Tag Archives: titic

pisica mica

Un an de pisiceală

A venit la noi prin octombrie, dar azi Ţiţic/TheMitsi face un an. Era un ghemotoc pufos cât palma mea, când am scos-o din transportor. Ne-am plăcut reciproc rapid şi, deşi ne mai ciondănim din când în când, ne înţelegem foarte bine. Ea-mi face masaj cu lăbuţele, eu îi dau de mâncare.

Uite cât era de mică atunci când am adus-o acasă:

Azi e ditamai pisica, e de 2 ori cât negresa din spatele blocului (deşi pisica aia are deja 2 ani). Dacă plecăm de acasă mai mult de 2 zile, e atât de fericită când revenim, încât nu mă mai lasă nicăieri singură. Dacă mă aşez pe scaun, ţine morţiş să-mi sară în braţe şi să toarcă, fericită că-s acasă.

Ni la ea cât de mare a crescut:

A învăţat să dea lăbuţa la comandă, nu doar pentru gustări, a învăţat ce înseamnă “Bravo!”, “Hai!”, “Vino!”, “Nu!”, “Nu-i voie!”, “Afară”, “Sus”, “Jos”, “Ce-ai făcut?” (ăsta e semnalul că a făcut ceva greşit şi că e pedepsită să stea în baie). Acum lucrăm la învăţatul “Adu băţu” şi asta pentru că deja ştie “Prinde!”, iar uneori are chef să facă aport cu beţele de chupa-chups. 😀

În ultima perioadă şi-a primit şi mai multe porecle: Pusuc, Mâţă nebună, Ţiţă, Ţuţucă mică, Pusuc mic şi alte denumiri siropoase de genul ăsta. Dar cel mai bine răspunde la Ţiţic şi Pisic.

Uneori ne aşteaptă la geam, alteori simte că venim acasă încă din scara blocului şi stă în faţa uşii, aşteptând să intrăm în casă şi s-o salutăm. Ea oricum ne salută pe limba ei. Până când nu-i dăm atenţie şi nu-i spunem vreo 2 cuvinte, nu-i tace gura.

E cel mai bun remediu natural împotriva muştelor şi ţânţarilor. Prinde orice vieţuitoare care intră în casă. Din păcate, nu întotdeauna avem timp să salvăm vieţuitoarea din ghearele ei.

pisica somnoroasa

Leonardo, mâncarea pentru pisici

pisica dormind

Mâncarea asta e foarte bună, îi face blana lucioasă şi fină lui TheMitsi, îi dă energie cât pentru toţi 3 la un loc şi e la un preţ rezonabil: 20 – 21 lei/kg. Până acum am găsit-o doar la Zoomania.

Însă tot mâncarea asta are un mare, mare bai: pute! Miroase puternic atât atunci când e în bolul pisicii, cât mai ales după ce trece prin  sistemul digestiv al mâţei. Pute în aşa hal, încât voi cumpăra hrana asta foarte rar şi o voi amesteca în alte mâncăruri.

Probabil pute în halul ăsta de la extractul de struguri pe care-l conţine şi pe care producătorii germani îl scot la înaintare pe pliantele cu descrierile produselor.

Update: cred că ne-am obișnuit cu mirosul. Cumpărăm hrana asta în fiecare lună … Iar prețul a crescut, e 24 lei/kg.

De ce nu prea beau pisicile apă?

image

Am citit nenumărate posturi scrise de posesori de pisici exasperaţi de faptul că felinele lor nu prea beau apă. Dacă nu se hidratează pot apărea diverse probleme de sănătate, ca la oameni.

Am făcut un mic experiment cu TheMitsi. Are un bol dublu. Într-o parte i-am pus apă rece de la robinet, într-alta i-am pus apă stătută pe care o ţin la soare în balcon. E apă curată cu care ud florile. E bine să uzi plantele cu apă la temperatura camerei.

No, mâţa o mirosit apa de la robinet, i-o dat 2 limbi (nu te gândi la prostii!) și și-a mutat boticul în cealaltă parte de bol. Da, a băut apa care era la temperatura camerei. Aşa mi-am dat seama de ce pisica preferă să bată apa din bolul din baie, în loc s-o bea: e apă rece de la robinet!

De altfel, veterinarul m-a sfătuit să-i dau hrană uscată cât mai des pt. că aşa pisica va simţi nevoia de a lipăi apă. Da, hrana umedă conţine lichide, dar e plină de conservanţi şi coloranţi mai nocivi decât apa.

p.s: post scris de pe telefon, am diacritice! 🙂

 

pisica in balcon

Muzică pentru pisici, dar nu şi pentru Ţiţic!

pisica in balcon

Mâţa mea e mai specială. Dar nu în sensul ăla de serial killer kitten specială (deşi, cu pisicile nu poţi să ştii niciodată!). Tot intrând din site în site prin Stumbleupon, am dat de-un site cu muzică pentru … pisici! Şi pentru că Ţiţic tocmai se tolănise lângă mine-n pat, gâfâind de zor după ce alergase după ale sale beţe de plastic, mi-am zis c-ar merita o încercare. Să văd cât de mult o linişteşte. Sau ce sentimente i-o mai trezi.

No, şi să nu-ţi vină să crezi! La câteva secunde după ce începe melodia să se audă, numai ce-o văd pe-a mea mâţă nebună ridicându-se rapid în picioare. Pfuai, imediat m-am gândit la cât de geniali or fost ăia de-or creat muzica aia pentru pisici. Mă şi vedeam dând play la demo (că doar suntem români, e scump dom’le ţidiul, vreo 25 de lire, ne mulţămim şi cu demo) de fiecare dată când Ţiţic e supărată că n-o bag în seamă sau n-are chef de joacă.

După 15 secunde de melodie, o şi văd cum tot îşi învârte capul, cum parcă ţopăie prin pat! Clar, nu iau tot ţidiul, că uite ce-i face demo-ul, mi-am zis.

Şi de-o dată auz un bâzâit. Suna cam… fals, nu era de pe melodie.

Era o muscă! Ţiţic e înnebunită după insecte, când vede o găgăriţă pe exteriorul ferestrei, atâta o pupă şi-o salută cu lăbuţa, că trebuie să şterg fereastra de balele ei :))

Azi dimineaţă în Oradea :)

Pe la ora 8 şi 15 erau 22 de grade Celsius în zona Dacia cu Decebal. Cer senin, trafic lejer (având în vedere că se lucrează la Bd. Decebal, traficul era chiar foarte lejer).

Însă primul lucru pe care l-am observat când am intrat în balcon, pe la 7 şi jumătate, am văzut câţiva nori pufoşi. Mulţi astfel de nori şi-au făcut apariţia în ultima perioadă. Cred că erau nori cumulus fractus, dar nu bag mâna-n foc.

Dacă nu te interesează cum e vremea acum în Oradea, îţi recomand să intri pe oradeamea.com să vezi o mică galerie foto cu vizita din 1919, în Oradea, a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria.

nori pufosi

nori cumulus fractus

Bonus: una bucată Ţiţic leneşă şi somnoroasă, după ce vreo oră a tot “ciripit” după porumbeii şi vrăbiile care îndrăzneau să zboare prin faţa ferestrei de la dormitor. Da, e grăsună, are peste 3 kile şi doar 9 luni şi jumătate.

titic somnoroasa si lenesa

titic pe balcon

Ţiţic, musca şi iarba mâţei

Azi dimineaţă, când am lăsat-o pe Ţiţic în balcon, am observat că o muscă nemernică iarăşi a reuşit să se infiltreze în teritoriul inamicului. Al pisicii, evident. Atât i-a trebuit ei, pisicii, care este! În jumătate de oră, a reuşit să-mi împrăştie toate hârtiile, jucăriile şi scaunele de prin balcon. În timp ce vâna musca, fireşte!

Dar pentru că muştele, se ştie, sunt foarte şmechere, Ţiţic a rămas cu ochii în soare. Nenorocita insectă nu voia să zboare de pe tavan. Aşa că, pentru a o consola, i-am dat o porţie zdravănă de iarba mâţei. Măcar are un rol bun în casa omului: vânează tot ce zboară, se târăşte sau fuge prin casă.

video editat de Cipri

 

titic si musca

Am fost învinsă de-o muscă!

titic si muscaDe vreo săptămână încoace mă tot îmbii, prin diverse metode, să spăl odată geamurile din apartament. Sunt multe, jegoase şi pline de urme lăbuţe de pisică. Azi am reuşit să mă conving să mă apuc de treabă. Nu de alta, dar deja cumpărasem Clin pentru ferestre şi o chestie d-aia cu burete de spălat geamurile, cum aveau boschetarii în intersecţii. Doar că io nu-s boschetară şi nici n-am de gând să spăl parbrizele maşinilor.

Şi pentru că a fost o zi frumoasă, presărată cu o durere de cap dis de dimineaţă (ale naibii migrene, vin tocmai când n-ai nevoie de ele), m-am apucat să şmotruiesc ferestrele. Am spălat tot: rame, pervaze, plase anti-ţânţari, ojă de pe unghii şi mustăţile pisicii.

Cel mai urât mi-a fost de geamurile din balcon, singurele care nu-s din termopan şi-s ale naibii de înalte. Io, mică fiind, stau la etajul 4 şi trăiesc cu spaima că oricând mă pot speria de te miri ce păianjen sado-maso, mă dezechilibrez şi pic patru etaje-n gol. Nu de alta, dar vecinii de la parter s-au chinuit primăvara asta să planteze grădina cu flori şi-ar fi tare păcat de ele să fie călcate de una ca mine. Cu chiu cu vai, cu nişte vene sucite şi muşchi scrântiţi, izbutesc.

Nu mi-a luat decât vreo 2 ore toată operaţiunea de şmotruire a ferestrelor. Erau atât de curate şi luceau atât de frumos, că mi-era frică să nu le deochi. Spun „erau”, pentru că în timp ce am curăţat geamurile balconului, a intrat o muscă şi n-a mai vrut să iasă. Iar io n-am văzut musca până n-o intrat Ţiţic în scenă.

Geamurile mele curate şi lucitoare au acum urme simpatice de lăbuţe de pisică. Musca şi-a bătut joc de munca mea. Din fericire, nu cred că mai trăieşte. Bună la casa omului Ţiţic asta. E la fel de bună la prinsul muştelor precum e un malac cu ceafă groasă pentru un cămătar care are de recuperat bani.

Update:

The end!

titic vinovata

Pisicile urăsc leurda!

titic vinovataCă tot ţi-am făcut ieri poftă cu salată de leurdă şi ton, să-ţi povestesc despre reacţia mâţei la iarba miraculoasă pe care am gătit-o. După ce-am spălat frunzele de leurdă, le-am tăiat în bucăţi mai mici. Mâţa, care până atunci se juca prin balcon cu ale sale ghemotoace de hârtie, a lăsat baltă joaca şi s-a postat lângă mine, mieunând de zor că vrea şi ea să guste chestia verde.

No, doar n-oi ţine pisica pofticioasă, mi-am zis în gând. Hai să-i dau. I-am pus pe jos o bucăţică mică, încă udă, şi-am aşteptat reacţia ei.

De obicei, când îi dau ceva legumă/fruct/iarbă comestibilă udă, linge apa şi lasă bucata în urmă (doar cu ardeiul gras se joacă de zici că n-a mai văzut jucărie mai bună). Eh, dar la leurdă nici măcar n-a lins apa. A mirosit frunza, i-a dat 2-3 lăbuţe, să-i arate ierbii cine-i mâţa-n casă, şi-a scuturat labele şi-a plecat miorlăind nemulţumită.

După ce-am mâncat salata de ton cu leurdă, toată ziua am mirosit, cel puţin pentru pisică, a usturoi. Ţiţic are obiceiul de a dormi la mine-n braţe în fiecare seară. Se lasă mângâiată şi răsfăţată şi mie-mi e tare dragă când doarme cu mutra aproape de faţa mea, cu lăbuţele crăcănate. Ei, dar aseară, ca niciodată, a stat ce-a stat la mine-n braţe cu faţa la mine, apoi s-a întors cu spatele şi-a sforăit, băgându-şi nasul şi lăbuţele în palma mea. De parcă ar fi încercat să scape de mirosul de usturoi pe care-l emanam.

Am întors-o de câteva ori cu faţa la mine, dar ea tot se întorcea cu spatele. Şi uite aşa am descoperit că pisicii mele nu-i place leurda. Bine, nu ar fi fost o noutate. Odată m-a hâsâit când a simţit că am mâncat mai mult sos de usturoi.

titic stand la panda

Cum să pedepseşti pisica…

Ieri am reuşit să plantez în 2 jardiniere nişte flori şi câteva ierburi d-ale gurii: leuştean, busuioc, oregano. D-astea pentru oamenii ierbivori. Şi le-am pus în balcon, la soare, pe o masă, într-un colţ care să nu-i dea idei pisicii de a le distruge liniştea.

Eh, azi, fiind o zi atât de frumoasă, am lăsat pisica să stea singură, nesupravegheată în balcon. Că deh, e frumos, e cuminte, se distrează şi ea ciripind după păsări şi muşte. Ori păsările s-au plictisit de prezenţa pisicii, ori ea s-a plictisit de ele, cert e că Ţiţic s-a urcat pe masa cu jardiniere şi s-a pus să scormonească (ce-i drept, doar superficial, că era ud pământul şi nu i-a plăcut), în ele. Când am ajuns acasă şi-am văzut grozăvia, am dus-o la jardiniere, i-am spus că nu are voie acolo şi am lăsat-o jos.

Pisica, drac mic şi ea, nu se lasă aşa uşor. Şi tot în balcon după mine. De furioasă ce eram, i-am spus să iasă din balcon şi din bucătărie. Ea, ştiind ce înseamnă „Ieşi!”, a fugit numaidecât, revenind după 5 minute de autoexil în coridor. De fiecare dată când încerca să intre în bucătărie, îi dădeam porunca de a ieşi. Ea, nelăsându-se bătută, tot ciripea pe limba ei, se contrazicea cu mine şi numai nu voia să tacă. Aşa că, pentru a-mi canaliza supărarea în altă parte, am decis s-o filmez şi să fac puţin mişto de ea. Că e mai simplu decât să mă apuce toţi dracii şi să-i fac vreun rău în mod neintenţionat.

Ni la ea cum comentează. Zău dacă am mai văzut pisică figurantă ca ea!

 

Unde doarme pisica (III)

Pisicile sunt recunoscute pentru că dorm în orice poziţie şi-n orice loc, oricât de confortabil sau nu ni s-ar părea nouă, bipezilor.

Ei, Ţiţic are obiceiul de a dormi la mine-n bluză. A fost tare frig în ianuarie. Când avea chef tragă un pui de somn, începea să miaune duios, apoi se căţăra pe birou, aşezându-se fie pe laptop, fie pe mouse. „Să nu mai scrie atât pe blog, fraiera!”

Apoi îmi afişa cea mai drăguţă mutră pisicească, făcea ochii mari şi plângăcioşi. Evident, că io, sucker, o lăsam să se cuibărească-n bluza mea. După nici 2 minute Ţiţic sforăia mai ceva ca o purcică. La urechile mele, pentru că are obiceiul să doarmă ţinând capul pe gâtul sau pieptul meu.

Yeah, cats are evil!