Tag Archives: vai si amar

Tiganiada de la Negreni

Am așteptat cu nerăbdare ziua de duminică pentru a ajunge la Negreni, la tradiționalul târg anual de vechituri. Auzisem numai de bine despre bâlciul ăsta.

Drumul până la Negreni e foarte bun. Mda, sunt serpentine (ceea ce pentru mine înseamnă rău de mașină, senzație de vomă și o față palidă) dar fără gropi, drum pietruit sau cu dale.

Odată ajunși în jud. Cluj, ne-am minunat de priveliștea oferită.  Pădure cât vedeai cu ochii, îmbrăcată în culorile toamnei. Superb! Puțină ceață a completat perfect atmosfera.

Parcarea

În Negreni am intrat pe un câmp unde am văzut multe mașini.  Parcare pe câmp, dirijată de câțiva localnici, probabil proprietarii terenului. Ne-au taxat cu 10 lei pentru a lăsa mașina în siguranță. N-am avut de ce ne plânge, nu a zgâriat-o nimeni, nu s-a umplut de fum, mizerie, am ieșit ușor de acolo. Cred că parcarea asta a fost singurul lucru organizat și bine pus la punct la Negreni.

Domnița ce ne-a dirijat în parcare ne-a spus să trecem linia ferată pentru a ajunge la târg. Zis și făcut! Chiar după linia ferată era să călcăm în câteva ”noroace”. Cred că am trecut exact prin toaleta publică!

Târgul de vechituri din Negreni

Cum ziceam mai sus, abia am așteptat să ajung la Negreni. Dan, VinsiEu.ro, ne-a convins că trebuie să ajungem şi acolo anul acesta. Atâtea lucruri bune am auzit despre târg că deja îmi imaginam un fel de rai al cumpărăturilor. Rai pe naiba, mai degrabă Iad!

Tarabele cu mâncare erau amestecate printre cele cu haine, multe vechituri (adică papuci luaţi de prin tomberoane, aruncați pe nailoane și țigănuși urlând în gura mare că oferă reducere), multe știfturi, lucruri jalnice, chinezării, oale și chiloți purtați! Un fel de piața Ocico dar cu mult mai mulți țigani!

Peste tot erau câțiva respectabili membri ai etniei țigănești care se luau după tine să te convingă să cumperi ba un papagal care face zgomot, ba o oală, ori un cățeluș de pluș care ”uite doamna, cum plânge, nu-l iei acasă?!”. Poliţiştii, aşezaţi strategic pe pod, ne îndrumau să circulăm pe dreapta. Bravo, aţi fost foarte eficienţi!

Îmi pare rău, dar târgul ăsta mi-a lăsat un gust amar. Nu vreau să crezi că toţi cei care aveau lucruri de vânzare erau ţigani, dimpotrivă, am văzut şi negustori amabili şi zâmbitori care aveau lucruri interesante, obiecte vechi care pot fi adevărate comori pentru colecţionari. Dar se pierdeau printre marea de bişniţari intruzivi, care practicau o vânzare agresivă.

Ne-a fost frică să mănâncăm ceva de pe acolo așa că am ajuns la un restaurant situat la intrarea în localitate, Amfora. Acolo ne-am încălzit cu o ciorbă de burtă delicioasă. A picat excelent după plimbarea printre precupeții din Negreni.

Vom mai merge pe la Negreni? Probabil că doar dacă vom avea nevoie de lucruri vechi pe care nu le vom găsi în alte părţi mai … civilizate.

Poze (click pe imagine pentru toată galeria foto!)

Very Old School Laptop
Very Old School Laptop
O minunatie de aparat foto antic

Continue reading Tiganiada de la Negreni

E foame de “trafic” in Jurnalism?!

Citeam deunăzi PaginadeMedia.ro, de altfel, un site informativ. Teoretic!

În fiecare sezon apare câte o “vedetă” fabricată. De cele mai multe ori, vedeta respectivă bubuie de prostie, e un exemplu prost de urmat însă, paradoxal, e promovată de toată media. Prostia vinde mai bine ca sexul, nu?! “Vedetele” astea dispar la fel de subit precum au apărut.

E ciudat să citesc pe PaginadeMedia despre eşecul Adelei Lupşe. E stupid să citesc un astfel de articol, cu atât mai mult cu cât persoana în cauză n-ar trebui atât de mult promovată.

Am fost colegă de facultate cu Adela şi, spre deosebire de jurnaliştii din România, nu am scris despre ea. Puteam să înşir poveşti, false sau adevărate, despre ea, puteam să îmi cresc traficul cu 500% dacă doream, însă nu asta caut.

Nu sunt de acord cu ceea ce face, dar nici nu o crucific. Pentru că înainte de toate, suntem oameni, apoi jurnalişti. E mai simplu să o ignor. Încet-încet, orice pasăre piere pe limba ei. Se pare că s-a uitat proverbul ăsta.

Da, Adela ar fi făcut de ruşine tagma jurnaliştilor dacă ar fi trecut licenţa. Însă, să-i promovezi prostia, riscând să pui o etichetă pe o instituţie, mi se pare un gest deplasat. Cu atât mai mult cu cât faci o comparaţie cu o altă “vedetă” şi o altă instituţie.

Faptul că Adela a terminat Facultatea de Jurnalism la Oradea şi nu a reuşit să treacă examenul de licenţă, nu înseamnă că aici nu s-a făcut şcoală. Dimpotrivă, exceptând un profesor demagog şi o decană neinteresată de Jurnalism, toate celelalte cadre didactice şi-au făcut treaba.

Am o rugăminte: uitaţi de Adela Lupşe. Uitaţi de Nikita, de Sexi Brăileanca, Piticul Porno şi alte nulităţi.

Nu le mai promovaţi, nu faceţi decât să ajutaţi la îndobitocirea populaţiei. Chiar nu sunt alte subiecte mai importante decât promovarea prostiei şi a curvăriei?!

Jurnalism si otvism

Chiar nu înţeleg de ce oamenii se uită la OTV. Serios că nu înţeleg. Pentru mine, OTV e una dintre cele mai jalnice tembeliziuni din România.

Atunci când te documentezi pentru un articol sau reportaj, ai nenumărate opţiuni. Poţi merge atât de departe încât să pretinzi că ai o anumită înregistrare sau un document incriminator pentru a testa “terenul”, pentru a observa reacţia persoanei pe care vrei să o prinzi cu mâţa-n sac. E o chestie practicată chiar şi de cei mai buni jurnalişti. Astfel de tactici sunt descrise şi încurajate şi în manualele de jurnalism! Deh, uneori numai aşa poţi demasca presupusul vinovat (pentru că, nu-i aşa, teoretic jurnalistul nu dă un verdict, el doar prezintă informaţiile).

Uneori însă sunt şi jurnalişti de ultima speţă care nu ştiu să facă astfel de şiretlicuri. Şi atunci se îneacă, asemenea ţiganului, la mal.

Citeam despre ieşirea unui gunoi de om, care pretinde a fi jurnalist, în plină şedinţă a Consiliului din Oradea. Gunoiul respectiv e reporter OTV! Cu asta am spus totul despre meseria sa.

Ce pielea pulpei de jurnalist eşti tu măh? Cum îţi permiţi tu, un jeg de om care pretinzi că le ştii pe toate, să întrerupi şedinţa şi să acuzi oamenii?

Diaconescule, setea ta de senzaţional a atins orice limită!

Dacă strămoşii noştri au luat parte la goana după aur, astăzi asistăm la goana după senzaţionalism ieftin şi perfid!

When blogs fail!

De vreo câteva zile observ marea vânzoleală pe Digg, Mixx, Propeller and other social networks în legătură cu un video în care naratorul povesteşte despre folosirea pisicuţelor la pescuitul de rechini.

Evident, curioasă fiind, am intrat pe situl prezentat la final şi nu mi-a spus nimic. Ba chiar m-a făcut să cred că e un alt spam site. E plin de linkuri şi nici o informaţie relevantă, aşa cum fac spammerii de dincolo!

Tot curiozitatea m-a făcut să caut pe Google mai multe despre subiect. Ce să vezi?! Nici măcar un portal de ştiri internaţional nu a precizat de acest subiect, lucru care m-a făcut să cred că tot clipul e o prostie, o farsă menită a atrage trafic pe situl ăla de rahat.

Dacă marile televiziuni, ziare şi situri de ştiri nu precizează nimic, nu au publicat aşa ceva, înseamnă că e puţin probabil ca subiectul să fie credibil. Pentru că dincolo jurnalismul se face la alt nivel!

În schimb vuie blogosfera “englezească” de preluări ale videoului publicat iniţial pe LiveLeak. Un video jenant, stupid şi deloc lămuritor aşa cum susţine autorul.

Recent PETA a emis un comunicat de presă prin care cere companiilor şi oamenilor să susţină campania în care peştii sunt redenumiţi sub forma “pisicuţe de mare”, în ideea că nimeni nu vrea să mănânce pisici. În felul acesta PETA urmăreşte reducerea pescuitului în apele Australiene iar cererea de peşte să scadă considerabil.

Videoul de care ziceam mai sus a apărut pe net la câteva zile după comunicatul PETA.

Sunt curioasă câţi “jurnalişti” din România vor lua pe bune videoul. Până acum am văzut în Libertatea. Hai să vă văd!

În caz că nu mă credeţi pe cuvânt, aruncaţi o ocheadă aci! Greu e dom’le să gândeşti uneori!

Greve si reviste

Care e legătura dintre greva OTL şi coperţile multor tabloide/reviste pentru femei? Nici una.

Azi după masă, pe la 2 Adela voia să-şi cumpere un bilet de tramvai.

“E grevă la OTL, degeaba cumpăraţi”, îi zice amabilă tanti prin gemuleţ.

Hai să ne holbăm la reviste atunci, dacă nu călătorim cu tramvaiul. Câteva reviste, aliniate frumos, aproape toate o aveau pe copertă pe Mihaela Rădulescu.

Ce-a mai făcut Mihaela lately? La cât de populară a devenit, mă mir cum de nu s-a lansat încă păpuşa Mihaela Rădulescu!

Vai şi amar!

Zambeste, maine va fi mai rau!

Se poate întâmpla ceva mai rău decât lucrurile care s-au întâmplat anul ăsta? Avem criză economică, credite cu dobânzi imense, preţuri îngrozitor de mari, salarii de mizerie şi, mai nou, un Parlament majoritar PSD+PC!! Oh, vai şi amar!
Românii au dovedit încă odată că le e dor de comunism … trist 🙁
Băsescule, continuă să te cerţi cu Tăriceanu. PSD vine din urmă şi culege roadele veşnicului scandal prezidenţial!

Ce urmează, Dumnezeu cu mila! Ori ne facem stoc de alimente şi strângem cureaua, ori emigrăm!

Vama Veche – Hai sa emigram in America
Asculta mai multe audio Muzica »

Back to Romania … :(

Azi dimineaţă, pe la ora 10, intram în ţară pe la vama Borş. N-am reuşit să dorm prea mult pe drum, l-am lăsat o bună bucată de drum pe bruta mică să doarmă în braţele mele. De fapt, vreme îndelungată nu mi-am mai simţit picioarele, aşa de incomod stăteam pe banchetă. Deh, prea multe bagaje şi prea multă bere …

În 4 zile am vizitat 2 capitale europene şi am trecut pe lângă alte 2.

De pe autobandă am văzut Budapesta şi Bratislava. Capitala Ungariei e imensă, cel puţin din cate am apucat să văd. Mi-au plăcut pădurile din jurul uriaşului oraş. Faţă de Bratislava, nu am văzut blocuri “comuniste”, aşa cum le numesc eu. Mă refer bineînţeles la blocurile de 10 etaje, neapărat gri şi ordonate parcă unul lângă celălalt, paralele.

Autobanda ungurilor e mai bună decât cea slovacă sau cehă. Nici nu simţi că mergi cu 160/h. Am rămas uimită când am văzut că, în afară de Borş, nici o altă vamă nu avea vameşi. Am trecut nestingheriţi prin Slovacia şi apoi prin Cehia. Bineînţeles că ne-am cumpărat vigniete pentru toate cele 4 ţări străbătute.

Apropo de autostradă şi maşini, ungurii sunt foarte disciplinaţi în trafic. Plus că n-am văzut multe Jeep-uri sau Tuareguri la unguri. Dimpotrivă, am văzut o Lada, poate mai bătrână decât mine, care rula liniştit cu 100 la oră. Ba mai mult, am văzut o Dacia papuc ce se ţinea al naibii de bine la 120 la oră. În Ungaria am văzut multe Swift-uri iar în Cehia (aşa cum era de aşteptat) multe Skoda-uri.

Satele din Ungaria par atât de aranjate, că ţi-e mai mare dragul să treci pe acolo cu maşina. În Slovacia deja se schimbă treaba. De la autostradă până la blocurile gri şi clădirile uriaşe ale fostelor fabrici comuniste, toate ar trebui să descrie un peisaj întunecat şi puţin prietenos. Dar totul arată altfel, schimbat. Parcă cineva a şters cu buretele o bună parte din cenuşiul comunist. Ei bine, slovacii (asemenea românilor) se pot mândri cu peisaje incredibile. Mă refer la pădurile de conifere şi dealurile verzi. Diferenţa faţă de români e că aproape peste tot am văzut câmpii arate sau cultivate cu porumb şi floarea soarelui.

La cehi, câteva sate mi-au amintit de România, cu şosele peticite şi case părăsite. N-aş vrea să generalizez, pentru că nu e aşa peste tot. Înspre Hradec Kralove panoramele sunt superbe: văi abrupte împădurite de foioase şi conifere. Apropo, nu prea am văzut cimitire la şosea sau cruci pe marginea drumului, nici la cehi, unguri sau slovaci.

Satele austriece m-au fermecat. Da, cel mai mult mi-a plăcut Austria. Peisajele au fost incredibile. Lanuri de floarea soarelui peste tot, podgorii de viţă de vie sau lanuri pe porumb. Oamenii de pe acolo chiar muncesc. La şantierul de la autostradă se muncea de zor. La ora 7 p.m lumea încă trebăluia pe şantier.

Când am intrat în ţară, azi dimineaţă, am rămas uimită să observ diferenţele uriaşe între români şi civilizaţie. Gunoiul de pe marginea drumului, chiar la intrarea în ţară, maşinile parcate aiurea, iarba ce creşte nestingherită peste tot, liniile albe de pe şosea par atât de şterse în comparaţie cu ce am văzut în Ungaria … Uf, ar fi multe de spus.

Mai multe despre oraşele vizitate în postul următor.

Să învăţăm jurnalism cu Interesul pub(l)ic

Se dă una bucată de site, care cică ar fi “cotidian naţional”, Interesul Pub(l)ic. Ai găsit adresa pe google, da?

Ok, hai să citim ceva foarte important pentru opinia publică:

Bebeluşele fac schimb de lenjerie intimă

Vai, ce oroare! Nu ştiam de ce Guvernul a majorat preţul gazelor naturale! Uite d-asta, pentru că cele 2 bebeluşe nu mai pot face pârţuri până nu-şi schimbă lenjeria între ele. Sper că domnişoara Ioana Mocanu a fost de faţă în momentul schimbului de chiloţei şi poate jura cu mâna pe inimă că atât Delia cât şi Oana poartă protejslip. Articol penibil, scris într-un stil şi mai penibil!

Dar să continuăm:

Turcescu, prins de Oana Sârbu în timp ce naviga pe site-uri porno

Îngrozitor! Domnule Turcescu, ce neruşinare! Cum aţi îndrăznit să vă uitaţi la aşa ceva?! Dacă nu vreţi să ajungeţi în flăcările Iad-ului, mergeţi la biserică rostiţi de 3 ori Ave Maria, de 5 ori Crezul şi de 10x Tatăl Nostru. Mulţumim jurnalistei Ioana Mocanu care a fost pe fază şi ne-a relatat povestea incredibilă din dormitorul Turcescu-Sârbu! Jenant!

Ultimul articol, foarte important pentru români, are în prim-plan o domnişoară “narcisistă”:

Andreea Mantea adoră să se privească în timp ce face sex

Din articol n-am înţeles ce anume îi place să privească … Cine e Andreea Mantea? Ce a făcut? A găsit leacul pentru SIDA? A reuşit să alăpteze 3 copii orfani? Nu? Ah, a fost iepuraş …

Domn’le, e musai să cumpăr “cotidianul” ăsta, Interesul Pubic, sau cum i-o spune. Ăştia au reporteri afundaţi în locuri unde nu ajunge oricine! Ăsta da jurnalism!

Vai şi amar de presa românească!

6 a.m

E duminică dimineaţa, trecut de ora 6 a.m. Pe la 5 am ieşit la o scurtă plimbare, deh … toată noaptea ne-am uitat la filme (apropo, Rogue sucks big time, Drillbit Taylor e ok) aşa că am simţit nevoia să ne dezmorţim picioarele.

Pe drumul de întoarcere am trecut prin staţia de tramvai de la bisericuţă. Am constatat cu stupoare că un prieten avea dreptate când spunea că pensionarii sunt duşi cu pluta la ore matinale.

Câteva babe cu sacoşele la vedere bârfeau în timp ce aşteptau tramvaiul iar câţiva moşi se uitau, somnoroşi, după mijlocul de transport. Să nu cumva să cumpere altcineva ceapa mai ieftin! Atmosfera era întinerită de câţiva tineri proaspăt ieşiţi din cluburi.

Apropo de prostii matinale: cine se găseşte să se certe în gura mare pe stradă la ora 6 a.m? Nişte ţigani! Morala: vă las pe voi să concluzionaţi!

Atât pentru ora asta. Am pornit radio-ul pe InfoPro şi mă pun să trag un pui de somn.

P.S: Dacă te plictiseşti teribil ascultă melodia Layla, piesa lui Eric Clapton de data aceasta interpretată împreună cu Mark Knopfler, unul dintre fondatorii trupei Dire Straits. Mă omoară chitara din piesa asta 🙂