Îţi povestisem de străzile orădene unde natura îşi urmează cursul. Străzi unde castanii se întâlnesc la mijlocul şoselei şi complotează să ţină umbră asfaltului, de parcă le-ar fi frică să nu se topească sub greutatea maşinilor.
Mai jos poÅ£i vedea o stradă orădeană de modă veche, cum o numesc eu! Casele sunt vechi, în unele locuri ferestrele abia se ivesc de iedera care pare-se că vrea să cucerească orice urmă ce zid, în timp ce alte case arată tot mai „tinereâ€. Vara e răcoare ÅŸi umbră, toamna faci slalom printre ghinde, castane ÅŸi grămezi de frunze moarte iar iarna … ei bine, iarna ne amuzăm de scheletele pomilor înzăpeziÅ£i.
asta’i Tudor Vladimirescu sau mi se pare mie?
Sigur, raspuns final sigur (ca habar n-am!) :D. E aia paralela cu Mihai Eminescu.
aaa.. aia e Roman Ciorogariu.com
Sigur? 😛
Parcă ar fi strada pe care am crescut. Doar că în alt oraș. Ce dor mi s-a făcut de casă acum
ÃŽnseamnă că ai avut o copilărie foarte frumoasă …