Femeie emancipata=pitzipoanca?

Se dă un comentariu lăsat aici:

Zoso, generalizezi cam mult si in plus uiti mentalitatea. Mama mea avea o vorba “Las ca nu ma mai alege nimeni”. Dupa ce trecuse de 40 de ani si arata inca bine. Iar eu cand aveam 15 ani si ma machiam un pic- ca p-e vremea mea nu existau reviste gen Sabrina’s secrets care dau un fard la fiecare numar- imi zicea “Hai mai repede, ce te boiesti atata”. Vezi, astea tin de mentalitate. Si-n primul rand barbatul ar trebui sa accepte ca femeia care este emancipata NU mai poate fi si gospodina, ca ziua tot 24 de ore are ca pe vremea bunicii. dar bunica nu avea servici si de-asta putea sa gateasca si sa spele si sa calce.

Adică, dacă eşti femeie cu serviciu, nu mai poţi fi şi gospodină în propria ta casă?!

Eu lucrez 9 ore pe zi, gătesc aproape în fiecare seară, la curăţenie şi mâncare mai îmi dă şi Bruta mică o mână de ajutor, spăl haine şi îmi mai găsesc timp de prieteni, ieşiri în oraş, epilat, cremuit etc. Iar duşul de dimineaţă e adesea mai revigorant decât o cafea bine făcută. Cu toate astea, nu-s grasă. Ce-i drept, am moştenit tipul slim de siluetă al maică-mii (care abia la 40 de ani s-a mai îngrăşat oleacă dar tot nu e cât casa!) aşa că mai degrabă mă chinui să mă îngraş decât să slăbesc. Asta nu înseamnă că bravez pe subiectul ăsta.

Într-adevăr, ies în oraş mai mult în weekend sau în serile când nu sunt prea obosită după serviciu dar cu toate astea, reuşesc să am grijă de casă.  Cui îi place să locuiască într-un apartament unde praful de pe mobilă e de 3 degete, vasele au făcut mucegai de când n-au mai fost spălate sau mirosul din casă îţi mută nasul din loc?!

Carieristele şi gospodăria…

Îmi amintesc de o cunoştinţă care îmi zicea că ea nu o să înveţe să gătească vreodată pentru că ea lucrează, nu se cade ca o femeie de carieră să facă astfel de treburi. O fi, nu ştiu. Mai am timp să mă decid ce carieră vreau.  Ea trebuie să fie mereu cochetă, aranjată şi dichisită însă în casă are un jeg de mi-era scârbă să mă aşez pe scaun.

Gospodărirea locuinţei intră la mişcare şi sport. Pentru că nu stai pe scaun când mături sau dai cu mopul, nu stai în fotoliu când găteşti şi cu siguranţă nu te îngraşi când speli geamurile. Se ard multe calorii făcând treburi casnice.

Puţini bărbaţi au răbdarea necesară pentru a face curăţenie. Puţini bărbaţi observă dacă e mizerie sau nu. Puţini bărbaţi sunt dispuşi să facă treaba unei femei.

De fiecare dată după ce fac curăţenie, am nevoie de o oră să-mi revin. E drept, sunt puţin maniacă atunci când vine de igienă şi e musai ca toate lucrurile să lucească de curăţenie. Cred că şi asta e o moştenire de familie.  Dar ideea e că în timp ce faci curăţenie, scapi de multe calorii.

Mentalităţi şi familii…

E o chestiune de mentalitate, aşa cum zicea autoarea comentariului. Maică-mea, după ce venea de la serviciu, făcea de mâncare pentru familion. Dacă nu era mami, era tati. Şi după ce am mai crescut, eram eu cea care făcea de mâncare. Sau surioara.

Am văzut familii unde femeia făcea totul în casă iar bărbatul venea acasă şi aştepta să i se pună mâncarea în farfurie. Eventual ducea gunoiul, pentru că oricum ieşea la ţigară. Ori, eu nu accept asta. Pentru ca o relaţie să funcţioneze, e nevoie de cooperarea ambilor parteneri. Ştiam un cuplu (au divorţat într-un final) în care bărbatul suplinea rolul femeii în casă: el gătea, el făcea curăţenie, el mergea la cumpărături etc. Şi culmea, femeii nu-i mai tăcea gura. Mereu îi găsea nod în papură. Până când nenicul nostru i-a spus “Adio” pentru totdeauna. Evident că proasta nu şi-a dat seama de greşelile ei aşa că şi azi îi poartă pică bărbatului bun la toate …

Nu cred că e o mentalitate feministă când spun că şi bărbatul are un rol bine stabilit în casă. Sunt câteva lucruri destinate exclusiv bărbaţilor: să ducă gunoiul, să care cumpărăturile, să repare ţevile, să schimbe butelia, să schimbe un bec, să se ocupe de facturi, să dea o mână de ajutor atunci e nevoie. Am văzut bărbaţi care nu erau în stare să-şi caute în dulap o pereche de şosete. “Mama mi le dădea”, am auzit de la dânsul când nevasta i-a adus ciorapii …

Şi revin la o idee mai veche. Mamele de băieţi trebuie să-şi înveţe odraslele că au nişte responsabilităţi, la fel ca şi noi, femeile.  Faptul că ai o chestie ce se bălăngăne din când în când, nu înseamnă că vei primi totul pe tavă, ca la botul calului!

Am cam sărit de la o idee la alta dar concluzia e aceeaşi: poţi să împaci şi capra şi varza, trebuie doar să găseşti echilibrul!

7 thoughts on “Femeie emancipata=pitzipoanca?

  1. Falcuta

    O cariera full-time cam iti ia timpul destinat de obicei chestiilor casnice, dar de aici nu trebuie sa deduci ca o sa fie munti de gunoi in casa. Daca lucrezi 14-15 ore cum am lucrat eu pentru 2 luni si ceva, crede-ma ca nu mai ai chef de aranjat haine, facut ciorba sau lustruit mobila. La un serviciu de 8 ore, ai timp destul pentru stat la cratita sau cu matura. Nu cred ca trebuie sa ajungem la discutii feministe, cariera e prima bla bla, vorba ta, e vorba de cum ai fost crescuta si cum iti place sa traiesti. Am vazut si eu fete aranjate la 4 ace si cu casa-ntoarsa pe dos, ceea ce mi-a facut stomacul sa reactioneze la fel…

    Reply
    1. lilisor Post author

      Da, o cariera full-time iti ocupa tot timpul dar am niste rezerve in a crede ca toate femeile cochete dar cu jeg pe sub sunt carieriste. Aici nu intra femeile manager, ci celelalte femei care au ca scuza serviciul de 8-9 ore. “Cand sa mai fac pe toate? Sunt prea obosita dupa serviciu”.
      Plus ca exista weekend! Sambata iti gasesti 2 ore sa faci curat in casa, sa faci miscare, sa gatesti ceva bun pentru cei dragi. Faptul ca barbatul te ajuta la bucatarie, e ceva extraordinar. Ajuta mult la comunicarea dintre parteneri…

  2. Pingback: Femeia emancipată, un fel de curvă de lux « Porcariile unui Purcelus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.