De 6 ani :)

Acum 6 ani am părăsit Timișoara pentru Oradea. Și acum 6 ani am început să scriu pe acest blog. Nu mi-am dorit Lilișor.net, dar pentru că Lili.ro și Lili.com sunt domenii irosite (unul e redirecționat către un portal românesc, altul era „parcat”, acum de vânzare pentru o sumă exagerată), am acceptat și domeniul acesta. Oricum toată lumea mă alintă cu „Lilișor” pentru că-s mică. Dar cresc io mare. Sper!

În primii 2-3 ani de blog nu aveam un scop, nu știam ce vreau să obțin din blog, nu-mi imaginam că aș putea câștiga bani din activitatea asta. Așa că datorită blogului am început să învăț singură html la nivel de începător (bibilind tema pe principiul „dacă șterg asta, ce se întâmplă”, notând fiecare cod într-un .txt pentru a repara greșelile făcute intenționat, învățând să fac coduri de banner și să le pun pe blog, să folosesc anumite plugin-uri, am aplicat niște noțiuni de SEO etc). Am mai învățat că, cel puțin pentru mine, WordPress e o platformă muuult mai user friendly decât Joomla (pe care o urăsc din tot sufletul!).

Practic blogul e locul unde-mi permit să testez noțiuni pe care nu le pot aplica la serviciu/clienților.  Și ăsta-i unul dintre cele mai importante roluri ale unui blog personal: mi-a oferit ocazia și locul de a învăța o mulțime de lucruri, sub supravegherea lui Laurențiu firește.

Un alt avantaj al blogului? Am descoperit multe informații valoroase de la voi, cei ce comentați, din argumentele voastre, din ideile voastre.

De la un blog cu refulări È™i frustrări …

Spuneam că am pornit la drum fără a avea un scop. Am trecut prin toate fazele prin care trece un blogăr amator: entuziasm, apoi frustrare urmată de o stare de apatie și, în cele din urmă, i-am găsit blogului (zic io!) un rost. La început era la modă să te plângi pe blog. E interesant cum reușim noi, oamenii, să facem din țânțar un armăsar pentru a avea un  motiv ca să ne plângem de milă. Am trecut și prin faza asta. Am învățat că nu-i deloc productivă și că nu mă ajută la ceva.

Consider că sunt mai câștigată dacă scriu despre lucruri și evenimente utile. Despre ceea ce-mi place mie să fac: să citesc, să merg la teatru, la concerte, să gătesc.

… la un blog de gospodină modernă 🙂

Sigur că o mai iau pe arătură, sigur că mai am momente când scriu și prostii. Și asta pentru că încă mai învăț cum să-mi canalizez energia și ideile, să filtrez ce e important pentru public și ce nu, cum să abordez anumite situații și ce merită să apară pe blogu-mi. Dar, mai presus de toate, încă mai lucrez la un stil de a scrie. Și vreau ca blogul să rămână acel loc unde pot învăța din munca mea și din greșelile mele.

În ultimul an am participat la foarte multe evenimente, m-am implicat în diverse proiecte și de fiecare dată am căutat să anunț cât mai mulți orădeni despre acestea. Și asta pentru că am auzit de multe ori expresia „În Oradea nu se întâmplă nimic”, deși nu e tocmai adevărat. Numai în Moszkva sunt organizate concerte aproape în fiecare sfârșit de săptămână, iar piesele de teatru de pub au devenit din ce în ce mai populare și mai numeroase. Și pentru că mereu cer feedback după un eveniment, mi-aș dori să-mi scrieți părerile voastre despre evenimentele orădene la care vă invit.

Spre exemplu, Ioana Orțan (pe care unii dintre voi o cunoașteți de la Gala Traficantului de Cultură), mi-a scris câteva rânduri despre spectacolul „Lumină Lină”, de la Toamna Orădeană:

 Lumină lină este un spectacol care m-a impresionat profund. A-l asculta pe Victor Rebengiuc interpretând poezii este un privilegiu, iar modul în care Grigore Leșe ne-a cântat sufletul a lasat o amprentă asupra mea. Interpretarea celor doi a introdus publicul într-o capsulă în ca nu există timp și spațiu. Mi-ar placea să revăd acest spectacol.

Iar pe Bogdan Pater l-am rugat să-mi scrie despre piesa de balet „Don Quijote”, pusă-n scenă de trupa teatrului „Oleg Danovski” din Constanța, tot la Toamna Orădeană:

Foarte simpatici și eleganți dansatorii de la Oleg Danovski. Au reușit să pună în scenă un spectacol antrenant și amuzant, dar mai ales foarte grațios. Nu mă așteptam să îmi placă așa mult baletul, dar le mulțumesc că mi-au oferit ocazia să descopăr baletul.

Întâmplarea face ca ambele opinii să fie pozitive. Dacă voi aveți alte păreri despre spectacolele pe care vi le-am recomandat în 2012, vă rog să-mi scrieți fie în comentarii, fie pe e-mail. Voi publica ce-mi trimiteți dacă sunt păreri argumentate, dar nu accept texte cu atacuri la persoane și injurii nefondate. Că nu mai avem de 14 ani, da?

Obiceiuri bune 🙂

De ce insist cu teatrul, de ce tot recomand cărți ori vă îndrum să mergeți la diverse evenimente culturale? Nu pentru că m-aș considera un om cult și foarte inteligent, pentru că nu-s. Dar sunt conștientă că dacă eu nu învăț constant, nimeni n-o va face pentru mine. Și mai știu că-s curioasă ca o mâță, că-s atât de multe lucruri interesante pe lumea asta, încât e păcat să trăiesc fără a le cunoaște. Că nu întotdeauna ignorance is bliss.

Apropos de cărÈ›i, în ultimele zile am ascultat un audiobook, The Power of Habit: Why We Do What We Do, and How to Change, de Charles Duhigg. Am cumpărat versiunea audiobook pt. că aveam prea multe credite strânse pe audible.co.uk. :D. Printre altele, cartea descrie cum suntem dominaÈ›i de obiceiuri bune sau rele È™i cum ne pot influenÈ›a viaÈ›a. Nu e genul de self help book – că nu dă sfaturi mură-n gură-, ci mai degrabă prezintă niÈ™te fapte pe baza unor studii realizate pe cazuri reale, umane. FireÈ™te că fiecare cititor/ascultător trage propriile concluzii.

No bun, după atâta amar de scris, care-i concluzia acestui articol?

Că blogul Lilișor.net a împlinit 6 ani. Anul viitor îl dau la școală, poate învață să facă bastonașe și liniuțe!

colaj lilisor

12 thoughts on “De 6 ani :)

Leave a Reply to Bianca Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.