Mic dejun dulce

Nu ştiu de voi, dar în copilărie părinţii mei nu prea erau adepţii micului dejun dulce. Când eram prunci de grădiniţă, motivau cu eternul pretext: „să nu facă pruncul viermişori”. Odinioară, la ţară (poate încă şi acum, cine ştie?!) se spunea că dulciurile duc la apariţia acestor paraziţi. Cam la fel cum ne ameninţa bunica atunci când beam multă apă: „ai să faci broaşte-n burtă!”.

De câţiva ani, micul meu dejun e aÅŸa cum îl poftesc: fie o omletă delicioasă, fie chiflă cu măsline, roÅŸii ÅŸi brânză, cereale cu lapte, fructe uscate sau … lubeniţă! (sau lebeniţă, cum îi zice în Ardeal)

Mmmm, nimic nu se compară cu o felie rece şi dulce de lubeniţă. Iar dacă mai adaugi la combinaţie şi nişte porumb fiert, sărat bine, gata, poftele copilăriei sunt satisfăcute.

Bună dimineaÅ£a 🙂

lubenita si porumb fiert

4 thoughts on “Mic dejun dulce

  • Sper să nu-È›i citească postarea nevastă-mea, că atunci 100% am să fiu trimis în piață să cumpăr lebeniță. 🙁

  • Bunicul meu îmi făcea în fiecare dimineaţă când eram la Å£ară, gris cu lapte. Mie îmi plăcea cu cocoloaÅŸe, însă nu ÅŸtiu dacă îl făcea aÅŸa dinadins, sau nu ÅŸtia să îl facă altfel 🙂

    • Si mie imi place grsul cu lapte, insa nu asa de mult ca si orezul cu lapte… MMMmmm… Il ador! mai ales dimineata, rece, cu un strop doua de gem de coacaze sau ribisel… incomparabil de bun!

Leave a Reply to RBoy Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.