Când am coborât spre barca ce ne aştepta pe malul lacului, cerul era senin, norii albi şi pufoşi, puţin prea cald pentru a ţine geaca de biciclit pe mine. În barcă era atât de cald (soarele se oglindea-n apă), încât mă simţeam ca într-o saună.
E a doua oară când ajung pe Valea Drăganului şi tot dezorientată mi-s. Vârful Buteasa trebuie să fie cel din faţă, iar undeva în dreapta, într-un mic golfuleţ, e Alunu, un cătun liniştit.
Nu putea lipsi poza cu barajul terminat în 1987 şi care măsoară peste 120 metri înălţime. Da, lacul avea un debit mare.
Am speriat vreo 2 şerpi şi ne-am lovit de câţiva buşteni în drum spre Alunu. Vremea a ţinut cu noi, nu dădea semne că temperaturile ridicate s-ar putea schimba în vreun fel.
În golfuleţ se vede căsuţa care-a intrat la apă.
Ne-am întâlnit cu `domn’ profesor`, un profesor de sport, pensionar, care avea în grijă o gaÅŸcă de liceeni. Caiacul ÅŸi bărcile de la marginea lacului s-au umplut rapid cu adolescenÅ£ii gălăgioÅŸi ÅŸi, pe măsură ce noi am urcat pe deal, am auzit cântecele vesele ale copiilor. Erau atât de fericiÅ£i, că toată valea vuia!
L-am întrebat pe domn’ profesor care consideră că a fost cea mai mare realizare a sa, după o carieră încununată cu diverse medalii ÅŸi premii sportive. Mi-a spus că e mulÅ£umit ÅŸi împăcat cu gândul că în fiecare cantonament ai săi elevi au avut ocazia de a descoperi un obiectiv natural, i-a învăţat despre natură ÅŸi i-a ajutat să-ÅŸi amintească de legătura omului cu natura. Când trăieÅŸti la oraÅŸ, când te sperii de cel mai mic păianjen, legătura aia pare să nu fi existat vreodată. Pe domn’ profesor îl găsiÅ£i în Alunu, de primăvara până toamna, fie vâslind pe lac ori lucrând în grădina de legume.
Am mai făcut câte-o poză, două de pe drum. Ar fi fost mai bune cu un alt obiectiv.
Am adormit la umbra brazilor, într-o tufă de cimbrişor. Curat parfum natural! Bondarii mi-au dat târcoale, iar furnicile m-au pişcat de picioare. Să fiu sănătoasă, că doară eu le-am invadat teritoriul pentru câteva ore.
Tare bine-i să dormi pe iarbă, în linişte. A fost bine până a început să plouă. Pruncii, care vâsleau pe mijlocul lacului, au început să cânte şi mai tare, parcă pentru a-i face-n ciudă ploii. Au ajuns într-un târziu în golfuleţul din Alunu, uzi leoarcă, dar veseli nevoie mare.
Când am plecat, începuse şi mai tare să plouă. Mă surprinde faptul că nu m-am panicat, deşi eram într-o barcă, fără vestă (nu ştiu să înot), nu vedeam nimic la 30 de metri în faţă, se întunecase dintr-o dată şi începea să se adune apă în barcă. Dar nenea care ne-a fost ghid făcea glume, aşa că am ignorat panica, am scos aparatul foto pe sub pelerina de ploaie şi-am făcut câteva poze.
No, că s-a întunecat la ora 5 a amiezii într-o zi de vară.
M-or fascinat norii care se ridicau din pădure şi se formau deasupra lacului
Nu ştiu sigur dacă noi am depăşit norii ploioşi ori încetase să plouă (în continuare nu vedeam nimic la 30-50 metri în faţă), dar cert e că până am ajuns înapoi de unde am plecat, norii s-au risipit şi cerul s-a înseninat din nou.
No, capricioasă vreme!
Şi cam aşa a fost experienţa pe Valea Drăganului cu barca. M-aş mai duce pe acolo, dar la un traseu de biciclit.
De trei ani merg în fiecare vară la coada barajului şi sper să ajung şi anul ăsta. Cam tot timpul e aşa vremea acolo; cel puţin eu am prins de fiecare dată câte o ploaie. Vine câte o ploaie aşa din senin, se întunecă afară şi peste o oră bate iar soarele. Amuzant e că îi vezi pe alţii cum îşi strâng lucrurile şi pleacă de cum începe să plouă. Eu deja m-am obişnuit, e zonă de munte, e normal să plouă din senin apoi să fie soare din nou.
Îți dai seama cum trebuie să fie toamna acolo? Pădurile colorate-n nuanțe de ruginiu și auriu, nori grei sau cer senin
Ai cumva un numar de telefon al domnului Sanislav?
Salut 🙂
Nu am, îmi pare rău.