Dude, where’s my bike?

Din lipsă de spaţiu, bicicleta lui Laurenţiu (aceeaşi care l-a ajutat să-şi spargă capul astă vară) e parcată în hol, blocând uşa de la debara. Pe care nu prea o mai folosesc din motive de frică obsesivă de şoareci. Cu o pisică în casă mie tot mi-e frică de şoareci. Irelevant!

Bun, şi pentru că mâţa nu are voie în bucătărie, de vreo săptămână a descoperit că dacă se urcă pe bicicletă, poate să fie mai aproape de mine.

pisica si bicicleta pisica pe bicicleta

Dimineţile mele se desfăşoară în felul următor: după ce ne jucăm în baie (adică, după ce-şi întinde gheruţele în sisalul din baie, nu în roata de la bicicletă sau în muşamaua de la pat), merg în bucătărie să fac tradiţionala cafea de dimineaţă. Pisica mă urmăreşte până la uşa de la bucătărie unde se opreşte şi se cocoaţă pe bicicleta lui Laurenţiu. Apoi începe şi miorlăie, să vin să o mângâi.

La început nu m-am prins de ce tot miorlăie, în definitiv n-am mai văzut mâţă cu rău de bicicletă! Dar după ce a început să-mi tragă de tricou pentru a-l băli (I ain’t got milk), m-am prins de ÅŸmecheria sa.

Ei bine, lui Laurenţiu i s-a făcut dor de-o plimbare şi a plecat să îngheţe pe străzile orădene pe bicicletă. După ce monstruleţu a realizat că nu mai e jucăria, a început să miorlăie şi să colinde holul în căutare de noi senzaţii tari.

p.s: da, ştie ce înseamnă „NU”, „Nu-i voie!” şi „Ieşi”

2 thoughts on “Dude, where’s my bike?

Leave a Reply to elenes ionut Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.