De la Festivalul de Teatru Scurt Oradea 2012

Anul acesta am ajuns la câteva piese bune la Festivalul de Teatru Scurt din Oradea. Din păcate pentru mine, n-am ajuns la tot ce mi-ar fi plăcut să văd din motive de muncă și BizTech 2012. Spre exemplu, în 2011 am văzut piesa „Metoda”, jucată de Cerasela Iosifescu, Adrian Văncică, Luminiţa Erga și Alexandru Jitea. Excelent spectacol, m-a ținut curioasă până la final, fără să-mi pierd răbdarea. Păcat că am avut ghinionul să stau lângă o stimabilă doamnă de la televiziunea națională, care uitase că la teatru actorii joacă pe scenă, iar publicul urmărește în liniște acțiunea. Aceeași trupă de actori a pus în scenă anul acesta Zeul Măcelului, un spectacol pe care l-am ratat și rău îmi pare. O recenzie bună poți citi pe 21art.ro.

Ficțiuni Mici de România

Am ratat unele spectacole, dar am ajuns la altele jucate în Stage, fiind programate la ore la care puteam să ajung după muncă. Spre exemplu, am văzut Ficțiuni mici de România. Mi-a plăcut foarte mult de Camelia Pintilie. Piesa nu-i tocmai ușor de gustat, întrucât presupune o exagerare a tot ceea ce vedem la televizor, auzim la radio, citim în reviste etc. Practic tot ceea ce mass media consideră relevant și demn de transmis publicului. Adică povești tragi-comice cu țațe și femei materialiste, oameni care ar face aproape orice pentru a ajunge pe micul ecran, deși nu au făcut nimic notabil etc. Iar discursul din final, despre speranța generațiilor vechi prin deșteptarea generațiilor noi, e puțin revoltător. Dar am râs bine la spectacolul ăsta, așa că asta e tot ce contează în final, nu-i așa?!

Distribuția piesei Ficțiuni mici de România: Conrad Mericoffer, Camelia Pintilie, Alexandra Apetrei, Bogdan Nechifor, Vlad Mihu, Ştefan Huluba.

Zăpezile de altădată

Despre dragoste și trecerea timpului. E deja clasică strategia unor femei de a-și trezi partenerii în miez de noapte pentru a-i întreba dacă le mai iubesc. Nu doar piesele de teatru sunt responsabile pentru astfel de strategii ci și cărțile proaste apărute în ultimii ani. Dar despre cărți stupide vom povesti cu alte ocazii. „Zăpezile de altădată” e o piesă amuzantă despre dragostea idealistă, iubirea descrisă în poezii și-n artă, și rutina în care intră orice cuplu după un anumit număr de ani. E savuroasă, mi-a rămas în minte paragraful în care ea îi povestește soțului, trezit în creierii nopții, despre piesa de teatru la care asistase mai devreme:

Ea: „El îi spunea „Îngerul meu””

El: „Eu nu-ți spun așa fiindcă sunt ateu”

Distribuția: Gabriela Popescu, Sandu Pop, Aurora Leonte, Ion Chelaru, Eugen Racoţi, Laura Creţ, Andrei Runcanu

Ce-ar fi dacă ar fi …

Un spectacol de tipul „one man show” excelent pus în scenă de Ștefan Ruxanda. Foarte expresiv, spontan și charismatic. O piesă ce-a îmbinat pantonima, dansul, gesturi și, evident, improvizație cu publicul. În același timp s-a jucat, la Teatrul Regina Maria, „Fata din curcubeu”, un spectacol „one woman show” la fel de reușit, după spusele vecinei.

Caramitru È™i Mălăele – câte-n lună È™i în stele

Aveam alte așteptări de la spectacolul ăsta.  Pentru iubitorii de poezie, cred că a fost un show pe care l-au așteptat cu drag de multă vreme. Să vezi doi actori excelenți recitând poezii scrise de Nichita Stănescu sau Marin Sorescu , e ceva deosebit. Chiar și bancurile misogine spuse de Horațiu Mălăele au avut un farmec aparte, deși-s bancuri ordinare, peste care trecem cu vederea zi de zi pe internet. Dar totuși, aveam alte așteptări de la un spectacol cu cei doi actori străluciți.

Am mai văzut și „În curând vine timpul”, în regia lui Radu Afrim, dar despre spectacolul ăsta s-ar potrivi un articol separat după ce-mi mai așez gândurile în ordine. Și eventual după ce-l mai văd o dată, că-i ceva tulburător de atrăgător la piesa asta.

Voi ce piese ați urmărit la Festivalul de Teatru Scurt și ce v-a plăcut cel mai mult?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.