Despre muzica aia bună :)

Ştii senzaţia aia pe care o ai când asculţi una dintre piesele tale preferate, melodie pe care n-ai mai auzit-o de mulţi ani şi te întrebi „Cum de am uitat de melodia asta?”. Şi pe măsură ce-o asculţi îţi vin în minte tot felul de situaţii, locuri, oameni, gânduri. Parcă eşti din nou în locul ăla unde ai auzit prima dată piesa aia preferată.

Adevărul e că de la atâta muzică de tipul bumţi-bumţi (poate cei de la Creative Monkeyz ar trebui să înregistreze expresia), atâtea ritmuri electro, dance şi alte bumţimăieli, nu mai au loc sunetele de chitară. Sau de saxofon. Ori de pian. De fapt, şi dacă îşi fac loc prin melodii, se pierd printre sunetele care-s făcute să-ţi bubuie creierul, să-l intoxice cu tot felul de senzaţii pe care nu le-ai mai experimentat. Nu le recunoşti, dar nici nu-ţi provoacă repulsie. Ştii că nu-s pe gustul tău, dar le accepţi ca sunet de fond. O încăpere tăcută e una care deprimă, aşa că merge şi-un radio comercial care se aude în surdină. Încet, atât cât să nu-ţi distragă atenţia, dar suficient de tare pentru a nu-ţi auzi gândurile. Sau, mă rog, piticii ăia nevrotici care mereu vor ceva! (medicameeenteeeeee!!!)

Nu mai ştiu când am uitat să ascult doar „muzica mea”, acele ritmuri care-mi permit să răsfăţ neuronii cu sunetele copilăriei. Am crescut cu melodii pe care oricât de rar le-aş asculta, întotdeauna-mi provoacă aceleaşi senzaţii. Cu tot respectul pentru artiştii şi producătorii autohtoni, nu cred că muzica din ultimii 10 ani va reuşi vreodată să-mi trezească asemenea sentimente.

The Healer ascultam noaptea la radio, la NovaFM în Lugoj. Tot acolo am fost cucerită de The Rolling Stones cu Angie, Simon and Garfunkel cu Bridge over troubled water, Andy Williams cu Speak softly love, Love Hurts de la Nazareth ori Stairway to Heaven de la Led Zeppelin (ce-mi mai place să ascult asta dimineaţa, pe la 5). Să mai spun de Guns’n’Roses cu Paradise City ori de Lisa Stansfield cu Been Around the world?! Sunt doar câteva melodii din miile de piese în care mă regăsesc.

Muzica de azi nu-mi transmite vreo emoţie. O aud, aşa cum aud un tren care trece pe lângă bloc şi … cam atât! Din când în când îmi mai transmite câte-un şoc, când văd câte-un videoclip exagerat (totuşi poate-s eu prea pudică), dar nu mă îndeamnă să iau vreo atitudine.

7 thoughts on “Despre muzica aia bună :)

  1. joynt

    Caragiale a persiflat cand al lui Marius Chicos Rostogan a rostogolit definitia : Muzica este ceva care gadila urechile in mod placut…
    Dovda la ceea ce scrii tu este ca muzica ne imprima in mod placut -cu sufletul ei, in joc de cuvinte- sufletul nostru.

    Reply
  2. Raimi

    Mi-ai amintit de Dardu Atanasiu … care se stie cu muzica buna. In septembrie a fost DJ la o nunta a unui prieten de-al meu. Am pus muzica superba, dar la blues-uri a iesit la rampa cu niste piese country de mare clasa, pe care le-am admirat pur si simplu (nu ca as fi dansat cu cineva atunci sau alte, si alte-cele) … Imi amintesc de Nova Fm cand era Radio Europa-Nova prin 94 … ce vremuri!

    Reply
  3. levi

    uitativa nici macar in visele voastre nu sa mai vazut, cum sa

    dezvoltat tehnologia daca nu era telefonul mobil sau calculatorul

    eram tot in epoca de piatra, daca nu credeti ma puteti contrazice,

    totul ii filmat in timp real si metionez k este facut un soft virtual pt

    comenzi vocale

    http://www.youtube.com/watch?v=DTXO7KGHtjI&feature=related noi

    romanii inca mai avem de invatat de la japonezi nici peste o 100 de

    ani nu o sai ajungem in tehnologie avansata

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.