Din ciclul #truestory. Io cu un ghiozdan în spate, căștile în urechi, sunetul la maximum, ciufulită de vântul primăvăratic. Îmi lipsea geaca de blugi decolorată, de pe vremuri. Dar cică-s prea slăbuță și nu se mai fac geci pentru cei juma de buletin, ca mine. Ascultam ultimele secunde din Kiss the rain de Yiruma. Melodie liniștită, relaxantă, pian, numai bună de calmat nervii de femeie care nu și-a primit porția de ciocolată pe ziua respectivă.
Mă opresc la un semafor, undeva prin zona pieței Ferdinand. Lângă mine se aflau un bătrân și-o bătrânică. Amândoi simpatici, înfofoliți bine în geci de iarnă, se țineau de mână. Cam așa aș vrea s-ajung și eu la bătrânețe, de mână cu domnia sa, plimbându-ne câinele Beagle. Zâmbesc politicoasă, stau lângă bătrânică și aștept să se schimbe culoarea semaforului.
Playlistul din telefonul meu e … ciudat. Adică după pianul lui Yiruma, în căști a început să se audă Moartea Boxelor. Dacă-i volumul la maximum la căști (cum am obiceiul să fac), se aude È™i-n jurul meu. Nici nu începuse bine piesa c-o văd pe băbuță cum tresare dintr-o dată È™i schimbă locul cu bătrânelul, aruncându-mi priviri nu tocmai drăgăstoase. Bine că n-o fost Chop Suey!
Ceva similar am pățit pe stradă când îmi făceam loc printre 3 femei care nu învățaseră să circule. Toate 3 la braț, ocupau tot trotuarul. Așa au tresărit când am trecut printre ele de zici că le-a băgat cineva un ac în cot. Oameni buni, circulați pe partea dreaptă, partea stângă lăsați-o liberă pentru cei care vin din urmă sau din sensul opus.
Poti incerca raioanele de copii. Am gasit o multime de chestii dragute pe acolo.
:)) Merci!
Nu stiu sa pun un clip in comentariu, dar iti las un link “misto”: http://www.youtube.com/watch?v=XTxApIbqia4
:)) Da, și asta sună bine.