se numea sarah tatiana de rosnay

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

se numea sarah tatiana de rosnaySau Sarah’s Key (2007), după titlul original. Această carte e prima scrisă în limba engleză de Tatiana de Rosnay, o scriitoare contemporană care trăiește în Franța. Are origini britanice, franțuzești și rusești. A scris mai multe nuvele în limba franceză, ale căror succes nu prea a depășit granițele francofone. Succesul l-a dobândit cu „Se numea Sarah”, o carte care aduce aminte de implicarea poliției franceze în deportarea a peste 13,000 de evrei din Franța în 1942.

Acțiunea cărții se desfășoară pe 2 planuri, până pe la jumătate. Într-un plan aflăm povestea lui Sarah Starzynski, o copilă de doar 10 ani care se regăsește pe lista evreilor pe care poliția franceză trebuia să-i adune și să-i deporteze în lagăre. Autoritățile franceze lucrau cu administratorii de blocuri care întocmeau liste și strângeau oamenii în fiecare noapte. Pentru că părinții lui Sarah nu-i povestiseră despre pericolul ce-i paște, în speță naziștii, deși în Polonia deja făcuseră ravagii, copila nu știe că nu se va mai întoarce în casa în care a crescut. Așa că acceptă să-și închidă într-un dulap secret frățiorul de doar 4 ani, promițându-i că va veni după el în curând.

Având încredere în poliția franceză („E poliția franceză, nu-s nemții, vom fi bine!”), familia Starzynski ajunge pe un uriaș stadion alături de sute de alte familii. Nedumerită, copila caută din priviri uniformele nemților, știind că doar aceștia îi pot face rău. În istorie, acest raid care a avut loc în 16-17 iulie 1942 în Franța, a purtat numele de operațiunea „Briza de primăvară”. Toți evreii din Paris au fost adunați la Vélodrome d’Hiver. După ce-au stat câteva zile în soare și căldură, fără apă sau hrană, oamenii au fost încărcați în vagoane pentru transportul animalelor și trimiși în diverse lagăre din jurul Parisului, ulterior fiind deportați la Auschwitz.

Astfel de informații sunt cutremurătoare, mai ales atunci când sunt implicați copii. De altfel, autoarea a atins punctul sensibil al audiențe: ororile comise asupra copiilor evrei în acele vremuri! Sarah se tot întreabă de ce parizienii urăsc evreii, cum și-au dat seama că ar fi evrei, de ce vor să le facă rău etc. Întrebările inocente ale unui copil de 10 ani care nu înțelege de ce dintr-o dată lumea în care a trăit s-a transformat într-un iad. Ei bine, tocmai întrebările unui copil inocent reușesc să captiveze cititorul și să-i trezească sentimente de revoltă, oricât de familiarizat ar fi cu subiectul Holocaustului.

Al doilea plan prezintă viața jurnalistei Julia Jarmond care trebuie să scrie, într-o revistă franțuzească dedicată americanilor din Paris, un material amplu despre cele mai îngrozitoare zile din istoria franceză evreiască. De altfel, în toată cartea autoarea parcă descrie războiul tacit dintre francezi și americani d.p.d.v al mentalității, istoriei, comportament, obiceiuri, tradiții etc. Un motiv în plus pentru americani să nu fie foarte încântați de nuvelă, deși tot poporul din S.U.A e portretizat mai pozitiv decât cel european. Franțuzii sunt închiși, închipuiți, demni, prea domni și prea orgolioși, seducători și fermecători (toate stereotipiile pe care le cunoaștem deja). Prin faptul că locuitorii Parisului nu cunosc semnificația Vel’ d’Hiv, jurnalista îi cataloghează drept ignoranți, lași, prea  fricoși pentru a-și accepta trecutul mizerabil, prea nepăsători ca să ia atitudine, mai ales în fața poliției franceze din 1942.

Întregul fir narativ e oleacă hollywood-ian, cu iubiri imposibile și secrete păstrate vreme de 60 de ani, cu oameni obsedați și cu traume greu de depășit. Având în vedere cât de sensibil e subiectul victimelor Holocaustului, nu e de mirare. Nu e ușor să citești despre cruzimile la care au fost supuși niște oameni, indiferent de etnia sau de religia lor. Ce-i drept, Tatiana de Rosnay nu detaliază chiar cu lux de amănunte procesele prin care evreii au fost exterminați, lăsând loc lecțiilor de istorie și informațiilor publice să completeze tabloul morbid.

Autoarea a fost criticată că după jumătatea cărții a pus mai mult accent pe viața jurnalistei Julia, care devine obsedată cu Sarah. Totuși, prefer să citesc despre cum o jurnalistă încearcă să recreeze drumul parcurs de o fetiță de 10 ani care a scăpat dintr-un lagăr, decât detalii despre atrocitățile din acele instituții. Nu explorează întregul impact psihologic pe care acele vremuri tragice l-ar avea asupra cititorului, lucru pe care-l apreciez foarte mult.

Cartea în format e-book am descărcat-o de pe elefant.ro. Pentru cei care n-aveți Kindle, descărcați aplicația Adobe Digital Edition.

Cumpără cărți la prețuri bune de pe eMag

3 thoughts on “Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.