O surpriză nedorită

Azi noapte am avut un coșmar cu ea. Un vis urât cu vrăjitoare, femei isterice și mâncători de animale păroase. Parcă trăiam într-o lume bizară, fără ciocolată, a lui Willy Wonka, în care o băbuță cu pielea fină dar acoperită de negi mi-a luat-o din brațe și-a aruncat-o într-o prăpastie din care ieșea o gură uriașă de monstru care a înghițit-o rapid.

Brr, mi se ciufulește părul de pe ceafă numai când mă gândesc la asta. M-am trezit speriată și toată transpirată, alarma telefonului urlându-mi în urechi. Fir-ar să fie, trezirea la ora 7 și jumătate nu-i deloc plăcută! Bine că încă nu se auzea bormașina de la construcția de vis-a-vis.

Nici n-am apucat bine să mă dezmeticesc că o aud cum mă strigă, ca un pui răsfățat, din coridor. „Ți-o fi foame”, îmi zic, în timp ce-mi trec o mână prin părul ciufulit. „Lasă, mai ai oleacă de răbdare, că-i prea devreme. Dacă mănânci acum, o să-mi ceri de mâncare și peste o oră, iar eu am prea multe materiale de terminat azi”, i-am spus calmă, deși știu că nu m-a băgat în seamă.

În timp ce făceam duș stătea pe marginea căzii și mă privea curioasă. „Grrr, ești enervantă, pleacă în treaba ta”, i-am strigat, încercând cumva s-o alung din baie. Nu s-a clintit vreun centimetru. M-am enervat! Am întors dușul ca să ajungă apa pe ea. În 2 secunde era în coridor, scuturându-și capul nemulțumită. Mă privea nedumerită, parcă întrebându-mă de ce am fost atât de nesimțită.

I-am dat de mâncare în timp ce așteptam să se facă o cafea. Din păcate, nici măcar cafeaua tare nu m-a scăpat de senzația de oboseală ce nu-mi dă pace de 2 zile. Am ascuns cearcănele cu o cremă de ochi și nițel de rimel organic și-am plecat la întâlnire.

Când am revenit acasă eram atât de binedispusă încât i-am iertat indiscreția de dimineață din baie.  Ba chiar i-am dat să mănânce una dintre mâncărurile ei preferate, un pate fin din carne de curcan. Azi s-a năpustit asupra farfuriei și în câteva minute a golit-o. Haplea!

„No, bun. Amândouă am cinat, mi-am terminat munca pentru azi, în sfârșit pot să citesc ultimele pagini din Jurnalul lui Anne Frank”, i-am zis în timp ce deschideam cartea cu Adobe Digital Editions.

Încă lingându-și gingiile și mustățile, a venit agale până-n sufragerie. S-a pus în fund în fața mea, s-a uitat la mine cu privirea aia de ființă inocentă, de puiuț drăguț și prostovan căruia îi poți ierta orice, și mi-a făcut cea mai frumoasă bucurie din seara aceasta: a vomitat pe covor! Asta face mereu când hăpăie, iar eu mereu uit s-o închid în baie în primele 15 minute după ce mănâncă o conservă. De fiecare dată când a primit un pate Gourmet a vomitat. Nu știu sigur dacă-i de la mâncare sau e din cauză că-i lacomă.

Bine că nu mai are voie în dormitor! 🙂