Tag Archives: ture

peisaj-vladeasa

Am ajuns și la Vlădeasa

Într-o tură lungă, de 3 zile. Pentru că nema mașină, am luat trenul până-n Bologa și de acolo pe jos, cu pauze mici și dese, am ajuns și la Vlădeasa, cândva spre seară. Sigur că se poate ajunge și cu mașina, mai ales dacă automobilul nu reprezintă un membru al familiei după care să plângi la fiecare întâlnire cu un bolovan. Dar e distractiv și pe jos, mai ales că pe măsură ce urci pe munte găsești izvoare cu apă rece și o mulțime de tufe cu zmeură.

Un singur sfat am: nu uita acasă crema de protecție solară. Noi am uitat-o, drept urmare acum năpârlim ca două șopârle triste.

Cazare:

Noi am stat la Cabana Vlădeasa, paturile-s foarte comode și camerele erau încălzite. Iar ciorba de fasole cu afumătură a picat ca o bere rece într-o zi prea călduroasă. Prețurile sunt foarte decente.

Trasee:

Am urcat la Pietrele Albe, iar de acolo, tulai, încă 2 urcări ce par interminabile, taman până la stația meteo. Am scuipat jumătate de plămân pe urcare, am scos o limbă de-un cot, dar măcar am urcat. Iar la coborâre m-am îndopat cu afine și merișoare, pentru că-i plină zona de tufe cu fructe coapte și delicioase.

La plecare am mers pe traseul Vlădeasa – Valea Drăganului, unde te poți pierde foarte ușor. Pentru că traseul nu e marcat bine, în unele porțiuni se pierd semnele și de n-ai hartă ori un om care știe să se orienteze pe munte, ai cam îmbulinat-o. Și noi ne-am învârtit prin niște mărăcini la un moment dat, căutând drumul corect. Dar e un traseu spectaculos, se merge mult pe creastă și priveliștea e superbă. Poate cineva de la Salvamontul Cluj vede articolul și dă o tură pe acolo să vadă că lipsesc marcajele.

Intră-n categoria: ture de vară, deși la Vlădeasa sigur e de mers și iarna, dar cu mașina.

pietrele-albe-de-pe-vladeasa

padure-taiata-vladeasa

Și aici au tăiat brazii 🙁

azorica-din-vladeasa

Azorică e cățelul de la cabană. Ne-a însoțit în toată tura Pietrele Albe – Vârful Vlădeasa. Ba chiar a învățat să mănânce singur afine :))

pisoi-fericit-vladeasa

Motanul cabanei care se bate cu câinii  :))

peisaj-vladeasa

cer-albastru-vladeasa

dimineata-vladeasa vladeasa-dimineata vladeasa

amfiteatrul-boga

Padiș, iulie 2015

O floare văzută pe Valea Galbenei. Mi-am zis că-i bună de afișat pe blog. Deși nu-i nici bine încadrată și nici punctele de focalizare nu-s taman nimerite. Dar când atârni deasupra apei, cu un picior prins de-un lanț, iar cu o mână îmbrățișezi un colț de stâncă, zău că punctele de focalizare nu-s primordiale …

floare-mov-valea-galbenei

 

valea-galbena

Aproape de izbucul Văii Galbene (Padiș), înainte de porțiunea de lanțuri. Ne-am aprovizionat cu apă rece și fără pic de gust de clor. Acum îmi pare rău că am lăsat răul de înălțime să mă cuprindă și n-am făcut o poză cu cele 3 (sau 4?!) marmite uriașe, una sub alta, care se văd când treci printr-o parte îngustă a traseului Văii Galbene. Superb peisajul!

poza-cetatile-ponorului

Poză din Cetățile Ponorului. Nu-i grozavă, dar io m-am simțit nemaipomenit că am reușit să evit mulțimea de pe traseu, coborând ușor și cu grijă printre uriașii bolovani. Nu-mi luați exemplul, io am 50 de kile cu tot cu bocanci și flexibilitatea unei mâțe sălbatice.

Am întâlnit mulți, tare mulți turiști străini. E interesant cum turistul străin (ungur, polonez, american) poate veni echipat în Padiș, cu bocanci și haine sintetice, care se usucă rapid, cu șosete trase peste glezne și o șapcă/pălărie care să-l ferească de soare, cu ghiozdanul în spate și cu bețe de trekking. Însă, cu excepții desigur, turistul român vine-n balerini/sandale/teniși și-n blugi/fustă (?!?), cu poșetuța de piele într-o parte, oripilându-se la văzul traseului. Care traseu marcat, deși nu-i complicat, presupune ceva mai multă dibăcie decât urcarea scărilor rulante din mall.

amfiteatrul-boga

pietrele-boghii

vedere-pietrele-boghii

Ultimele 3 poze sunt făcute din Amfiteatrul Boga sau Pietrele Boghii. Traseu ușor, marcat.