Una dintre regulile de bază în jurnalism e să nu cazi în patima judecătorului. Ești jurnalist, nu judecător. Ceea ce înseamnă că datoria ta față de societate e de a informa, nu de a judeca (mai ales atunci când lipsește verdictul unui om al legii).
Să luăm cazul bărbatului care înțepa femei în tramvai. Se dă exemplul Adevărul.ro. Jurnalistul care a scris materialele deja i-a pus stigmatul de psihopat, nebun, dement etc. Deși un judecător nu s-a pronunțat, jurnaliștii deja i-au distrus orice șansă de a se apăra în fața opiniei publice. Și prin restul materialelor care au apărut pe Adevărul, s-a declanșat o amplă operațiune de tipul „witch hunt†în care a fost implicată cariera și familia acuzatului.
Interesează pe cineva că omul lucrează la UniCredit Țiriac? Nu, dar jurnaliștii n-au omis să implice numele companiei într-un scandal care ar putea periclita serios imaginea respectivei firme. Dacă șeful de la UniCredit Țiriac l-ar fi obligat pe om să înțepe femeile, da, atunci se putea face legătura cu locul de muncă al acuzatului. Dar în cazul ăsta, io, dacă aș fi Țiriac, i-aș da în judecată pe cei de la Adevărul să-mi restabilesc numele.
Nu iau apărarea omului respectiv, trebuie să ai probleme serioase la „mansardă†dacă înțepi femeile în mijloacele de transport doar ca să le atragi atenția. Dacă omul e vinovat, să înfunde pușcăria.
Dar înainte de a pune verdicte și de a ne lansa în campanii denigratoare, să nu uităm că orice acuzat are dreptul de a se apăra.
Eu ma si mir daca nu le trag cei de la Unicredit un proces frumos celor de la Adevarul. Macar astia mari care isi permit sa ii trezeasca la realitate…
Lilisor,
Am facut
O definitie la sut ,
Cu gandul unui cititor :
Cat adevar intr-un picior
(adevarul este schiop, cand ziaristul e ciclop iar redactorul, miop).