În Oradea teatrul e din ce în ce mai popular. Sau cel puțin asta-mi place să cred. Multe spectacole din stagiunea Teatrului Regina Maria se joacă cu sala plină, iar piesele din cadrul festivalurilor anuale, precum Toamna Orădeană sau OSTIF, sunt foarte căutate și adeseori se vând toate biletele, chit că uneori au prețuri mai mari. Practic festivalurile reprezintă cea mai bună șansă a orădeanului de a vedea piese jucate de trupe din alte orașe sau alte țări. Că nu știu câți și-ar permite să meargă până-n București să vădă o piesă cu Marcel Iureș, să zicem. Numai drumul dus-întors înseamnă un cost de 300 de lei. Ori raportat la salariile orădenilor, de 300 de lei vezi 10-15 spectacole în Oradea.
În 11 noiembrie începe un nou festival de teatru în Oradea. E vorba de Festivalul Interetnic de Teatru aflat la a 6-a ediție:
este un Festival al teatrelor şi trupelor minoritare din România, astfel că, alături de teatrele maghiare din Transilvania vor fi prezente teatrele şi trupele nemţeşti din Timişoara şi Sibiu, respectiv Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti
Pe parcursul a 7 zile vom vedea trupe din Sibiu, Timișoara, Satu Mare, Odorheiu Secuiesc, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Cluj Napoca, Oradea, Szeged și Debrecen. Se vor juca 2-3 spectacole/zi la Teatrul Regina Maria, Filarmonică, Moszkva Caffe (pe Moscovei, vis-a-vis de Filarmonică), sala Arcadia sau Casa de Cultură a Sindicatelor. Spectacolele în maghiară sau germană sunt traduse-n română. Biletele costă 20 de lei, iar un abonament pentru tot festivalul e 120 lei.
Duminică, 11 noiembrie de la ora 19, festivalul începe cu piesa „Banul Bankâ€, pusă-n scenă de Teatrul Tamási Ãron Sf. Gheorghe în sala mare a Teatrului Regina Maria. Tot programul îl regăsiÈ›i pe siteul festivalului!
No, bun!
Dau 2 bilete la spectacolul Beznă de mină – luni, 12 noiembrie, ora 16, la Casa de Cultură a Sindicatelor - celui/celei ce-mi va scrie câteva rânduri despre ultima piesă de teatru pe care a văzut-o, indiferent de oraÈ™/trupă/teatru.
De azi, 8 noiembrie, È™i până-n data de 10 a lunii ăsteia, ai vreme să-mi scrii. Dacă sunt mai mulÈ›i participanÈ›i, pun la bătaie È™i 2 cărÈ›i bune, ca premii de consolare: „Gestapoâ€, de Sven Hassel È™i „O călătorie spre centrul Pământului/Goana după meteorâ€, de Jules Verne.
Pe blogurile lui Cipri, Ioana, OradeaMea È™i LaurenÈ›iu puteÈ›i câștiga bilete la alte spectacole din cadrul festivalului, precum „Scene dintr-o execuÈ›ieâ€, „Îmblânzirea scorpiei†sau „Procesul†după Kafka.
Ne vedem la teatru?
Ultima piesa de teatru la care am fost a avut loc tot la casa de cultura a sindicatelor din Oradea. Se numeste Cloaca si s-a jucat ca parte din festivalul de teatru scurt, editia de anul acesta. A fost misto, o tragedie despre patru prieteni vechi din facultate a caror personalitati foarte variate i-au dus pe drumuri total diferite in viata. Toti trec prin schimbari majore si e interesant cum totusi incearca sa se ajute reciproc.
Merci 🙂
Bun. Alex, invitațiile-s ale tale.
Prima!
Povestesc eu despre Radu Beligan în “Egoistul” la BraÅŸov: spectacolul de la sfârÅŸitul lui octombrie în Sala Reduta costa 120 lei/ bilet ÅŸi din lipsă de apreciatori ai culturii, s-a amânat.
Pe 15 noiembrie la Operă era fixat, dar sunând la 3 străzi mai departe de casă, doamnele de acolo ştiau că sala Operei a fost închiriată, însă spectacolul s-a anulat. Ce-o mai fi şi asta?
Recunosc totuşi că l-aş fi apreciat pe Gheorghe Dinică în locul lui Beligan, dar cum bietul om se odihneşte în ceruri, accept surogate.
AÅŸa spectacol, mai rar!
Ultima piesa pe care am vazut-o a fost “Si ministri calca stramb” la noi la Oradea, o comedie apetisanta care incepe cum nu se poate mai banal: un ministru care ar trebui sa se afle la o sedinta petrece noaptea la hotel cu sotia unuia dintre adversari. De aici porneste toata “aventura” care degenereaza intr-un fiasco total, de la “mortul” gasit la fereastra din camera hotelului pana la incercarea de musamalizare a cazului.Domnul ministru isi cheama in ajutor asistentul, dar pe langa acesta in scena mai apar si alte personaje, toate comice, fiecare in felul lui.Dupa prima jumatate de ora de ras parca incepeau sa ma doara obrajii…Parca inspirata din incurcaturile lui Caragiale, “Si ministrii calca stramb”, e una din cele mai comice piese de la noi cu o tematica ce nu cred ca se va demoda vreodata, atata timp cat va exista politica si politicieni,desigur.
Ma bucur ca au reluat si aceasta piesa in stagiunea curenta, parca prea multe piese cu tematica psihologica (cum se joaca mai nou) dau de banuit, comedia e cheia relaxarii pentru mine. 🙂
Bianca, cărÈ›ile sunt ale tale 🙂