Cat am vizitat Mănăstirea de la Româneşti, tati a tot pândit, cu aparatul foto, peştii din bazine şi iazul improvizat. Acum câţiva ani aveau mai mulţi păstrăvi pe care i-au înlocuit cu cleni.

La un moment dat ne-am trezit strigând peştii, doar-doar ‘or sta la poză. Nu au avut chef de şedinţe foto. Aşa că, pentru a se relaxa, când am ajuns în Lugoj, tati a plecat la pescuit.

Ne-a adus acasă 2 peştişori cam … burtoşi.

Când am văzut bietele creaturi, m-am gândit la Puiu, că doar e pescar, ca “moşu'” meu de la Lugoj.

Ehe, câţi peşti am curăţat în adolescenţă… Dar şi când făcea tati marinată uitam de miros şi de scârbă.