Când a apărut la televizor, a fost difuzat la ore târzii ale nopții. La fel ca și Interviu cu un vampir. Așa că n-am văzut filmul The Virgin Suicides atunci când a fost difuzat de ProTV, parcă. N-am crescut având televizorul în dormitor, pornit la orice oră.
Subiectul dezbătut, deși nu e bazat pe o întâmplare reală, e sensibil și discutat mai mult în spatele ușilor închise. În cartierul unde am locuit 2 fete, mai tinere decât mine, încercaseră să se sinucidă din motive diverse: un eșec școlar și un eșec în dragoste. Sau cel puțin astea erau zvonurile care circulau. Iar filmul nici nu apăruse pe piață atunci.
În The Virgin Suicides lașitatea pe care o atribuim sinucigașilor e frumos ascunsă în spatele dragostei adolescentine, iubirii neîmpărtășite într-o societate dezvoltată, dar pudică. Și dominată de aparențe.
Însă trage un semnal de alarmă: religia dusă la extrem e dăunătoare. În film, mama fetelor părea să aibă creierii spălați și albiți cu detergentul numit religie. Poți să crezi în ce vrei, chiar și în Flying Spaghetti Monster, dar păstrează-ți mintea limpede și gândirea rațională.
Filmul a fost regizat de Sofia Coppola, de unde și notorietatea de care s-a bucurat producția. Dar cred că și Josh Hartnett, cu tot cu părul ăla pămătuf, a asigurat popularitatea filmului în rândul tinerelor.
Mi-a plăcut coloana sonoră, e oleacă deprimantă, dar în același timp liniștitoare:
eu am avut ocazia sa-l vad pe TV 1000, fara reclame!
mi-a placut destul de mult, pentru ca are o poveste interesanta si m-a facut curios sa aflu cum e cartea 😀
Sunt curioasă È™i eu de carte. Ai citit-o? 🙂
nu… dar mi-e in wishlist pe un site! daca mi-o cumpar si-o citesc vara asta ( VACANTA, TIMP LIBER, NU TU STRESIUNE ) iti dau de stire! poate-o si dau la un schimb, ceva 😀