nadia-amigurumi

Ba se poate, ba merită!

Povesteam despre proiectul pe care l-am început pe cont propriu, fără să am un loc de muncă stabil ori o companie care să mă sprijine dpdv al cunoștințelor, tehnicii și financiar. Pe la finalul acestei veri îmi lipseau 2 vorbe descurajatoare și eram gata să renunț la proiect. Mi-era prea greu să fac față volumului de muncă, nu aveam cu cine să împart sarcinile, aveam și am zeci de idei de promovare, texte, dar insuficient timp pentru a le pune pe toate în aplicare. Și intervenea frustrarea că pot face multe, dar … n-am oameni pe care mă pot baza.

Colega Ariadna, care s-a implicat în proiect de la bun început și chiar mai mult decât m-am așteptat, născuse, bebe cere atenție, eu deveneam frustrată că n-o pot ajuta pentru că aveam foarte mult de lucru. Și mă gândeam la cum voi reuși să scot munca la capăt până-n primăvară. Chiar nu credeam că voi găsi un om care să lucreze bine, cu pasiune și pe care mă pot baza. Mi-e greu să lucrez cu o persoană care nu e pasionată de acea activitate, nu am răbdare cu un om care se așteaptă să-i pice totul mură-n gură fără a încerca să găsească o soluție pe cont propriu.

Am continuat pentru că mi-am promis că voi acorda 2 ani proiectului, chiar dacă asta înseamnă că ziua mea de muncă are 16 ore. Nu cred în proiecte care se nasc și cresc mari într-o săptămână, mai ales în era social media. Mi-am promis că voi avea răbdare, că voi munci cât pot de mult pentru a ne bucura de rezultate într-un an. Și drept e că nu mă așteptam să am rezultate bune încă din primele luni. Dar, mai ales, nu mă așteptam să am clienți care-mi trimit mesaje pozitive, încurajatoare, clienți care revin periodic pentru alte cadouri.

De câteva luni proiectul de croșetat crește ca un Făt Frumos și-s recunoscătoare tuturor celor ce contribuie la evoluția acestuia. Dar mai ales, sunt foarte recunoscătoare că am descoperit o cale să împac toate proiectele în care sunt implicată: am găsit o mamă tânără care lucrează foarte bine, cu care îmi împart munca până când Ariadna va reuși să strecoare și proiectul acesta între timpul acordat pruncilor.

Am povestit toate lucrurile astea nu pentru a mă lăuda cu ceea ce fac (deși, mă pot lăuda cu ale mele colege de atelier, nu-i ușor să fii mamă și să muncești în același timp), ci pentru a scoate în evidență că se poate să pornești un proiect și să găsești modalitățile pentru a-l crește, chiar dacă cei din jur nu te înțeleg pe deplin. Pe mine m-a ajutat mult, dpdv psihic și Seth Godin cu a sa carte The Icarus Deception. Pe cât de simple și de logice sunt afirmațiile sale referitoare la cum să o pornești pe un alt drum, pe atât de mult contează să le auzi atunci când ai nevoie de susținere morală.

Dacă ești la început de drum cu un proiect sau pur și simplu, dacă ai nevoie să schimbi mentalitatea negativă cu una pozitivă și realistă, aruncă o privire peste proiectul Țara lui Andrei. Poți discuta cu alți oameni care au crezut că multe „nu se pot” rezolva, dar când s-au aflat în impas au aflat că, de fapt, există o cale, se poate face. Poți schimba în bine ceva în jurul tău, chiar dacă nu tot universul conspiră la asta.

4 thoughts on “Ba se poate, ba merită!

  1. Adi

    Felicitari Lilisor si “don’t give it up” la acest proiect in care crezi si unde incepe sa se vada luminita de la capatul tunelului plin de “Nu”-uri.

    Reply
  2. Tiberiu

    Lili, nu inteleg aceasta, stii ? A conspira nu e ceva cu-a unelti ?

    Poți schimba în bine ceva în jurul tău, chiar dacă nu tot universul c o n s p i r ă la asta.

    Reply

Leave a Reply to Lia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.