Tag Archives: traditii

Ce faci, draga, de Sf. Valentin?

De câteva săptămâni încoace numai de Sf. Valentin aud: la radio, la tv, în reclame pe internet. Încep să o iau razna. Evident că cel mai dezbătut subiect de discuție a fost „Ce faci, dragă, de Sf. Valentin?”.

Ecler cu vanilieȘtiu, întrebare incomodă la care nu vrei să dai tot din casă, cu picanteriile de rigoare și lenjeria comestibilă comandată încă de acum 2 luni (oops!). Așa că e mai bine dacă răspunsul tău e ceva de genul: „Eh, poate ieșim la o prăjiturică!”. Dar tu vei știi că, de fapt, Valentinul ăsta e doar un alt prilej de a vă închide în dormitor și de a nu ieși de acolo decât în caz de forță majoră.

Aruncă telefonul mobil după canapea, scoate calculatorul și televizorul din priză și pornește CD playerul. Nu uita să lași copiii la soacră/ mătușă/ unchi/vecinul impotent și singur; încuie câinele în bucătărie și trimite pisica pe balcon! Acum, scoate lenjeria pe care abia aștepți să o îmbraci, nu înainte de a face un duș și de a te învălui cu parfumul lui preferat. Gata! Prăjitura e servită!

Dacă ești singur/ă și n-ai planuri de Sf. Valentin, spune-le tuturor că vei face sex. Oricum, nimeni nu va ști adevărul!

foto: Ecler cu vanilie de la cofetăria Pigalle, Oradea. Delicios!

Tocanita din carnat proaspat de porc

La noi în familie există un obicei de sărbătorile de iarnă: de Crăciun mami face o tocăniță excelentă din cârnaț proaspăt de porc.

Anul acesta am dus tradiția mai departe și am gătit o tocăniță aproape la fel de bună precum cea pe care o făcea mami pe când eram noi copii. V-am mai arătat cum se face tocănița din carne de porc cu niște cârnaț afumat.

Ingrediente necesare: o legătură de cârnaț proaspăt, un ardei gras, o ceapă mică, 4-5 căței de usturoi, o linguriță de untură, 25 de grame de unt, sare, piper, 100 ml de vin roșu și niște condimente.

Mod de preparare:

Ardeiul gras se taie fâșii, jumătate din usturoi în felii iar ceapa se taie mărunt. Se pun la călit în untură și unt. Dacă nu puteți găti cu untură, uleiul de floarea soarelui e la fel de bun. Noi am folosit untură pentru că am primit de la rudele care au tăiat porcul de Crăciun și zău că era păcat să o aruncăm! Atenție să nu se ardă că are o aromă tare grețoasă și emană un miros nasol! Deci, se pun puțin la călit ardeiul, ceapa și imediat apoi se aruncă bucățile de cârnaț tăiate în 7-8 cm fiecare.

Se frige puțin cârnațul, va lăsa și el niște grăsime. Dacă e prea multă, mai scurgeți din ea. Se pune jumătate din vinul necesar, pentru a transfera aroma aceea bună, se pune apă cât să acopere cârnațul și se lasă la fiert cam 30 de minute, la foc mic.

La final se adaugă restul de usturoi tocat și vinul rămas. Niște frunze de pătrunjel sunt excelente, dacă aveți, evident.

Vinul parcă mai ia din grăsime și nici nu lasă o aromă foarte puternică de usturoi, chiar dacă se folosesc mai multe bucăți.

Se servește cu o garnitură de piure alături de multe murături. Noi am avut ceapă măruntă, porumb tânăr și sfeclă. Imaginea de mai jos reprezintă farfuria lui Laurențiu. Lui întotdeauna trebuie să-i pun porție dublă, cu de toate. 😀

tocanita de carnat de porc

A fost odata …

E ciudat, abia am intrat în luna decembrie că deja m-a apucat nostalgia copilăriei. Mi-e dor de vremurile când tati cumpăra brăduţul de Crăciun cu doar o zi înainte de Ajun, când îl aducea acasă pe bicicletă chiar dacă şoseaua era acoperită de un strat gros de zăpadă.

Mi-e dor de serile de iarnă când mami trosnea şi trântea oalele şi tăvile prin bucătărie, nervoasă că făina e proastă şi nu creşte aluatul pentru prăjitură, când se supăra că ouăle au fost prea reci şi spuma nu a ieşit cum voia. Sau când se plângea lui tati să-i cumpere o tavă nouă, cea veche era denivelată şi toate foile de miere ieşeau strâmbe.

Când ne apucam să împodobim brăduţul… era nebunie. Unul voia beteală roşie, altul albastră, a mică avea pretenţii de beteală argintie şi globuri mari roşii. Până la urmă brăduţul ieşea o combinaţie de curcubeu dar era atât de drăgălaş şi noi eram mândri că fiecare avusese un cuvânt de spus. Până când venea tati în cameră şi ne trimitea afară, “aţi făcut circ din bradul ăsta!”, ne spunea în timp ce ne înghesuiam care iese primul pe uşă.

Apoi urma procesul de împodobire a camerei principale. Ştiţi voi, camera mare ce ţine loc de sufragerie şi dormitor la românii cu apartamente cu 2 camere. Ehe, aproape în fiecare an tati cumpăra câte o instalaţie nouă. Nu prea rezistau de la un an la altul. Când termina de amenajat camera, arăta ca o încăpere prea mică pentru atât de multe lucruri. Dar era superb! Simţeam că e Crăciun, că e sărbătoare.

Sub brăduţ puneam portocale şi aveam mare grijă de banane. Pe atunci se găseau greu şi erau tare scumpe aşa că tati ne cumpăra câte o ladă de Crăciun care să ne ajungă până de Revelion. Îmi plăcea la nebunie mirosul ăla: cornuleţe cu gem de prune proaspăt scoase din cuptor şi aroma fructelor… uff!

Când mami termina cu mâncarea de Crăciun, adică sarmale, supă de pui sau de gâscă, fripturică sau tocăniţă de porc cu mămăligă şi eventual o salată de beof ne strângeam în faţa televizorului, care pe unde apuca, şi ne uitam la Beethoven sau Home Alone. A doua zi mai aveam doar supică şi câteva sarmale. Era toată familia acasă pe atunci 🙂

Anii au trecut, am început să ne împrăştiem prin ţară şi peste graniţe dar aproape de fiecare dată veneam acasă de Crăciun. Anul ăsta o să fie primul an când nu voi fi la Lugoj de sărbători. E timpul să ne facem propriile noastre obiceiuri. Singurul lucru care mai lipseşte e cuptorul unde să fac prăjituri ca în copilărie.

Brăduţ avem, portocalele sunt pe drum, la fel şi cârnaţii de casă făcuţi de mami iar fălcuţa mică e nerăbdătoare să vadă Oradea. Sper doar să avem parte de zăpadă!

Cum arată Crăciunul pentru tine?