ViaÈ›a-i grea È™i complicată. Din fericire, e È™i frumoasă. Poate fi mai uÈ™oară ori mai simplă în funcÈ›ie de standardele È™i ambiÈ›iile personale. ÃŽn funcÈ›ie de oamenii cu care te înconjori, în funcÈ›ie de pasiuni È™i decizii rapide. Atunci când ne aflăm în faÈ›a unui obstacol, primul impuls e de a-l ocoli, de a alege calea mai uÈ™oară. Și e firesc să fie aÈ™a, e-n natura umană să alegem drumul cel mai rapid. Doar că ocolind, în loc de a cuceri, pierdem … peisajul È™i satisfacÈ›ia de a fi învins acel obstacol.
Ne-am învățat de mici să ocolim È™i să trișăm. De la È™optitul răspunsului corect, la fiÈ›uici. Găsim locuri de muncă pe pile, facem afaceri pe baza relaÈ›iilor superficiale pe care le întreÈ›inem, facem compromisuri, ne călcăm principiile È™i lista continuă. Ne e frică de singurătate È™i alegem prima soluÈ›ie pe care-o găsim pentru că teama de a nu găsi vreo soluÈ›ie ne sperie prea mult. Ne raportăm la standarde È™i norme pe care nu le înÈ›elegem, dar facem asta pentru că … „toată lumea face astaâ€.  Pretindem că ne pasă, dar de fapt, ne pasă doar de bani È™i de renume. E greu să te faci remarcat într-o lume unde superficialul È™i kitsch-ul sunt ridicate la rang de artă. Greu, dar nu imposibil.
Cum ar fi dacă ai fi pus(ă) în situaÈ›ia de a alege o viață cu suiÈ™uri È™i coborâșuri – dar cu un final fericit – È™i o viață fără griji, fără probleme, fără drame – fără final?
Prea des privim viaÈ›a ca pe o călătorie cu un obiectiv fix pe care e musai să-l atingem. AÈ™teptăm cu nerăbdare destinaÈ›ia, acumulăm frustrări È™i temeri, nervi È™i probleme pe parcurs. Când tocmai călătoria e partea mai interesantă, când „staÈ›iile†prin care trecem pe drum – experienÈ›ele, locuri È™i oameni noi – ne deschid atât de multe uÈ™i È™i oportunități. Și atunci nu-i păcat să ocoleÈ™ti tot, pentru a atinge acea stare de confort psihic È™i liniÈ™te deplină, când ai putea să experimentezi atât de multe?
Ca să nu mă mai trezesc cu mesaje de tipul „despre mine e articolul de pe blog?!â€, ce-am scris mai sus sunt doar câteva dintre ideile cu care am rămas după Hard-Boiled Wonderland and the End of the World de  Haruki Murakami.Â