Am fost la film pentru că, aşa cum deja ai ghicit, dragii noştri iubiţi (al meu şi-al Ioanei) au dorit să vadă filmul. De altfel, deşi tot filmul e plin de testosteron, audienţa e formată din bărbaţi. Asta dovedeşte că şi purtătorii de cohones se uită după alţi bărbaţi, mai ales când e vorba de violenţă şi lupte stupide.
Conan Barbarul e un film plin de sânge, de bătăi, de sunete de monÅŸtri (n-am înÅ£eles de ce de fiecare dată când inamicul scapă, adversarul se uită în urma lui, ridică buza de sus ÅŸi scoate un zgomot de monstru, care ar trebui să Å£ină loc de “Te prin io data viitoare”). Toată pelicula e plină de astfel de sunete de felină care rage ÅŸi-ÅŸi ameninţă adversarii.
Din tot filmul, cel mai mult mi-a plăcut scena când Conan se trezeÅŸte ÅŸi se vede în prim plan splendoarea aia de fund lucrat ÅŸi bombat. Cred că oricărei femei din sală i-a plăcut. Când i-a apărut fundul pe ecranul imens din cinematograf, toată lumea a scos un “Oaaaaaaa”, “Hiiiii”, “Mmmmm”, “Oooooo”. 😀
La multe scene de violenţă am tresărit sau mi-am acoperit ochii. Prea mult pentru mine, prea crud.
Iar Rachel Nichols e bună rău, chit că pe ici-pe colo e enervantă când urlă şi urlă şi tot urlă, că-mi venea să intru în film şi să-i dau 2 palme să tacă naibii, că urletele nu ajută la nimic.
Apropo, io tot nu-mi dau seama unde a fost 3D-ul ăla pe care-l anunţau.
Per total e un film cu mult testosteron, pe placul bărbaţilor, fireşte. Pentru femei şi copii, cred totuşi că prezintă prea multă violenţă.