Tag Archives: vacanta

De ce vineri 13 a fost cea mai norocoasă zi din viaţa mea?

Vineri, 13 august!

Pentru majoritatea oamenilor care cred în superstiţii azi a fost cea mai ghinionistă zi. Unii au sunat la serviciu şi au pretins că sunt bolnavi doar pentru a nu ieşi din casă, şi-au rugat mamele să le aducă sandwich-uri reci de frică să nu se ardă cu supa fierbinte. Alţii au fost mai bărbaţi şi au sfidat soarta, luându-şi viaţa în piept şi ieşind pe stradă. Din fericire, nu le-a căzut nimic în cap (doar superstiţiile!).

Pentru mine a fost ziua în care mi-am udat florile de la birou pentru ultima dată. Am dat shut down la calculator cu mâna tremurândă de emoţie. Două săptămâni nu-l voi vedea, iar el (calculatorul) nu-mi va simţi atingerile delicate. Cred că-i va fi dor de biscuiţii pe care-i ronţăiam cu poftă dimineaţa. Reîntâlnirea va fi mult mai plăcută, după 2 săptămâni în care-mi voi răsfăţa degetele cu alte lucruri (nu te gândi la prostii!).

Adio calculatorule, adio cyclamen frumos. Ne revedem peste 2 săptămâni.

Ah, da, motivul adevărat pentru care am avut noroc azi e faptul că am reuşit să fentez furtuna cu grindină ce s-a năpustit asupra oraşului. Iar la magazinul de la colţ am găsit Cola Cherry, pentru prima dată de când cumpăr de acolo. Let the party begin! 😀

Tu ce faci în concediu?

Baile 1 Mai – o supriza placuta

N-am mai scris de câteva zile, nu pentru că n-aş fi avut ce dar am terminat concediul mai devreme şi am petrecut câteva zile cu mami şi cu tati la Băile 1 Mai.

Mai demult cineva îmi zicea că localitatea Băile 1 Mai e “staţiunea pensionarilor” şi acum trebuie să-i dau dreptate. Nu te gândi că e plin de babe şi moşi, dimpotrivă e plin de oameni de toate vârstele însă e linişte. Faţă de Băile Felix, în 1 Mai te poţi odihni şi poţi merge la ştrand fără să te înghesui printre puzderia de oameni veniţi la piscină.

Înainte de a veni la băi, ne-am uitat pe internet după oferte de cazare. Majoritatea pensiunilor la care am sunat nu mai aveau locuri disponibile sau aveau liberă câte o cameră pentru 2-3 zile, or ai mei au vrut 12 zile de tratament şi relaxare. Continue reading

Si am ajuns in Oradea …

După aproape o săptămână în care ne-am relaxat şi ne-am distrat prin Lugoj şi împrejurimi, am ajuns iarăşi în Oradea, casa mea de 2 ani încoace.

A fost o săptămână de vis, dar călătoriile cu trenul mă obosesc foarte tare aşa că de povestit, vom povesti mâine. Am atâtea să-ţi povestesc despre peştera de la Româneşti, despre mănăstirea lui Miron, despre localurile şi servirea din Lugoj şi mai ales despre mâncarea de pitonci pe care am gătit-o ca la mami acasă!

Acum e momentul cinei şi imediat somn.

Rămâi cu prima melodie de care mi s-a făcut dor de când am intrat în casă :