Tag Archives: zumzete …

Ne dati ori nu ne dati?

În urmă cu 30 de minute au intrat în firmă, în şir indian, mai mulţi pensionari. Ca nişte răutăcioşi ce suntem, ne-am întrebat discret dacă s-a mutat cumva casa de pensii la noi în sediu.

Evident că mi-a fost ruşine de mine când i-am auzit cântând. Cu vocile lor ne-au încântat vreo jumărate de oră.

Bătrânii fac parte din corul Traian Moşoiu, îmi şopteşte o colegă.

Da, e clar. Crăciunu e tot mai aproape! Unde e zăpadaaa???

Nefericiti, bolnavi mintal si saraci

Suntem nefericiţii Europei! Avem salarii mici, muncim puţin şi fără spor, nu ne spălăm pe dinţi iar rufele stau jegoase în debara cu lunile pentru că ne zgârcim să dăm 6 lei pe un amărât de pachet de detergent.

Suntem şi foarte bolnavi. Murim de cancer de col, TBC, atacuri cardiace şi tot felul de alte boli. Mai nou, suntem şi bolnavi mintal.

E şi normal să fie aşa dacă românii dau vina pe stat pentru orice. N-ai bani să-ţi cumperi o pâine pentru că ultimii bănuţi i-ai dat pe un pachet de Kent? E de vină statul, mama lui de stat, că ne impozitează aproape 30% din salariu.

N-ai bani să dai pe medicamente dar îţi permiţi rate de sute de euro pentru SUV-ul luat anul trecut pe credit? Hoţii ăia din Guvern sunt de vină! Ei te-au pus să-ţi cumperi maşini de mii de euro şi să rabzi dureri de dinţi pentru că ai vrut să arăţi că eşti un om cu stare cu ultimul răcnet de maşină în loc să-şi rezolvi cariile…

Toate sondajele astea mă exasperează. Le consider un fel de “hai să băgăm spaima în popor cu tembelizorul”.

Cumpărăm ca să aruncăm!

Din fericire, fac parte din puţinii români care n-au credite la bănci. Aşa că nu prea simt atât de tare efectele crizei financiare. Da, am observat că s-a scumpit carnea, că legumele au preţuri din ce în ce mai mari dar asta nu înseamnă că nu-mi permit să cumpăr kaizer de 5 lei, carne de porc de 7-8 lei, şunculiţă de 8 lei sau brânză bună de 7 lei. Nu am nevoie de mai mult. Nu are rost să cumperi un kilogram de carne dacă nu consumi în timp util atât de mult.

Acum mai bine de o săptămână am cumpărat o jumătate de kg de carne tocată, să fac sarmale. Am folosit jumătate din carne, restul e la congelator. O voi folosi cel mai probabil sâmbătă, la nişte chifteluţe. Am dat 7 lei pe carne. N-a fost cea mai ieftină din magazin dar nici cea mai scumpă. Ce rost avea să iau un kg? Să am ce să arunc peste 2 săptămâni?!

Când merg la cumpărături văd o mulţime de oameni cum îşi umplu cărucioarele cu toate porcăriile. Chestii de mâncare. Au şi alea un termen de valabilitate. Ce rost are să dai o căruţă de bani pe prostii care vor expira, pentru că nu vei ajunge să le consumi pe toate în 2-3 săptămâni? E păcat de mâncarea aia, zău aşa!

Dacă facem un calcul, vom observa că românii aruncă foarte multă mâncare la gunoi. Şi britanicii aruncă dar ei au (încă!) salarii mai mari.

Cumpărăm multe şi aruncăm jumătate. Pentru că se strică. Dar ne plângem că nu mai avem bani de mâncare.

Sau şi “mai bine”, ne zgârcim la produse de calitate superioară, cumpărăm cantităţi mari de produse de o calitate inferioară şi dăm dublu pe medicamente. Aşa economisim, nu?

Atunci, cum să nu fim nefericiţi? Mi-e milă de oamenii care au rate la bancă şi nu au ce să pună pe farfurie copiilor, îmi pare rău de oamenii care rabdă de foame pe străzi dar îmi pare şi mai rău că se întind uneori mai mult decât ajunge plapuma. Oricum mai mult de a le asculta povestea şi de a-i sfătui, nu prea ai ce face. Cu 2 lei, nu se schimbă lucrurile!

Femei frumoase

Din când în când mai citesc şi tabloidele britanice (Daily Mail) astfel că azi am văzut câteva poze gen “Then and Now” ale unor supermodele de succes. E uimitor cât de bine arată femeile astea la 40 de ani, deşi ştiu că nu ar trebui să fiu surprinsă. Ceea ce m-a pus pe gânduri însă, e faptul că şi după ce şi-au încheiat carierele de supermodel femeile astea nu s-au apucat să mănânce ca apucatele. Se menţin în formă şi chiar au grijă ca atunci când ies pe stradă să arate impecabil.

Ar trebui să le dea de gândit tinerelor aspirante la statutul de top model.

Eva Herzigova, 35 de ani, născută în Cehia.

Helena Christensen, 39 de ani, născută în Danemarca.

Claudia Schiffer, 38 de ani, născută în Germania

Cindy Crawford, 42 de ani, născută în SUA

Naomi Campbell, 38 de ani, născută în Marea Britanie

Elle Macpherson, 44 de ani, născută în Australia – The Body

Linda Evangelista, 43 de ani, născută în Canada

“We don’t wake up for less than $10,000 a day.”

In my secret life …

Pentru că azi noapte ne-am uitat la câteva episoade din Lost, sezonul întâi (thank you Rodion!), am adormit ceva mai târziu iar azi dimineaţă eram prea somnoroasă pentru a mai scoate capul pe geam, să văd şi eu cum e vremea.

Aşa că, după duşul de dimineaţă, primul lucru pe care mi-a căzut privirea în dulap au fost pantalonii mei scurţi albi. Şi pentru că la pantalonii ăştia nu se potriveşte orice, i-am asortat cu un top negru (da, zici că sunt o absolventă de liceu de pe vremuri). Norocul meu că am obiceiul să iau cu mine câte o cămaşă sau un sfeter, în caz de frig.

Când ajung în faţa blocului constat cu stupoare că afară dă să plouă. Somnoroasă cum am fost, normal că nu m-am întors să mă schimb, m-am gândit că se schimbă vremea şi pe la 2-3 iese soarele.

Draci! La 2 fără 15 când am plecat la papa, în Oradea ploua, dar încet. Până am terminat de păpat, a început să plouă torenţial. Ce e de făcut când eşti cu picioarele goale în pantaloni scurţi? Normal, te îndrepţi spre un magazin cu ciorapi de damă, d-ăia eleganţi, să nu-ţi îngheţe ceva. Eventual iei tramvaiul până la serviciu.

Din păcate primul tramvai a fost 1N, care duce în Rogerius aşa că o staţie am mers pe jos, prin ploaie. Măcar am avut o umbrelă.

Aşa că la ora asta mă relaxez cu muzica lui Leonard Cohen … In my secret life, Dance me to the end of love (de fiecare dată când difuzam piesa asta, doamna Ani din Lugoj suna la radio să ne felicite pentru program). Good times 🙂

Când aud vocea lui Leonard uit de ploaie, de faptul că sunt udă la picioare şi că sunt ciufulită şi văd partea frumoasă a lucrurilor : I’m still happy 🙂

Enjoy

I hate make-up!

Ieri spuneam că am un blog de fată citit şi comentat mai mult de băieţi. Azi am constatat că devin din ce în ce mai scârbită de produsele de înfrumuseţare pentru femei.

După ce am primit doza optimă de energie în urma cafelei de dimineaţă, am zis să mă aranjez şi eu puţin, că deh .. doar sunt fată şi trebuie să fac impresie bună la examen.

Mi-am luat rimelul, fondul de ten şi luciul de buze cu gândul să mă machiez puţin. După ce am văzut fondul de ten cum îmi face faţa, mi s-a făcut scârbă de mine şi m-am spălat. Mi se pare oribil fondul de ten. Nu ştiu cum am făcut prostia de a da banii pe el.

Rimelul e ok, nu mă deranjează ba chiar îmi place că ochii mei micuţi primesc un alt “look”. În schimb luciul de buze (nu orice porcărie Avon, ci Nivea) l-am şters după 5 minute. Are un gust oribil şi nu mă simt bine cu el.

Nu pot înţelege cum unele fete folosesc chestiile astea în cantităţi uriaşe în fiecare zi. În asta constă oare frumuseţea? Aşa de bine mă simt acum cu faţa curată, fără fondul ăla de ten oribil şi mai ales fără ruj sau luciu de buze. Prefer oricând balsamul Nivea Lip Care, e mai soft, nu încarcă şi face buzele moi şi “delicioase”.

Pe când mă chinuiam să mă descotorosesc de “crema frumuseţii” aka fondul de ten, un gând mi-a brăzdat creieraşul : dacă nu suport machiajul în exces înseamnă că nu mai sunt feminină?

Cineva îmi spunea mai demult că o fată care se respectă nu iese niciodată din casă până nu şi-a aplicat un strat de fond de ten şi unul de rimel. Eu nu pot ieşi din casă dimineaţa dacă nu mă dau cu cremă de corp, deodorant sau dacă nu m-am spălat pe dinţi.

Din fericire am un ten curat, fără coşuri aşa că toate produsele de înfrumuseţare (gen farduri sau pudre) mi se par inutile. Decât să mă machiez în fiecare dimineaţă prefer un duş răcoritor şi o cremă de corp. Face minuni dacă ai pielea sensibilă şi se usucă de la apa cu clor.

Explicaţii de politicieni

Aseară am urmărit o emisiune electorală la TTV, în cadrul căreia Octavian Haragoş şi Hizo Zoltan au dat o şansă fiecărui candidat la Primăria Oradea de a-şi expune planul de bătaie în eventualitatea câştigării alegerilor locale.

I-am urmărit pe toţi candidaţii, am ascultat ce au avut de spus şi ca cetăţean al oraşului Oradea am înţeles următoarele: Continue reading Explicaţii de politicieni

Viol oral?

Pornesc de la articolul de pe Bihon: “Cinci orădeni au violat o minoră”.

În articol se precizează că minora are 13 ani iar între orele 01 şi 05 a.m se afla în compania a 5 orădeni cu vârste cuprinse între 18 şi 22 de ani.

Primul lucru la care m-am gândit după ce am citit articolul a fost : ce caută o copilă de 13 ani într-un club la ora 01 dimineaţa?

Apoi, cum vine asta cu violul oral? Ok, au făcut sex normal (depinde ce înţelege fata prin sex normal) dar cum te poate viola cineva oral?

De pastile ecstasy nu cred că poate fi vorba, eventual au băut o bere şi hormonii au început să-şi facă de cap.

Băieţii au vina lor, totuşi au întreţinut relaţii sexuale cu o minoră chit că ştiau sau ba că are 13 ani. Din păcate la cât de dezvoltate sunt copilele astăzi, e cam greu să îţi dai seama câţi ani au.

E cam stupid că numai tinerii sunt anchetaţi, domniţa în cauză sau părinţii acesteia fiind nevinovaţi.

Cum poţi tu ca părinte să-ţi laşi copila singură în oraş?

Ţin minte că prima dată când am intrat într-o discotecă (la ţară) a fost când am împlinit 14 ani şi nu m-a lăsat bunica să merg fără verişoara mea, prietenul ei, fratele meu şi vărul meu. Să nu cumva să păţească fata ceva. Şi cel târziu la 12 noaptea trebuia să fim acasă, în caz contrar riscam să luăm bătaie de la bunica! 🙂 Pe atunci nu suportam gustul berii iar Coca Cola era cea mai bună băutură din lume.

Părinţii nu mai au grija anturajului copiilor lor?

Noile tendinţe în publicitate

După succesul Germanos cu drăgălaşul câine rasa Jack Russel, agenţiile de publicitate nu s-au lăsat mai prejos şi au readus animalul în prim plan. Doar sexul şi animalele vând cel mai bine, nu? 😛

Un alt trend e acela al preluării unei idei vechi care a avut succes într-o altă reclamă.

Cuţu-cuţu, pisi-pisi

De vreo 2 ani Germanos încearcă să atragă clientela apelând la imaginea unui câine rasa Jack Russel. Peste ocean spoturile publicitare cu animale au dus la rezultate neaşteptate, imaginea unei familii tipic americane nefiind completă fără un câine de companie (în Marea Britanie balanţa înclină mai mult în favoarea felinelor). Românii au început să acorde din ce în ce mai multă importanţă animalelor de casă, în special câinilor. Aşa că era de aşteptat că şi agenţiile de publicitate din România vor adopta trendul utilizării unui patuped simpatic în spoturi, indiferent de produs.

Prima dată când am văzut spoturile Germanos m-am întrebat: “Bine, bine dar ce legătură are patrupedul cu telefonul?”, întrebare care n-a mai contat după ceva timp. M-am îndrăgostit de căţeluş. Din păcate spoturile de acum nu mai sunt atât de amuzante ca cele de la început.

În ultimele săptămâni am văzut un spot pentru Prigat – Pisica energică. Deşi iniţial mesajul era acela că sucul îţi dă mai multă energie (nici asta nu înţeleg cum vine), se poate interpreta şi prin faptul că sucul e aşa de nasol că până şi copiii preferă să-l dea pisicilor, aşa cum făceam fiecare dintre noi în copilărie când ne obliga bunica să păpăm ceva ce nu ne plăcea.

Un alt câine “publicitar” e şi cel din spotul pentru berea Stejar (o fi mai sănătoasă decât sucul Prigat?). Chiar nu înţeleg asocierea dintre berea Stejar, noul lor slogan şi bietul Terrier care o păţeşte. Ok, am înţeles că se adresează unui public masculin dar câinele? Punem pariu că Terrier-ul a plăcut mai mult publicului feminin decât masculin? Un bărbat ce are grijă să nu-i fie lezată masculinitatea nu-şi ia ca şi câine de pază un Terrier. Nu se uită decât la câini de talie mare, de la Ciobănesc German în sus. Nu-i aşa Arhi? 😀

Copiem dar suntem originali

Ţin minte când a apărut primul spot Sony Bravia. M-a fermecat pe loc. Dacă nu mă înşel, au optat pentru un spot teasing, m-au făcut curioasă despre ce e vorba şi abia după câteva săptămâni au apărut cu un spot despre produsul efectiv. Mi-a plăcut mai mult decât campaniile Peugeot. Oricum genialitatea celor ce au creat întreaga campanie Sony Bravia nu putea rămâne fără “epigoni”. Aşa că noul spot Click Net, de la Romtelecom imită foarte bine spotul acesta. Prima dată când am văzut spotul de la Click Net chiar am crezut că Sony lansează un nou produs sau ceva. Până şi melodiile seamănă.

Probabil agenţia de publicitate care colaborează cu Romtelecom duce lipsă de oameni creativi altfel nu-mi pot explica preluarea ideii din spotul Panasonic Viera în spotul Romtelecom Journey.

Tragem o concluzie?

Bruta mică spunea că spoturile româneşti devin din ce în ce mai isteţe. Posibil. Fără să fiu rea trebuie să recunosc faptul că sunt multe spoturi care mie nu îmi spun nimic ci dimpotrivă, îmi lasă impresia că se adresează ţaţei Floare din piaţă care are nevoie de tot soiul de detergenţi, supe la plic şi iaurturi cu diferite arome şi denumiri.

Vreau să dorm!

De vreo 3 zile nu mai dorm bine motiv pentru care îmi sare ţandăra foarte uşor, n-am stare nici la lucru, obosesc repede, mă doare spatele şi mi s-au umflat picioarele din senin.

Nu e vorba de acea perioadă a lunii (cel puţin la mine nu se manifestă în halul ăsta!). Am ajuns să mă trezesc de vreo 3-4 ori pe noapte şi să mă învârt prin pat ca nebuna. Mi-e aşa de ciudă când văd că bruta mică n-are probleme şi doarme dus. În momentele alea mi-aş dori să dorm şi eu adânc, poate chiar să sforăi. Poate măcar aş dormi şi eu câteva ore liniştită.

Partea cea mai proastă e că dimineaţa mă trezesc mai obosită decât atunci când m-am pus la culcare. M-am tot gândit de ce nu mă odihnesc: stres, preocupări, schimbarea vremii, schimbarea temperaturii, au înflorit copacii, câinii de pe stradă etc. Din păcate, pentru somnul meu, de vreo 3 zile câinii din spatele blocului nu mai tac, parcă au dat startul unui maraton de lătrat. Ştiam că pisicile sunt animale nocturne, nu câinii.

Am încercat să beau mai mult ceai, am schimbat cafeaua pe cappuccino, nu mănânc decât foarte puţin înainte de culcare (cât să nu-mi chiorlăie maţele) iar ceaiul îl îndulcesc cu miere. Nu cred că e o chestie medicală, având în vedere că în fiecare primăvară sau vară trec prin asta. Doar că acum vreau să scap mai repede de “insomnia şi nervozitatea de primăvară”.

Soluţii anyone?