De câte ori poți să-i acorzi o „a doua șansă†unui om care promite că se implică, promite că va duce la bun sfârșit un proiect, dar n-o face din motive de lene/comoditate/aroganță, și apoi își plânge de milă că nimeni nu-l(o) ajută?
De câte ori să ajuți un om care se consideră mai presus de oricine, cu un ego uriaș și nociv? Ego-ul uriaș poate și fi benefic atunci când e creativ.  De câte ori să tolerezi un om frustrat, care nu se simte bine în pielea sa dacă nu-i critică și judecă pe cei din jur, distrugându-le încrederea de sine?
Io renunț după a 3-a șansă. Sunt tolerantă, știu.
p.s: evident că poza n-are legătură cu textul. mă gândeam că impactul psihologic va fi mai puțin negativ dacă alăturez o poză cu un peisaj drăguț.
Asa sunt si eu. 3 sanse sunt deajuns …daca omul greseste si a 4-a oara inseamna ca va gresi toata viata din acel punct de vedere.
Nu stiu daca as avea rabdare sa astept pana la a 3 incercare. Sincer, daca dupa prima sansa nu a inteles, trebuie renuntat, pentru ca nu o sa inteleaga nici din 1000…
Daca nici dupa ce I-ai oferit a doua sansa nu constati o revizuire a atitudinii sale,uita-l! Ocupa-te de altii care chiar merita aceasta a doua sansa!
Tind sa cred ca esti chiar generoasa. Am avut prieteni/e care nu mi-au acordat nici macar o a doua sansa, chit ca in acele cazuri vina era undeva la jumate.