Persoane cărora le sunt recunoscătoare

O leapşă interesantă primită de la Dani: persoane care mi-au marcat, într-un fel sau altul, deciziile şi alegerile în scurta mea viaţă. Spun asta pentru că la  25 de ani consider că sigur vor mai fi persoane pe care le voi considera modele de urmat sau care-mi vor călăuzi anumiţi paşi.

Încep cu profesoara de română din clasele 5-8, Leonescu. De la Iulia Hasdeu, din Lugoj. Cei care aţi apucat să studiaţi cu ea, ştiţi de ce. Deşi era o femeie severă, strictă, îşi ştia materia ca pe Tatăl Nostru. Totul era bine dacă nu chiuleai de la orele ei, dacă nu-i răspundeai obraznic sau, cum a fost cazul meu, dacă nu aveai un frate care să facă prostii.

În primul an, a pus ochii pe mine. A văzut că-s sora lui Vali, bezmeticul din clasa ei (era diriginta lui) şi gata, m-a şi văzut cocoţându-mă pe bănci, urlând la ore şi chiulind mereu. Doar că io am fost puţin mai tocilară şi citeam lectura obligatorie, ba chiar în primele ore îmi era atât de frică de ea, că tremuram când mă ridica la răspuns.

A fost o profesoară de la care am avut multe de învăţat. O femeie puternică, dar cu un simţ al umorului ciudat. Sau poate aşa voia să pară pentru noi.

Apoi e tati. Şi cu asta am spus totul! Pentru că tati e omul pe care-l stimez foarte mult şi de la care am învăţat să nu renunţ atât de uşor la ceea ce-mi doresc. E omul care nu m-a ţinut aproape de el doar pentru că aşa fac părinţii, ci m-a lăsat să plec şi să încerc să mă dezvolt în afara cuibului părintesc.

Dacă vrei, poţi prelua leapşa.

foto