AÈ™ vrea să mulÈ›umesc familiei È™i fanilor care au avut încredere în mine È™i care nu s-au gândit că sunt chiar atât de fricoasă încât să nu urc, măcar o dată în viață, pe dealul Paleu. Și mulÈ›umesc celorlalÈ›i bicicliÈ™ti pentru răbdarea de care au dat dovadă de fiecare dată când urlam „Oaaaaa, cireÈ™eeeeee!!!†și mă opream din drum doar ca să înfulec vreo 2 cireÈ™e care se dovedeau a fi, de fapt, viÈ™ine încă necoapte. Poftele astea…
Într-o notă ceva mai serioasă, ieri am reușit, pentru a doua oară într-o săptămână, să urc și să cobor dealul Paleu. De fapt, ieri am urcat vreo 3 dealuri, dar cum orientarea în spațiu nu-i deloc punctul meu forte, aruncă o privire peste traseul ăsta, că-i mai precis decât voi fi eu vreodată.
Am ajuns È™i pe str. Gheorghe Doja, care sper din tot sufletul să fie asfaltată în viitorul apropiat. Nu de alta, dar e cumplit să urci dealul ăla pe pietriÈ™! Io am triÈ™at, l-am urcat pe bicicletă doar pe jumătate. Partea bună e că atunci când l-am urcat pe lângă bicicletă am văzut un È™arpe în canalizare. Mi-a scos limba È™i È™i-a văzut de drum înainte să încep să mă panichez È™i s-o iau la fugă pe deal. A fost prima dată când am văzut din apropiere un È™arpe în mediul său natural. Deh, orășenii ăștia…
Bravo Lili!! Acum trebuie sa mergi constant ca sa mentii performantele 🙂 .. in curand vor fi si caise :))
Mmmm, caiseeee! :))) Sunt precum măgarul păcălit de țăran cu morcovul întins cu o undiță înaintea căruței :)))
:)))
Super Liliana :). Traseul e destul de greoi pentru cei care nu sunt obisnuiti cu pantele.
Excelsior. 🙂
Merci! 🙂
Cat de superbe sunt pozele 🙂 si zona aceea.
Noi am mers 2 ore cu bicicletele in weekend, cand la deal, cand la vale :), pana cand nu am mai reusit sa ne simtim picioarele.