De multe ori mă trezesc în postura de turist în Oradea. Colind străduÈ›ele ca o bezmetică, habar n-am pe unde sunt, iar în căștile telefonului îmi urlă ba Bjork, ba Șuie Paparude, că n-am bani de iTunes…
Uneori se mai întâmplă să mă rătăcesc, dar mă dezmeticesc destul de repede. Mă încăpățânez să nu folosesc Google maps sau Navigation-ul de pe telefon. Norocul meu cu turnul de la CET și cu o vagă idee că știu încotro e Crișul Repede. De obicei mă orientez după clădiri, după statui și forme de artă urbană modernă.
DeÈ™i m-am plimbat pe atâtea străzi È™i străduÈ›e orădene, nu cunosc prea multe despre istoria oraÈ™ului, despre clădirile pe care le admir zâmbind doar pe jumătate. Mi-e ciudă pe noi, oamenii de azi, că nu ne scoatem capul din cur È™i nu suntem în stare să restaurăm È™i acele câteva clădiri impresionante care reprezintă, uneori, singura dovadă a unui trecut interesant. Jurnalele oamenilor, ziarele, cărÈ›uliile, emisiunile radiofonice, discurile sau benzile dispar mai repede È™i se distrug mai uÈ™or decât o clădire uriașă. ÃŽn plus, nu toÈ›i avem acces la mărturiile scrise, însă trecem aproape zilnic pe lângă un palat sau un monument istoric. ÃŽl privim, îl contemplăm È™i mergem mai departe, zâmbind amar gândindu-ne că „e doar o clădire veche È™i dărăpănatăâ€.
Uite, spre exemplu, habar n-aveam că în Oradea a existat un ghetou. Nefiind la curent cu istoria orașului, nefiind orădeancă, nu știam cât de puternică a fost comunitatea evreiască de aici. Sau că, asemenea Annei Frank al cărei jurnal tocmai ce l-am terminat de citit, o elevă de doar 13 ani a relatat într-un jurnal ce s-a întâmplat în jurul său în câteva luni.
Sigur, sunt multe de spus despre istoria unui oraș precum Oradea. Norocul nostru cu oradeamea.com, că mai aflăm câte ceva despre orașul în care trăim. Sau, pentru cei care încă mai urmăresc emisiuni la TV, Turist acasă, emisiunea oferită de Digi24 Oradea despre evenimentele și istoria locală. Emisiunea din 7 august e despre ghetoul orădean, despre spectacolul Scripcarul pe acoperiș și complexul baroc.
Fostul ghetou evreiesc începea pe vremuri pe strada mea, între Kogălniceanu È™i Costaforu. Erau peste 25.000 de evrei în Oradea înainte de război. Acum mai sunt cam 500. Vezi tikvah punct ro pentru detalii, dacă tot am lucrat la site-ul ăla. 🙂
PS: Eva Heyman o chema pe omonima Annei Frank.
Merci pentru completări! 🙂