Încă din copilărie ziua de 20 iulie a fost un motiv de sărbătoare pentru mine. Din 2 motive:
1. e ziua Sf. Ilie (da, ăla cu focul), la Româneşti se ţine Balta Caldă şi ruga
2 . în copilărie mami m-a păcălit că e ziua mea de nume.
Nu ştiu să existe vreo sărbătoare a Sf. Liliana (de fapt, nu cred că a existat vreodată o sfântă sau o tanti mai brează cu numele ăsta), motiv pentru care eram necăjită. Surioara mea are 2 zile de nume. La fel şi frate-meu!
De altfel, numele de Liliana era destul de rar în cartier, cred că puteam număra pe degetele de la o mână fetele cu numele ăsta! ÃŽn clasele primare am fost unică … însă pe atunci îmi doream să mă numesc Cristina sau Andreea, la fel ca majoritatea fetelor din ÅŸcoală. Când am crescut, am descoperit semnificaÅ£ia numelui meu. Mi se potriveÅŸte ca o mănuşă! (aÅŸa zice Gheorghe!)
AÅŸa că mami a inventat 20 iulie-ziua de nume a Lilianei. Doar se aseamănă cu Iuliana, nu? 😛
De 2 ani încoace ziua asta înseamnă ceva mai mult. E ziua noastră! Ieri am făcut 2 aniÅŸori împreună, 2 aniÅŸori frumoÅŸi, presăraÅ£i cu multe zâmbete, câteva lacrimi ÅŸi …. multe, multe “Å£ucă”!
La mulţi ani nouă!