Oriunde am fost angajată până acum, mereu s-a ivit un coleg invidios pe alt coleg sau, şi mai grav, pe toţi ceilalţi.
Să zicem că şeful îţi dă libertatea de a-ţi alege programul de muncă: ori lucrezi de la 8 la 17, ori de la 9 la 18. Şi să zicem că ai ales prima variantă, să ajungi acasă niţel mai devreme, să mai prinzi vreo casierie de furnizor deschisă.
Ei bine, după primele zile invidiosul va începe să comenteze de faţă cu ceilalţi colegi că nu-i corect ca unii să plece de la birou la ora 17, iar alţii la ora 18. Chiar dacă în birou fiecare are altceva de făcut, activitatea lui nu depinde de cea a celorlalţi colegi, întotdeauna invidiosul va comenta pe marginea subiectului ăstuia.
Åži nu se va liniÅŸti până când nu-i va atrage atenÅ£ia ÅŸefului asupra “nedreptăţii” pe care o trăieÅŸte la birou. Ca la grădiniţă: “doamnaaaa, să ÅŸtiÅ£i că Vlad (nume generic) n-a păpat tot din farfurie. Eu am păpat. Doamnaaaaa, să ÅŸtiÅ£i că Ghiţă nu desenează cu toate culorile, doar cu 2 creioane.”
Interesant e că de obicei invidioşii ăştia sunt fie bărbaţi, fie ţaţe. Grow up!
p.s: postul ăsta e vechi de vreo 3 ani, face parte din posturile din draft programate să apară la un moment dat. nu mai faceţi legătura cu actualul meu loc de muncă pentru că nu există. :)))
sa stii ca nu ai drepatte. Barbatii o fac din pura placere
invidia este o competenta greu de dobindit. Sint uimit ca n-ai stiut-o si pe asta. Pentru a accede la anumite functii TREBUIE, printre sarcini si atributii, sa ai ca rezerva strategica posibilitatea de a purta pica, a invidia sau a purta simbete.
Lili, iti dau un sfat: Ignorarea e cea mai buna arma. Ignora-i si o sa se sature la un moment dat. Daca tu iti faci treaba, n-are seful ce sa-ti faca.
Oh…
N-ai vrea sa-ti povestesc ce se intampla intr-un liceu oradean. A fost si-o izbucnire violenta in fata a 100 de elevi.
Classic romanesc 🙂