Tag Archives: Viena

calut decoratiune craciun

Preţurile de la Târgul de Crăciun din Viena

Pe principiul „dacă tot am ajuns în capitală, hai să mergem la piaţă”, zilele trecute, cu ocazia unei excursii cu mândrii colegi de serviciu, am ajuns şi la tradiţionalul Târg de Crăciun din Viena. Cred că-i cel mai cunoscut bâlci de iarnă de prin Europa. Am citit zeci de articole despre românii care preferă să meargă până-n Viena pentru a-şi cumpăra decoraţiuni de Crăciun şi ţoale. C-aşa-i obiceiul: de Crăciun şi de Paşti ne cumpărăm haine noi. Umblă vorba prin mass media că-s mai ieftine lucrurile în Viena!

Da, capitala austriacă e un oraş superb, magnific, uimitor etc. Înţelegi ideea. Dar nu când vine vorba de preţuri! Cele mai ieftine decoraţiuni costă 3 euro! Adică vreo 15 lei! Dacă nu ai prins ideea, îţi explic: un glob costă 15 lei! Un îngeraş de agăţat în brad e între 10 şi 15 lei! Raportat la salariile românilor, mie mi se par preţuri mari. Dar pentru vienezi şi restul europenilor care trăiesc în ţări mai mult sau mai puţin civilizate, preţurile sunt bune.

Vrei să mănânci un senvici (d-ăla cu ce-ţi place ţie)? Scoate 3 – 3,5 euro. Vrei o cafea? 3 euro! Vrei o clătită cu Nutella? 3 euro!

Ori sunt prea săracă, ori sunt obişnuită cu preţuri de Oradea, dar o cafea la pachet cu 15 lei mi se pare prea mult! Pentru buzunarul meu. Un cârnăcior învelit în aluat şi scăldat 2 minute în ulei încins a fost 3,60 euro. Atât costă 2 bucăţi mari de cârnaţ picant unguresc în Kaufland!

Şi-atunci de ce aud atât de mulţi oameni lăudând târgul de Crăciun din Viena? Că găseşti turtă dulce excelentă sau decoraţiuni superbe? Astea le găseşti şi la noi, la preţuri mai pentru români. Nu de alta, dar io nu ţin minte să fi dat 15 lei pe un glob în Oradea! (bine, io-s şi zgârcită!). De fapt, chit că nu-ţi permiţi prea multe, dacă te nimereşti prin zonă e păcat, mare păcat să nu vizitezi târgul.

Te pierzi în oferta bogată. De la mâncăruri cu specific austriac, la zorzonele, chinezării comercializate de slovaci sau cehi, agende şi caiete desenate şi legate manual de unguri pricepuţi, statuete frumos finisate şi pictate, globuri atent desenate, jucării interesante şi sticluţe de alcool rafinat, ai de unde alege.  Probabil de asta românii care nu trăiesc din salariul lunar merg la târgul de Crăciun din Viena.

Ţigănie? Nici vorbă! N-am văzut vreun cerşetor prin zonă! De fapt, cerşetorii dormeau la metrou sau prin diverse canale. Frig năprasnic în Viena!

Pe stradă oamenii zâmbesc. Poate din cauza frigului, le-o fi îngheţat zâmbetele pe feţe, poate pentru că n-au motive să fie amărâţi sau poate zâmbeau pentru că eram 4 femei pe stradă, cu aparatele foto la gât. Cert e că e plăcut să te plimbi pe străzi într-un oraş străin, să admiri clădirile restaurate şi superbe, iar bărbaţii să-ţi zâmbească atunci când îţi întâlnesc privirea.

În plus, austriecii vând tot ce au! Dacă vrei vin fiert (de fapt, îi zice punsch, un fel de vin fiert), îl bei în cană de ceramică, nu în plasticuri să te frigi pe degete. Costă vreo 6 euro o cană cu punsch, din care 2,5 euro reprezintă garanţia pentru recipient. Dacă vrei cana, o poţi păstra suvenir de la târg. Dacă nu, o returnezi la tarabă şi primeşti banii înapoi. Acelaşi lucru l-am văzut şi la palatul imperial austriac. Dar despre asta îţi voi povesti într-un alt articol!

graffitti

Graffiti: pro sau contra?

Susţin arta urbană, dar în anumite limite. Nu suport să văd pe toți pereții mâzgâliri cu vopsea. Unii “artişti urbani” nu fac altceva decât să murdărească faţadele clădirilor cu semnăturile lor și cam atât, nu transmit nimic prin „arta” lor.

Anul trecut, când am fost în Viena şi Praga, am observat multitudinea de graffiti ce acoperă foarte multe clădiri. Multe dintre desenele văzute arătau incredibil de bine, însă unele erau simple măzgălituri ce stricau toată faţada clădirii. Nu le înţeleg scopul. Dacă vrei să experimentezi, să-ţi dezvolţi talentul, exersezi în camera ta sau în zone izolate, nu în centrul oraşului.

În Praga am văzut măzgălituri pe clădiri istorice, clădiri renovate recent.

În Oradea nu prea există astfel de măzgălituri. Per total, oraşul arată bine. Cel puţin în zonele centrale, cele mai circulate şi văzute de turişti.

Oraşul tău cum arată?

Desene care mi-au plăcut, văzute în Viena:

Ce nu mi-a plăcut (repet, erau o mulţime de clădiri măzgălite în halul ăsta!)

Arată oribil! Sunt o mulţime de clădiri şi blocuri, unele măzgălite şi mai urât!

In Hradec Kralove (Cehia), pe gardul ce împrejmuia fostul aeroport militar, unde s-a desfăşurat Hip Hop Kemp 2008, puteai admira multe desene absolut fascinante.

Orice artist îşi zugrăvea peretele cu var alb şi apoi desena. Dar acei pereţi erau destinaţi pentru graffiti.

Câteva desene care mi-au plăcut în mod deosebit:

Cei care au realizat desenul ăsta sunt 2 artişti veniţi din Germania la Hip Hop Kemp.

Mijloace de transport din Viena

Nu sunt o mare amatoare de maşini, preferata mea e micuta Mini Cooper. Dar în Viena am văzut multe maşini interesante, de la foarte noi la foarte vechi.

Mi-au plăcut bicicletele. Bagi fisa, ai luat bicicleta şi ai ce da la pedale prin oraş. Din fericire, am văzut destule piste pentru biciclişti, doh! Oricum e super tare ideea.

Tramvaiele vechi circulă în paralel cu cele noi, asemenea celor orădene. Eh, doar că tramvaiele austriece vechi arată foarte bine şi te poţi înţelege pe stradă cu cineva, dacă trece tramvaiul. Apropo, mi s-a părut cel puţin ciudat: reclamele de pe tramvaiele vechi nu trec de linia care delimitează geamul. Cine i-o fi învăţat pe UDMR-işti că reclama trebuie să reducă total vizibilitatea călătorului, nu ştiu.

În schimb tramvaiele Siemens din Viena sunt mai lungi şi, cineva spunea, au scaune căptuşite.

Concluzii …

N-aş vrea să mi se reproşeze că am ieşit şi eu odată în Europa şi gata, m-am scârbit de România. Nu, dezgustul faţă de anumite lucruri care se întâmplă aici are vechime.

Da, Austria e o ţară superbă dar cred că totul are un preţ. Un preţ al civilizaţiei, spun eu. Faţă de localităţile româneşti pe lângă care am trecut în ultimele luni, satele austriece arată impecabil. Gardurile vii sunt tunse şi aranjate, florile stradale colorează atmosfera iar indicatoarele sunt vizibile. Să nu mai spun de calitatea şoselei.

Pe drumul spre Viena am văzut un singur cimitir aşezat la ieşirea din localitate, aproape de şosea. Diferenţa faţă de multe cimitire săteşti de la noi şi cel văzut e că între gardul cimitirului şi şosea erau 2 rânduri de copaci şi un şanţ. Ştiu ei ce ştiu!

În Ungaria mi-au plăcut limitatoarele de viteză din şosea amplasate la intrarea în localităţi. E o idee bună, ar trebui implementată şi la noi. Pădurile de pe marginea autostrăzii sunt îngrădite, astfel că deşi sunt indicatoare ce avertizează asupra pericolului de animale sălbatice ce pot sări pe şosea, gardurile s-au dovedit destul de eficiente şi nu ne-am întâlnit cu ursu-n drum.

În Slovacia autobanda nu e atât de strălucită, se simt denivelările din şosea. Dar au peisaje frumoase.

În Cehia am văzut câteva panorame superbe, cum spuneam în postul anterior, văi abrupte împodobite de păduri. După Brno am trecut prin Palava (adevărul e că n-am prea înţeles multe din indicatoarele lor), ceva lac imens unde oamenii se dădeau cu bărcile (cum le zice la ambarcaţiunile alea de 1 persoană care au aripioară de rechin? de vreo jumate de oră mă chinui să-mi amintesc denumirea lor). Oricum superbă zona. Brno în schimb arată ca un oraş comunist, de la depărtare. Cu siguranţă e un oraş frumos, însă de pe autobandă se vedeau blocurile comuniste acum colorate în albastru, portocaliu şi verde, pentru a masca cenuşiul original.

În România avem de toate dar nu ştim să le exploatăm potenţialul turistic. Preferăm să ne îngropăm în gunoaie. La noi, la intrarea într-o localitate, putem admira gunoaiele aruncate pe marginea drumului. Sau rablele ce-şi fac veacul pe unde au fost părăsite de şoferii sătui de piece of shits.

În ţărişoara noastră am văzut peisaje incredibile, avem păduri superbe, zone care ar putea atrage turiştii dacă cineva ar avea grijă de ele.

În Praga locul de unde am făcut poza asta, e amenajat special pentru ca turiştii să vină şi să admire peisajul. Drumul până sus e pavat, e aranjat şi îngrijit.

În Oradea avem Ciuperca, de unde poţi vedea oraşul. Din păcate la noi e în paragină. Gunoaie peste tot, drumul e ca vai de el, iarba e mai înaltă decât un om de statură medie iar coşurile de gunoi lipsesc cu desăvârşire. Păi cum să nu-ţi fie ciudă?!

Nenea Bolojane, se ocupă cineva de Ciuperca? Nu e păcat de locul ăla? Nu e păcat că alţii scot bani din pietre seci şi noi nu ştim să ne valorificăm potenţialul? Haideţi să facem ceva! Măcar trimiteţi nişte inspectori şi pe acolo, nişte angajaţi de la Urbana să ia gunoiul din tufe şi mărăcini. Să tundă cineva iarba aia, că doar sunt destui nenei care se plimbă cu maşinile de tăiat iarba pe umeri, că n-au ce face.

Praga, Viena – frumoasele Europei

N-am văzut Bucureştiul dar am văzut Praga, Viena şi Budapesta. N-am văzut Dunărea la noi, dar am văzut-o în Viena.

Duminică, profitând de vremea nu prea frumoasă de la Hradec Kralove, ne-am urcat în maşină cu destinaţia Praga.

Am mers direct la cetate, de unde se poate vedea o bună parte din capitala cehă. Continue reading

Back to Romania … :(

Azi dimineaţă, pe la ora 10, intram în ţară pe la vama Borş. N-am reuşit să dorm prea mult pe drum, l-am lăsat o bună bucată de drum pe bruta mică să doarmă în braţele mele. De fapt, vreme îndelungată nu mi-am mai simţit picioarele, aşa de incomod stăteam pe banchetă. Deh, prea multe bagaje şi prea multă bere …

În 4 zile am vizitat 2 capitale europene şi am trecut pe lângă alte 2.

De pe autobandă am văzut Budapesta şi Bratislava. Capitala Ungariei e imensă, cel puţin din cate am apucat să văd. Mi-au plăcut pădurile din jurul uriaşului oraş. Faţă de Bratislava, nu am văzut blocuri “comuniste”, aşa cum le numesc eu. Mă refer bineînţeles la blocurile de 10 etaje, neapărat gri şi ordonate parcă unul lângă celălalt, paralele.

Autobanda ungurilor e mai bună decât cea slovacă sau cehă. Nici nu simţi că mergi cu 160/h. Am rămas uimită când am văzut că, în afară de Borş, nici o altă vamă nu avea vameşi. Am trecut nestingheriţi prin Slovacia şi apoi prin Cehia. Bineînţeles că ne-am cumpărat vigniete pentru toate cele 4 ţări străbătute.

Apropo de autostradă şi maşini, ungurii sunt foarte disciplinaţi în trafic. Plus că n-am văzut multe Jeep-uri sau Tuareguri la unguri. Dimpotrivă, am văzut o Lada, poate mai bătrână decât mine, care rula liniştit cu 100 la oră. Ba mai mult, am văzut o Dacia papuc ce se ţinea al naibii de bine la 120 la oră. În Ungaria am văzut multe Swift-uri iar în Cehia (aşa cum era de aşteptat) multe Skoda-uri.

Satele din Ungaria par atât de aranjate, că ţi-e mai mare dragul să treci pe acolo cu maşina. În Slovacia deja se schimbă treaba. De la autostradă până la blocurile gri şi clădirile uriaşe ale fostelor fabrici comuniste, toate ar trebui să descrie un peisaj întunecat şi puţin prietenos. Dar totul arată altfel, schimbat. Parcă cineva a şters cu buretele o bună parte din cenuşiul comunist. Ei bine, slovacii (asemenea românilor) se pot mândri cu peisaje incredibile. Mă refer la pădurile de conifere şi dealurile verzi. Diferenţa faţă de români e că aproape peste tot am văzut câmpii arate sau cultivate cu porumb şi floarea soarelui.

La cehi, câteva sate mi-au amintit de România, cu şosele peticite şi case părăsite. N-aş vrea să generalizez, pentru că nu e aşa peste tot. Înspre Hradec Kralove panoramele sunt superbe: văi abrupte împădurite de foioase şi conifere. Apropo, nu prea am văzut cimitire la şosea sau cruci pe marginea drumului, nici la cehi, unguri sau slovaci.

Satele austriece m-au fermecat. Da, cel mai mult mi-a plăcut Austria. Peisajele au fost incredibile. Lanuri de floarea soarelui peste tot, podgorii de viţă de vie sau lanuri pe porumb. Oamenii de pe acolo chiar muncesc. La şantierul de la autostradă se muncea de zor. La ora 7 p.m lumea încă trebăluia pe şantier.

Când am intrat în ţară, azi dimineaţă, am rămas uimită să observ diferenţele uriaşe între români şi civilizaţie. Gunoiul de pe marginea drumului, chiar la intrarea în ţară, maşinile parcate aiurea, iarba ce creşte nestingherită peste tot, liniile albe de pe şosea par atât de şterse în comparaţie cu ce am văzut în Ungaria … Uf, ar fi multe de spus.

Mai multe despre oraşele vizitate în postul următor.