Tag Archives: viata la bloc

pisica-la-panda

Voi deschideți ușa oricui?

Vorbesc despre ușa de la intrarea în bloc, în situația în care aveți interfon. Cu excepția prietenilor, care, înainte de a suna la interfon, mă întreabă ce număr să formeze, întotdeauna întreb cine e.

Dacă sună interfonul și nu răspunde nimeni, nu deschid ușa. Dacă nu cunosc persoana care răspunde, nu deschid. E atât de simplu.

În decembrie m-am trezit la ușă cu un grup de țigănuși care voiau să colinde. Acum 2 zile m-a speriat un individ care voia să-mi vândă o pilotă. Azi m-a deranjat un individ cu o șapcă de hipster care voia bani pentru un caz umanitar.

Probabil că nu m-ar irita atât de tare indivizii ăștia dacă s-ar oferi să-mi ducă gunoiul. Sau să-mi aducă o pită de la magazin. Dar nu, întotdeauna vor să-mi vândă ceva sau să le dau bani.

În astfel de cazuri zău că tare mult mi-ar plăcea să am un câine în casă, să sperie străinii. Deși, la fel de utilă ar fi o aplicație care, după sunetul soneriei, ar emite un sunet de câine furios care alergă și mârâie. Pentru că oricum doar străinii sună la sonerie.

Dar întrebarea rămâne: voi deschideți ușa de la bloc oricui?

pisica-la-panda

Conspiraţia porumbeilor

De când m-am mutat în garsoniera de la etajul 5, TheMitsi a dezvoltat o relaţie specială cu toate vietăţile dinăuntrul şi din jurul apartamentului. Acceptă străinii umani mult mai uşor şi zilnic ceartă “şobolanii înaripaţi” care se împerechează sub/la fereastră. Dimineţile încep cu un concert simfonic din muzică de pisică isterică acompaniată de porumbei zgomotoşi. Ăia se umflă-n pene-n faţa mâţei, afurisenia păroasă se crizează şi cârâie ca un pesedist ofticat că Johannis a ieşit preşedinte.

Dacă anul trecut pe vremea asta zburau prin faţa ferestrei rândunici şi lilieci, anul acesta am rămas cu porumbei. Care, fie vorba între noi, nu au nimic din graţia rândunicilor şi nici nu-s misterioşi ca liliecii. Şi cu afirmaţia asta sigur columbofilii îmi vor aprinde lumânări la biserică. La morţi!

De ceva vreme s-au înteţit “atacurile” porumbeilor. Devin tot mai tupeişti, mai agresivi şi mai intruzivi. Se aşază pe pervazul exterior al ferestrei şi … se uită în casă. Dacă zăresc pisica, îşi iau zborul rapid. Dacă mâţa doarme-n baie, păsările astea stau şi 10 minute pe pervaz şi se uită la mine.

Ba mai mult, săptămâna trecută, când mâţa dormea mai bine, un porumbel a încercat să intre nepoftit în casă, pe fereastra deschisă pt aerisirea casei. TheMitsi a luat atitudine fără să clipească. Ori să gândească (oare pisicile îşi gândesc mişcările şi manevrele sau sunt doar reflexe?).

Trei secunde mai târziu, mâţa păştea florile, cu tot cu pământ, din curtea blocului. Am ridicat-o cu groază, mi-era doar teamă să n-aibă traume interne, să nu-mi moară chinuită. Veterinarul i-a recomandat un fel de xanax pentru pisici, iar mâţa a dormit 2 zile ca un porc în lanul de cucuruz.

De câteva zile, însă, căpoasa blănoasă nu doar că a uitat cum a zburat 5 etaje fără paraşută, dar cred că a devenit dependentă ori de calmant, ori de senzaţiile tari. Altfel nu-mi explic de ce e şi mai agresivă când vede porumbeii.

Azi dimineaţă m-a speriat când … s-a izbit în fereastră. Încerca să prindă şobolanul care-şi flutura aripile în faţa geamului.

Şi atunci mi-a venit o idee : dacă porumbeii ăştia au pus la cale un plan pentru a-mi omorî mâţa?

pisica-la-panda