Tramvai nou, mon cher

Azi dimineaţă am aÅŸteptat, ca în fiecare dimineaţă, tramvaiul care mă lasă chiar în faÅ£a firmei (ca să vezi ce noroc am! :p). StaÅ£ia aglomerată, oamenii nervoÅŸi, eu relaxată, citeam Castelul prinÅ£esei de caramel de Eduard Å¢one (mersi Andrei). Dintr-o dată observ că încep să se agite spiritele în jurul meu. Unii se minunau, alÅ£ii înjurau dar cei mai mulÅ£i se uitau cu gura căscată la “chestia aia” ce se arăta pe ÅŸinele de tramvai.

S-au deschis uşile, îngrămădeală mai ceva ca la cozile de pe vremea lui Ceauşescu, oamenii din tramvai se uitau urât la cei care voiau să urce şi dintr-o dată se aude o voce agitată.

Călătoria cu acest tramvai este gratuită. Urcaţi şi depărtaţi-vă de linia galbenă de la uşi. Vă mulţumesc!

Cei care au urcat pentru prima dată în noul mijloc de transport în comun s-au uitat, curioÅŸi în stânga ÅŸi în dreapta să desluÅŸească misterul vocii. După o încercare de a închide uÅŸa, se aude din nou vocea, de data asta ÅŸi mai agitată :”TreceÅ£i de linia galbenă de la uÅŸile tramvaiului! Vă mulÅ£umesc!”.

Şi tot aşa, în fiecare staţie. Ca să fac o comparaţie, noul Siemens se aseamănă foarte bine cu trenurile Intercity, alea cu scaune cam incomode. Nici nu simţi liniile de tramvai, doar îmbinările prost făcute de cei care s-au ocupat de schimbarea lor astă vară. Totuşi OTL-ul ar trebui serios să se gândească la nişte cursuri de Anger Management pentru vatmani. Cred că nervozitatea conducătorului a întrecut-o pe cea a călătorilor. Sau măcar să înregistreze mesajul. O voce calmă ar avea un alt efect asupra publicului.

Ajungem la PiaÅ£a Mare, peronul plin de babe ÅŸi de moÅŸi ieÅŸiÅ£i de la piaţă. O babă, mai curioasă, urlă :”Băi, da’ ăsta nu are scaune, nu urc!”. O doamnă din tramvai îi spune că sunt scaune, dar mai puÅ£ine ÅŸi că e înghesuială mare în tramvai.

M-au amuzat discuţiile dintre călători.

“Da’, naiba mai merge cu tramvaiul ăsta. Ajungeam deja de 2 ori până la piaţă cu ăla vechi”, “Lasă doamnă, că am intrat ÅŸi noi în NATO cu tramvaiul ăsta. Ce, nu e bun?”, “Haide fată, urcă sus, ÅŸi aÅŸa e gratuit.”, “Tanti, pe ăsta nu mai compostezi biletul până la CriÅŸu. Decât să luaÅ£i de la Parc 3 roÅŸu, mai bine mergeÅ£i roată cu ăsta, că ÅŸi aÅŸa e gratuit. Dacă mergeÅ£i cu ălalalt, tre’ să plătiÅ£i”, “Te mai miri că au mărit biletele?” ÅŸi multe altele.

Scriam în postul anterior că sunt curioasă în cât timp vor fi sfâşiate husele. EI bine, scaunele nu au huse. ÃŽn privinÅ£a mirosului … să spunem doar că pe durata călătoriei o Å£igancă s-a lipit de spatele meu (probabil i-a plăcut ÅŸi ei mirosul de balsam emanat de bluza mea) iar 2 moÅŸi puturoÅŸi ÅŸi-au făcut loc printre călători până când au prins 2 locuri libere. Dacă era aer condiÅ£ionat poate nu mai simÅ£eam putoarea lor.

Bineînţeles că m-am ales cu vreo 2 coate în stomac, un moş mai că nu m-a sufocat între 2 femei voluminoase de vreo 40 de ani şi, fără să vreau, l-am călcat de vreo 2 ori pe picior pe un tip care stătea lângă mine.

Tramvai modern, confortabil însă mai trebuie lucrat la partea cu amabilitatea vatmanilor şi cel mai important, la educarea călătorilor.

5 thoughts on “Tramvai nou, mon cher

Leave a Reply to lilisor Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.