Tag Archives: vai si amar

Nora pentru baba!

Tanti : “Domnişoară, nu vă supăraţi, pot să vă întreb ceva?”

Adela: “Da, bineînţeles.”

T: “Aţi participat la vreo emisiune la televizor?”

A: “Da, la Noră pentru mama.”

T: “Atunci să nu vă supăraţi, dar eu nu mărit cu dumneavoastră. Nu-mi place ce faceţi….bla bla … poate la Bucureşti da … aci nu… ” bla bla, baba pleacă bolborosind!

Adela e o colegă de facultate. Împreună cu mai mulţi colegi îl aşteptam în Piaţa Ferdinand pe profesorul de Fotojurnalism. Baba trecea de 60 de ani, era îmbrăcată elegant, machiată, dichisită. Nimeni nu s-a aşteptat la reacţia ei!

Bineînţeles că nu am înţeles prea bine ce a vrut să spună. Dar asta dovedeşte o chestie: numai babele frustrate se uită la Noră pentru mama. Sau poate la Kanal D? 😛

Şi eu am fost furată în România

Ca să fiu în ton cu rubrica emisiunii Apropo Tv, am decis să scriu despre o întâmplare de acum 2 ani.

Nefericita întâmplare

La începutul anului 2006 veneam cu trenul, de la Lugoj la Timişoara. Pe la ora 22 am ajuns în Gara de Nord din Timişoara. Era duminică seara, staţiile de taxi erau goale, peronul tramvaiului era plin de lume. Am aşteptat totuşi tramvaiul 8 sau 1 (pe atunci aveau acelaşi traseu datorită lucrărilor la pod). Când tramvaiul a ajuns în staţie, lumea ce aştepta a început să se îmbulzească la uşi. Eram singură, îngheţată de frig (în tren nu am avut căldură, era un amărât de personal) şi cu multe bagaje. Înainte să urc, un tip imens se pune în faţa uşilor şi strigă ceva. În jurul meu erau mulţi oameni, toţi dornici să urce în tramvai. După vreo 30 de secunde omul ăla mare eliberează intrarea şi reuşesc să urc în tramvai. După ce am găsit un loc liber am observat că buzunarele genţii pe care o aveam pe umăr erau deschise. Îmi furaseră portofelul! M-am gândit că nu e mare bai pentru că oricum nu aveam decât 2 lei, cât să-mi cumpăr o pâine pentru seara respectivă şi un bec (pentru baie). Apoi mi-am amintit că aveam cardul de salariu cu vreo 450 de lei pe el, buletinul şi o pereche de cercei primiţi în clasa a 2-a de la fosta mea învăţătoare.

Soluţii de urgenţă

Când am ajuns acasă am sunat la serviciul de relaţii cu clienţii ai Băncii Ţiriac. Trecuseră numai 20 de minute de când îmi dispăruse portofelul din geantă. Tipul de la celălalt capăt al telefonului, după ce mă întrebă de CNP şi alte date personale, îmi spune că toţi banii de pe card mi-au fost scoşi la vreo 4 minute după ce am fost furată. N-am mai ştiut ce să-i spun omului! Mi-a blocat contul, dar prea târziu. Hoţii dispăruseră cu banii mei puşi deoparte pentru facultate! Culmea e că nu aveam codul PIN în portofel, îl aruncasem cu multe luni înainte.

Poliţia!

A doua zi am fost la poliţie, cu taică-meu. Am ajuns la un comisar, Popescu parcă se numea. În birou mai erau câţiva agenţi care mi-au luat o declaraţie. Unul dintre ei insista că de fapt eu am avut codul PIN, că nu am fost atentă, că am fost o ţintă sigură. Cu alte cuvinte, eu sunt vinovată că am fost furată.

Poliţiştii îmi cer extrasul de cont, să vadă la ce ore s-au efectuat tranzacţiile şi de la ce bancomate. Tanti de la ghişeul Băncii Ţiriac a fost foarte amaiblă şi mi-a pus la dispoziţie toate informaţiile pe care le putea obţine.

Din fericire toate bancomatele din apropierea Gării de Nord (utilizate de hoţi pentru a scoate bani de pe cardul meu) aveau camere de supreveghere. Din păcate, pentru mine, nu aveam nici o autoritate pentru a cere casetele respective. Nici măcar poliţiştii nu au vrut să le ceară. Ba că nu e sigur că de aici s-au scos banii, ba că nu are rost că nu se vede nimic, ba că nu o să-mi recuperez oricum banii. Deşi pe extrasul de cont se vedea clar adresa şi nr. bancomatului, poliţiştii nu s-au sinchisit să investigheze mai departe. Mi-au mai luat o declaraţie, au pus-o la dosar şi cam atât!

Urmări

După câteva săptămâni, tot în Gara de Nord aşteptam tramvaiul. Un tip fără bagaje încerca să vină pe furiş mai aproape de mine, pe măsură ce tramvaiul se apropia de staţie. Panicată, am luat telefonul si am început să-mi sun prietenii, să vină cineva după mine. Am renunţat la tramvai şi am plecat pe jos. M-am tot uitat după tipul respectiv. Nu s-a urcat în nici un tramvai, se plimba de pe o parte pe alta, uitându-se după călători.

Săptămâna trecută, dupa mai bine de 2 ani de la nefericitul eveniment mă sună un tip de la Poliţia Timişoara. Mi-a spus că recent a primit dosarul meu şi că doreşte să vin în oraş să ne întâlnim pentru a-i detalia cazul. După 2 ani se aşteaptă să rezolve ceva! Nici măcar nu mai am contul de la Banca Ţiriac!

În vara asta poate mai ajung prin Timişoara, sunt curioasă ce progrese au făcut!

Aveţi dreptate dragi poliţişti să vă simţiti ofensaţi de reclama “Nişte ţărani!”. Ţăranul e mai eficient decât întreaga Poliţie Română!

Explicaţii de politicieni

Aseară am urmărit o emisiune electorală la TTV, în cadrul căreia Octavian Haragoş şi Hizo Zoltan au dat o şansă fiecărui candidat la Primăria Oradea de a-şi expune planul de bătaie în eventualitatea câştigării alegerilor locale.

I-am urmărit pe toţi candidaţii, am ascultat ce au avut de spus şi ca cetăţean al oraşului Oradea am înţeles următoarele: Continue reading

Aventuri tehnologice

Cum spuneam aici mi s-a stricat încărcătorul pentru laptopul HP nx6310. Ieri de dimineaţă, bruta mică a luat la rând toate magazinele de IT din Oradea în speranţa găsirii unui încărcător care să se potrivească.

Din păcate toate cele pe care le-am găsit în comerţ nu se potrivesc seriei NX de la HP. Am încercat încărcătoare de mărci diferite, cu preţuri diferite. Nimic nu se potriveşte! Ba mufa e prea mică, ba nu e destul de lungă, ba e prea îngustă, ba nu e de 3,5A etc. Groaznic!

Partea şi mai nasoală e că nu se mai găseşte modelul ăsta de laptop la vreun magazin de IT. Aş fi vrut să încerc un încărcător original, să mă conving totuşi că laptopul e safe şi nu are “bube”.

Momentan singurele opţiuni sunt să aştept după un încărcător original HP care costa cam 100 euro sau să comand de la ETA2U un încărcător cu 400 de lei. Doar că trebuie să aştept cam 2 săptămâni până se livrează!

Niciodată n-aş fi crezut că un încărcător e atât de scump şi de greu de găsit!

Spam electoral

De câteva săptămâni Oradea s-a îmbrăcat în veşminte noi, electorale. De pe faţadele blocurilor rânjesc politicienii, cei care promit că va fi mai bine, cei care te îndeamnă să gândeşti ca un orădean şi să alegi un orădean, cei care promit că-ţi vor da şi luna de pe cer numai pentru a primi votul tău.

Oriunde întorci privirea zăreşti afişe electorale. Dinţii photoşopaţi ai lui Groza mă duc cu gândul la un primar hapsân şi fals, moaca lui Raita mă face să fiu mai înţelegătoare cu persoanele defavorizate (oligofrenii) iar afişele celor de la Partidul Ecologic provoacă dureri de cap şi de vedere.

Ieri am avut neplăcuta surpriză să găsesc în casa scării mai multe pliante electorale portocalii. Pentru cei care încă nu cunosc political colors, portocaliul e culoarea PD-L-ului. În fiecare poştă era un astfel de pliant dar cei care le-au împărţit nu s-au oprit doar la asaltarea cutiei poştale. Nu, a fost nevoie să pună la fiecare uşă un astfel de pliant, să nu cumva să uiţi cu cine să votezi.

Dragi politicieni, nu e de ajuns că mă asaltaţi în presă, pe stradă, în tramvai şi chiar la spital cu spamul vostru electoral? E musai să-mi intraţi în casă?

Lăsaţi-mi o fărâmă de intimitate!

Viol oral?

Pornesc de la articolul de pe Bihon: “Cinci orădeni au violat o minoră”.

În articol se precizează că minora are 13 ani iar între orele 01 şi 05 a.m se afla în compania a 5 orădeni cu vârste cuprinse între 18 şi 22 de ani.

Primul lucru la care m-am gândit după ce am citit articolul a fost : ce caută o copilă de 13 ani într-un club la ora 01 dimineaţa?

Apoi, cum vine asta cu violul oral? Ok, au făcut sex normal (depinde ce înţelege fata prin sex normal) dar cum te poate viola cineva oral?

De pastile ecstasy nu cred că poate fi vorba, eventual au băut o bere şi hormonii au început să-şi facă de cap.

Băieţii au vina lor, totuşi au întreţinut relaţii sexuale cu o minoră chit că ştiau sau ba că are 13 ani. Din păcate la cât de dezvoltate sunt copilele astăzi, e cam greu să îţi dai seama câţi ani au.

E cam stupid că numai tinerii sunt anchetaţi, domniţa în cauză sau părinţii acesteia fiind nevinovaţi.

Cum poţi tu ca părinte să-ţi laşi copila singură în oraş?

Ţin minte că prima dată când am intrat într-o discotecă (la ţară) a fost când am împlinit 14 ani şi nu m-a lăsat bunica să merg fără verişoara mea, prietenul ei, fratele meu şi vărul meu. Să nu cumva să păţească fata ceva. Şi cel târziu la 12 noaptea trebuia să fim acasă, în caz contrar riscam să luăm bătaie de la bunica! 🙂 Pe atunci nu suportam gustul berii iar Coca Cola era cea mai bună băutură din lume.

Părinţii nu mai au grija anturajului copiilor lor?

D’ale traficului orădean

1. La semafor, prin Cantemir. În faţă vreo 3 maşini aşteptau să se schimbe culoarea semaforului. În spatele celor 3 maşini aliniate frumos, un trabant! La vreo 4-5 metri în spatele trabantului se continua şirul de maşini care aşteptau la semafor.

trabant.jpg

2. Dacă eşti şofer de taxi, nu trebuie să respecţi codul rutier. Prin urmare liniile de tramvai fac parte din carosabil şi ai tot dreptul de a circula pe ele. Acum câteva zile, pe la 8 seara un şofer descurcăreţ ce conducea un taxi a decis că e prea deştept pentru a ocoli parcarea din faţa Catedralei din Centrul Civic şi a ales calea mai scurtă : linia de tramvai. Doar nu degeaba a fost asfaltată acea porţiune, nu?

3. În ultimele 2 săptămâni refugiile de tramvai au fost sparte şi refăcute, în miezul zilei. Datorită lucrărilor, staţiile de tramvai s-au mutat pe carosabil sau, în cazul refugiului de pe 6 Martie, în interiorul sensului giratoriu. Cu ocazia asta am putut să observ stupiditatea călătorilor OTL : în loc să fie atenţi la semaforul pentru maşini, ei trec ca bezmeticii pe unde au chef, şoferii trezindu-se de multe ori cu pietoni în faţa maşinii.

4. Dacă semaforul e pe roşu pentru pietoni iar maşinile sunt pe la 300 m. distanţă de trecerea de pietoni, întotdeauna se va găsi un deştept care să treacă strada. Partea nasoală e că gestul deşteptului va fi imitat de o bună parte din mulţimea de pietoni ce aşteaptă la semafor. Prin urmare şi şoferii sunt nevoiţi să acorde prioritate deşi pentru ei semaforul e pe verde. Spiritul de turmă continua să mă uimească!

Ia neamule îndoctrinare!

M-am săturat de prostiile extremiştilor! M-am săturat de naivitatea de care dau dovadă toţi cei ce cred că sunt discriminaţi în societate, că în România nu e musai să vorbeşti limba naţională sau că în Transilvania legea nu are nici o putere.

M-am săturat de extremiştii maghiari dar şi români deopotrivă care pentru a obţine câteva voturi şi un fotoliu cald recurg la orice prostie pentru a-şi îndoctrina electoratul.

M-am săturat de afirmaţiile iredentiste şi extremiste ale lui Tokes, care pe baza naivităţii electoratului maghiar are asigurat bine mersi un fotoliu în Parlamentul European.

M-am săturat de articolele pline se subînţelesuri şi de instigare la ură faţă de minorităţi.
În Oradea nu au fost probleme între etnii. De ce e musai să apelaţi la slogaluri iredentiste pentru a obţine ceva? Mi-e groază de campania electorală pentru postul de primar.

Acum vreo 2 săptămâni în Oradea câţiva extremişti au lipit afişe în care se spunea că Ardealul aparţine Ungariei. Românilor şi maghiarilor, nu vedeţi că e doar o formă de a vă instiga? De a vă întoarce unul împotriva altuia? Sunt scârbită de spiritul ăsta de turmă. Judecaţi înainte de a trage concluzii pripite. În loc să vă urâţi şi să vă omorâţi pentru o tâmpenie mai bine cautaţi adevăratul motiv pentru această râcă. Hai că nu e greu! Materie cenuşie avem cu toţii, contează cum o folosim!

De când e lumea s-a folosit această strategie. Pentru că e mai simplu să te evidenţiezi prin a acuza şi a instiga decât prin a încerca să găseşti o rezolvare. Vai, dar cât de uşor e să te arunci în luptă atunci când te afli în spatele oştenilor.

În ceea ce mă priveşte, toate articolele şi afirmaţiile iredentiste îmi aduc aminte de Troia. Sau de cruciadele duse în numele religiei. Nu contează cine pică, important e ca acele persoane care conduc din spate să-şi atingă scopul.

Azi am citit câteva articole – aici, aici şi aici – ce tratau subiectul limbii maghiare în instituţiile sanitare şi arhicunoscuta problemă a minorităţilor din Ardeal. Conform autorilor articolelor, maghiarii riscă să moară pentru că doctorii nu cunosc limba maghiară, motiv pentru care un doctor care nu cunoaşte limba minorităţilor riscă să-şi piardă locul de muncă. Probabil că acele persoane care au scris articolele (dar şi cei care au făcut aceste afirmaţii) nu cunosc realitatea. În toate spitalele din Ardeal doctorii şi asistentele cunosc şi limba maghiară. Nu toţi, dar majoritatea o cunosc. Spun asta în cunoştinţă de cauză.

Vreţi exemple? Mergeţi în Ardeal şi vă documentaţi. Intraţi într-un cabinet medical şi veţi auzi maghiară apoi română sau ambele limbi. Nu mai otrăviţi românii din restul ţării cu articole prost documentate şi scrise doar ca să ai ce pune în ziar.

Crucea crucilor

Primăria Oradea va finanţa construirea unei cruci de 35 de metri pe dealul Ciuperca. La baza crucii se va construi şi o capelă-muzeu, pentru a atrage turişti şi vizitatori.

Pentru construirea crucii se vor aloca 300.000 de lei (adică 3 miliarde de lei vechi, în cazul în care nici acum nu v-aţi obişnuit cu leii noi). Dacă ar fi vorba numai de cruce ar fi bine, dar nu. Ei vor şi capelă şi muzeu.

Să vă mai spun ce e la Ciuperca? Adică primăria vrea să facă din locul ăla distrus un loc de rugăciune?

În loc să folosiţi banii pentru întreţinerea şi iluminarea locului voi vreţi să-l faceţi loc de pelerinaj? Alo, primăria! Voi aţi uitat că babele şi moşii care sunt religioşi din cale afară nu pot urca până la Ciuperca? Voi chiar credeţi că aşa veţi menţine curăţenia în locul respectiv? Ani de zile nu s-a făcut ceva şi acum vreţi să-l canonizaţi?! La Ciuperca e locul unde se adună tinerii, nostalgicii, oamenii ce vor să vadă Oradea de la înălţime, nu e locul unde să vii să te închini unor icoane. Pentru aşa ceva avem zeci de biserici şi caterdale.

Nu e de ajuns o cruce de 35 de metri? Pentru ce naiba vă mai trebuie capelă? Şi aşa avem prea multe biserici în construcţie în oraşul ăsta. Măcar aruncaţi banii pe lucruri mai folositoare, cum ar fi coşurile de gunoi ce lipsesc cu desăvârşire de la Ciuperca, băncile de pe care lipsesc scândurile sau chiar asfaltarea drumului de urcare. Sau plătiţi oameni care să strângă gunoaiele ce au împânzit locul de ani de zile.

Citiţi pe Bihon mai multe despre prostia edililor municipiului Oradea.

Update: daca nici tu nu esti de acord cu risipirea banilor pe o cruce, semneaza petitia! Cetatea e adevaratul simbol al orasului Oradea. Crucea nu e simbolul tuturor religiilor, cu atat mai putin al tututor oradenilor.