Cat am vizitat Mănăstirea de la Româneşti, tati a tot pândit, cu aparatul foto, peştii din bazine şi iazul improvizat. Acum câţiva ani aveau mai mulţi păstrăvi pe care i-au înlocuit cu cleni.
La un moment dat ne-am trezit strigând peÅŸtii, doar-doar ‘or sta la poză. Nu au avut chef de ÅŸedinÅ£e foto. AÅŸa că, pentru a se relaxa, când am ajuns în Lugoj, tati a plecat la pescuit.
Ne-a adus acasă 2 peÅŸtiÅŸori cam … burtoÅŸi.
Când am văzut bietele creaturi, m-am gândit la Puiu, că doar e pescar, ca “moÅŸu'” meu de la Lugoj.
Ehe, câţi peÅŸti am curăţat în adolescenţă… Dar ÅŸi când făcea tati marinată uitam de miros ÅŸi de scârbă.