasă, 2-3 mere și-o sticlă cu apă, poți face lejer o tură într-o zonă mai puțin populată și fără claxoane de nuntă. De fapt, cel mai bine ieși dacă în rucsac faci loc de-o bucată zdravănă de clisă, niște ceapă, usturoi și pâine. Condiția fiind, desigur, să ai grijă unde faci focul și să nu uiți să-l stingi după ce-ai terminat.

În zona Șuncuiuș / Vadu Crișului / Bratca sunt nenumărate trasee marcate și sigure. Le poți face chiar dacă n-ai bocanci cu goretex, dar ai măcar o pereche de teniși / pantofi sport (aș fi făcut o glumă despre pantofii de lac, dar ceva-mi spune că oamenii ăia nu citesc ce scriu io). Ideal ar fi să ai un tricou sintetic, plus un polar ușor. În ultima tură la munte ne-a prins ploaia prin pădure, ne-am adăpostit sub pomi ca să nu ne ude până la piele, apoi am tras rapid polarul pe mine ca să nu-mi fie rece. Până am ieșit din pădure, tricoul sintetic era deja uscat pe mine. Plus că nu mi-a ținut rece la spate, deși transpiram de la căldura care s-a făcut după ce-a trecut furtuna.

Lasă-n urma ta curat, strânge-ți gunoiul și fă câte poze vrei. Chiar dacă nu-s opere de artă, sunt amintiri. Iar de te întâlnești cu turma de oi în cale, șezi blând și lasă oile să treacă. Câinii ciobanilor se joacă prea des cu lupii ca să le fie teamă de-un băț.

 Și-o lectură obligatorie, la final de articol.

belvedere-vadu-crisului

berbec

ciuperca rosie

flori-galbene

flori-mov

prin-padure

to-the-suncuius

vadu-crisului

calea-ferata-vadul-crisului

La munte, fără filtre

Poze de acum 2 săptămâni, când am făcut o plimbare din Vadul Crișului până-n Bratca. Pădurea încă arăta ca după un război cu iarna, mugurii abia-și făceau loc pe crengile copacilor, însă câteva specii de păsări deja-și intraseră în ritm, în dansul împerecherii.

Oricât de bine arată pozele alea saturate de culori, natura e frumoasă așa cum o vezi în realitate, fără filtre și adaosuri exagerate de culori. Mai ales dacă o vezi de sus, de pe creastă, după 20 de minute de urcat printre crengi semiputrezite și frunze uscate. Ăsta-i felul meu de a vă încuraja să vă luați bocancii-n picioare și să dați o fugă până-n Șuncuiuș, spre exemplu. Că-i la o aruncătură de băț de Oradea, iar traseele sunt marcate.

Uitându-mă la pozele făcute, da, mai bine-mi cumpăr un obiectiv 18-55 mm decât pantofii ăia drăguți, dar pe care nu pot merge fără a mă simți ca o girafă leșinată. Oricât de mult iubesc obiectivul de 50 mm, e frustrant să nu pot cuprinde peisajele în cadre mai mari. Da, știu, nu-i cel mai sharp, mai ales pe un 400D vechi de 8 ani, dar pentru poze de blog e ok. Și ieftin.

apuseni-vad-crisului

calea-ferata-vadul-crisului

poza-de-pe-stanci-suncuius

vadu-crisului

 

aprilie-2015-vadu-crisuluimerci, Robi :)

 

jacuzzi natural suncuius

Senzații tari în Bihor

Sunt momente încărcate de senzații tari pe niciun aparat foto nu le poate reda la intensitatea la care le-ai trăit. Nici măcar o filmare bună nu reproduce sentimentul ăla pe care-l ai atunci când ești sub pământ, într-o galerie săpată de cursul unei ape în milioane de ani.

Acel moment, ce pare lung cât o zi de post, când respiri tot mai repede, pe șira spinării simți fiori, iar firicele de transpirație îți răcoresc coloana vertebrală. Capul pare tot mai greu și brusc simți că spațiile dintre pereți devin tot mai înguste. Ca să scapi de un atac de panică iminent îți imaginezi că ești înconjurat(ă) de pereți de ciocolată. Zâmbești, glumești, ba chiar fredonezi un cântecel pentru copii și-ți revii.

Ori spaima aia pe care o trăiești când raft-ul e pe punctul de a se răsturna. Și n-ar fi o problemă cu asta, dar nu știi să înoți și ți-e frică să nu te ia apa repede și rece de munte, să te ducă până sub stâncile ascuțite din Defileul Crișului. Din fericire, în jurul tău sunt oameni experimentați pentru care apele Crișului nu mai reprezintă o provocare.

Pe scurt, astea au fost senzațiile trăite ieri în Peștera Gălășeni și la rafting pe Crișul Repede în Șuncuiuș, alături de oamenii de la Carpatic Fun și Master Adventure (găsiți trasee și liste de prețuri, foarte accesibile!). Dar vă povestesc mai multe după ce-mi odihnesc mușchii osteniți după un traseu de 14 km de vâslit.

Momentan vă arăt doar „jacuzzi-ul natural”, o cascadă din Defileul Crișului:

jacuzzi natural suncuius

balvanyos

Top 10 locuri care merită vizitate în România

Anca a fost prima care a scris despre top 10 destinaţii #dinRomania. Încă n-am ajuns în toate locurile respective, dar nici n-au intrat zilele-n sac. Ei, totuşi îţi pot recomanda 10 locuri frumoase din România pe unde am ajuns şi care m-au fermecat. Pentru că drumurile nu m-au dus prin Maramureş sau prin Moldova, îţi arăt câteva dintre cele mai frumoase locuri din Ardeal (şi Banat).

10. Peştera din Româneşti, jud. Timiş

E una dintre puţinele peşteri unde se ţin concerte simfonice şi de muzică rock. Peştera e mică, însă acustica e incredibilă. Puţinii lilieci care dorm agăţati de tavan sună de parcă ar fi câteva sute, datorită acusticii, fireşte. Drumul până la peşteră e plăcut, asta dacă nu prinzi o zi ploioasă. Copacii sunt marcaţi până la intrare, practic nu te poţi pierde nici să vrei! Iar de îndată ce ieşi din peşteră şi urci dealul, te poţi bucura de câteva privelişti superbe. E chiar frumoasă zona, păcat că mulţi oameni sunt mai orientaţi spre distrugere, decât spre conservare. În imagine e Dâmpul lui Filip, după ce ieşi din peşteră şi urci micul deal.

dampul lui filip pestera romanesti

9. „Craterul” de la Betfia, jud. Bihor

E un loc îndrăgit de amatorii de off-road (deşi e cam interzis), pentru teambuilding-uri (acolo am făcut rapel şi ne-am dat pe tiroliană anul trecut) şi pentru a frige slănină cu ceapă, ceea ce n-am mai făcut de vreo 2 ani. 😀 După ce-ai ajuns sus, lângă observator, poţi cuprinde cu privirea Băile Felix şi o mică parte din Băile 1 Mai, precum şi satul Betfia. După ce cobori de la „crater”, poţi vizita şi Rezervaţia Naturală Pârâul Peţa, loc unic în Europa.

„Craterul” de la Betfia face parte din rezervaţia naturală paleontologică Dealul Şomleu, şi e de fapt un aven cu o adâncime de 86 de metri, puţul având o cădere aproape verticală de 54 de metri. În zonă i se spune „crater” întrucât odinioară, pe versantul sudic, funcţiona o carieră de calcar. În cadrul rezervaţiei au fost descoperite, în 13 puncte fosiliere, nenumărate fosile de reptile, amfibieni, păsări şi mamifere. O imagine din observator:

betfia

8. Peştera Scărişoara, Gârda de Sus, jud. Alba

E un loc fenomenal! Coborârea în cei 48 de metri ai avenului se face pe scări înguste (de aceea e indicat să-ţi iei încălţări care nu alunecă), iar odată ajuns jos, te sfătuiesc să închizi fermoarul bluzei. E rece, temperatura ajunge la 1-2 grade Celsius, din câte povestea ghidul. Are o lungime de 720 de metri şi o adâncime de 105 metri. Peştera e amenajată, însă nu m-aş risca să merg acolo cu prunci sub 10 ani.

ghetarul de la scarisoara

7. Şuncuiuş, jud. Bihor

Prima dată când am fost la Şuncuiuş aveam 16 ani şi fusesem acceptată într-o tabără de fete. Tot atunci am făcut rapel pentru prima dată. Nu cred că voi uita vreodată groaza ce m-a apucat când, după ce am urcat pe stâncă, m-a pus Necuratu’ să mă uit în jos. Câteva clipe mai târziu reuşeam să mă adun şi să-mi demonstrez că pot să cobor de pe stâncă şi fără să mă panichez. Şi-am reuşit. Ce-i drept, oamenii care ţineau frânghiile aveau şi experienţa persoanelor fricoase. În zona Şuncuiuş am vizitat mai multe peşteri, printre care Peştera Unguru Mare şi Peştera Vadul Crişului. Dacă vrei să te cazezi, alege să stai la căsuţe. Iar după ce ajungi sus pe munte, nu uita să-ţi iei aparatul foto cu tine, priveliştea e incredibilă. Dacă mergi cu familia, atenţie la Crişul Repede. Apa nu e adâncă, însă e rapidă şi plină de vârtejuri.

Suncuiusfoto: http://www.speoarta.ro

6. Salina de la Turda, jud. Cluj

Ţi-am mai povestit de Turda şi de navele extraterestre de acolo. E chiar impresionant locul! Mi-a plăcut mai mult decât salina Praid, care deşi e mai mare, încă evocă perioada comunistă. În salina de la Turda te poţi plimba cu barca pe un lac sărat, aflat în interiorul salinei.

lacul sarat din salina turda

5. Balvanyos, jud. Covasna

Aici am fost acum vreo 4 ani, la un teambuilding. Era septembrie, pădurea de foioase începea să dea „haina” verde pe una mai arămie. Drumul până acolo e pe placul oricărui amator de curbe şi serpentine. Şi dacă tot ai ajuns până la Balvanyos, poţi da o fugă până la lacul Sf. Ana, care-i la 10 km. Imaginează-ţi că-n fiecare dimineaţă, cât am stat acolo, am văzut astfel de peisaje:

balvanyos

imaginea superbă am împrumutat-o de pe hotelbalvanyos.ro

4. Porolissum, Moigrad, jud. Sălaj

Castrul roman, devenit ulterior capitala provinciei romane Dacia Porolissensis în 124 d.C., a avut un rol important în timpul împăratului Traian: de a apăra principalul loc de trecere prin munţii Carpaţi. Drumul roman încă există, într-o stare mai bună decât şoseaua din Orăşeni, de exemplu. Câteva panorame marca Zdeto găseşti aici!

porolissum

3. Transfăgărăşan

Bine, nu e un loc de vizitat însă e o şosea pe care trebuie să mergi măcar o dată în viaţă. Şi dacă tot ai „făcut” transfăgărăşanul, trebuie să te opreşti pe la Bâlea lac. Să vezi oglinda munţilor.

transfagarasan iunie 2011

2. Cetatea Alba Carolina, Alba Iulia

Am rămas gură cască văzând ce bine arată cetatea din Alba Iulia. De altfel, habar n-aveam că-n acel oraş mic, dar important dpdv istoric există o cetate atât de mare care invită românii să-şi cunoască istoria. Cel mai probabil voi scrie un post separat despre  cel mai impresionant loc vizitat în Redescoperă România. Fotografii reuşite găseşti şi aici.

cetatea alba carolina

1. Transalpina

Prima dată când am auzit de Transalpina, nu m-am gândit că mă va impresiona atât de mult. Poate mi-a plăcut pentru senzaţia de a fi „cu capul în nori”, poate pentru că e un drum bun, cu multe curbe şi peisaje incredibile. De altfel, cred că e o şosea care arată cât de frumoasă poate fi ţara asta, la fiecare urcuş ai ce vedea. Şi dacă tot ai străbătut Transalpina, nu strică să te opreşti la Rânca, o staţiune mică şi cochetă care promite multe.

Şi pentru că ar trebui să fie leapşă, o dau mai departe Ioanei, că ştiu că are câteva locuri de recomandat din România. Iar cei care vor prelua leapşa mai departe, vor primi un cadou din partea echipei Redescoperă România.

transalpina