Tag Archives: trafic

rasarit-la-mare-3

Comoditate

Sunt într-un autobuz care circulă cu 15-20 km/h pe șoseaua Borșului. E ora 17 și 10 minute și drumul e foarte aglomerat.

De la fereastra autobuzului privesc mașinile care ne întrec, doar pentru a fi apoi întrecute 2 minute mai târziu. E un fel de tango rutier.

Privesc șoferii și mașinile. Dintre zecile de autoturisme care au depășit autobuzul, doar vreo 3 duc mai mult de 1 pasager.

Jumătate dintre șoferi folosesc telefonul mobil în timpul condusului. Un tip, cu un Audi din Botoșani, abia și-a ridicat privirea din telefon.

O tanti cu un Ford a vorbit la telefon tot drumul. Ținând mobilul la ureche cu o mână și cealaltă pe volan.

Intrăm în oraș și observ coloana de mașini. Vreo 2 km de autoturisme încolonate.

Stăm în trafic, singuri în mașini, și ne enervăm că lucrurile nu se mișcă mai repede. Socializăm prin telefon și social media cu cei cunoscuți pentru că e mai simplu. Pentru că e mai comod.

Alternativa ar fi … incomodă.

apus-la-mare-1

Proşti, da’ mulţi

Deşi Alexandru Lăpuşneanu a spus asta într-un alt context, expresia pare să fi fost sursă de inspiraţie pentru scursurile societăţii : falşii cerşetori.

Străzile şi tramvaiele din Oradea nu duc lipsă de cerşetori. Unul se milogeşte că nu aude, altul că e sărac şi cu 10 copii acasă, alta că are bebe şi n-are ce să-i dea de mâncare, un alt cerşetor cere bani pentru că n-are ce mânca dar nici chef de muncă nu are etc. Nu aş vrea să las impresia că aş fi rasistă dar majoritatea cerşetorilor sunt ţigani.

Azi dimineaţă, în tramvai venind spre serviciu, unul dintre zecile de cerşetori a pornit la “muncă”.

milog fals olog

Şi-a băgat piciorul în tureacul pantalonilor, şi-a făcut loc printre călători bolborosind ceva de Dumnezeu şi de milă iar câţiva bătrâni i-au şi aruncat câte un leu sau doi. Nu ştiu ce am avut în dimineaţa asta, dar când l-am văzut pe moşul din faţa mea că se caută de bani, i-am spus să nu-i dea, că cerşetorul are piciorul băgat în tureacul pantalonilor şi nu merită să primească bani. De regulă nu intervin, pentru că facerea de bine, e … ştii tu continuarea! Bineînţeles că moşul s-a ofticat şi mi-a răspuns urât, că nu e treaba mea, că dacă el vrea, el dă bani.

Un alt bătrân, ceva mai amabil, a observat şi el scamatoria cerşetorului şi nu s-a lăsat păcălit. Cerşetorul coboară din tramvai, se întâlneşte cu un complice, împart prada, beau o bere, se schimbă şi pleacă (ologul îşi dobândeşte piciorul captiv în blugii de serviciu) în treaba lor, tot cu tramvaiul, bineînţeles fără ca vreunul dintre cei 2 să aibă bilet de călătorie.

Chiar nu se poate face nimic pentru stoparea cerşetoriei? Doar suntem în an electoral! 😛

Acum un an şi ceva am avut o discuţie cu o prietenă bună. Ea e studentă la Asistenţă Socială şi îi spuneam de cerşetori, că sunt din ce în ce mai agasanţi. Îmi zicea că trebuie să-i înţeleg, că sunt cazuri sociale aparte, trebuie integraţi în societate etc. Mai ţineţi minte desenele animate cu Tom şi Jerry, când Tom făcea numai prostioare şi mereu dădea vina pe câine? Aşa văd eu aceste cazuri sociale. Ca pe nişte pretexte.

Faza că nimeni nu-i angajează, e chiar stupidă. Sunt atâtea fabrici care au nevoie de forţă de muncă, atâtea firme care au nevoie de personal. Dar ce rost are să înveţi, să faci o şcoală şi să fii civilizat când poţi foarte bine să te prefaci handicapat şi să faci bani cerşind! Dacă vrei să vezi mai multe poze cu cerşetorul “olog”, intră aici, să vezi!