Am pedalat până-n Betfia, am urcat până la crater (tulai, grea-i urcarea când uiți să schimbi viteza mare pe una mică) și-am aruncat bicicleta într-o tufă, la umbră, cât timp ne-am cocoțat pe stânci pentru a poza concurenții.
MulÈ›i copii, câteva femei È™i mulÈ›i bărbaÈ›i cu o rezistență fizică de invidiat. Să urci cu bicicleta pe stânci, să cobori pe pante abrupte È™i înguste È™i să mai fii în stare să te È›ii pe picioare la final pentru a face copiii fericiÈ›i, ei bine, „ăsta nu-i lucru pentru orice bipedâ€, vorba unei cunoÈ™tinÈ›e. Cât despre mine, să zicem doar că ieri n-a fost ziua mea norocoasă. M-am ales cu un genunchi julit, cu multe înÈ›epături de scaieÈ›i uscaÈ›i È™i cu o întâlnire prea intimă cu … o albină curioasă. Cu toate astea, a fost un eveniment la care aÈ™ mai participa ca spectator.
BicicliÈ™ti din toată È›ara s-au înscris la Cupa Crater XCO Betfia, dar È™i din Ungaria – dacă È›in minte bine. ConcurenÈ›ii la categoria Elite au avut de parcurs 6 ture, fiecare tură având 4,6 km cu 210 metri diferență de nivel cumulat pe tur. Amatorii au avut de parcurs 3 ture, iar pruncii au avut un traseu mai uÈ™or, ce n-a implicat urcări È™i coborâri abrupte pe stânci.
Pentru cei ce sunteÈ›i îngrijoraÈ›i de rezervaÈ›ia paleontologică „Locul Fosilifier de pe Dealul Șomleuâ€, ei bine, cursa a fost organizată  de către VeloSport Oradea împreună  cu oamenii de la Muzeul Țării CriÈ™urilor pentru a nu distruge vreo parte din aria protejată.
După traseul pentru elite, amatori È™i copii, am urmărit competiÈ›ia de DownHill. Ocazie cu care am descoperit „caprele negre de Betfiaâ€, o specie extraordinar de activă, pe care încuiaÈ›ii n-o pot înÈ›elege. Din fericire, competiÈ›ia nu s-a soldat cu vreun accident uman grav, dar s-a lăsat cu niÈ™te cauciucuri sparte în spinii tari din Betfia.
Și câteva poze, restul sunt în albumul de pe Facebook: